Copiii sunt viitorul țării noastre, drept pentru care este important să creștem adulți responsabili, capabili să gestioneze provocările vieții de zi cu zi. Dincolo însă de aceste lucruri, tot noi suntem responsabili și de felul în care copiii deprind abilități corecte în vederea folosirii limbii române, atât în scris, cât și în vorbirea curentă. Am plecat de la această idee în momentul în care am invitat o persoană foarte specială să ne răspundă unor întrebări, o persoană cu abilități oratorice deosebite, cu o capacitate mare de înțelegere și empatie, dar și cu o doză serioasă de experiență profesională care să susțină afirmațiile. Gabriela Maalouf, căci despre ea este vorba, este un psihoterapeut renumit, un blogger disciplinat, dar și un părinte devotat, gata oricând să sară în ajutor. Pentru că îi apreciem munca și  îi urmărim activitatea, atât la evenimente cât și pe GabrielaMaalouf.ro, am invitat-o așadar și noi pe Gabriela să ne răspundă unor întrebări legate de campania noastră.

          Gabriela, îți mulțumim pentru că ai răspuns pozitiv solicitării noastre de a ne acorda acest interviu. Pentru început, te rog să ne vorbești puțin despre activitatea ta. Cu ce te ocupi, ce proiecte ai în desfășurare?

Activitatea mea principală este cea de psihoterapeut. De asemenea, fac consiliere școlară și susțin ateliere de dezvoltare personală și emoțională pentru părinți, cupluri și familii. Cele mai dragi proiecte ale mele sunt campaniile umanitare: ” Penarul cu vise și bucurii” și ” Școala din ghetuțe”. De mai bine de doi ani, mă implic activ în a ajuta copiii mai puțin norocoși să reușească să meargă la școală. În ultima campanie, am ajuns fix cu o zi înaintea debutului unei ierni geroase. Sunt convinsă că micuții nu ar mai fi venit la școală, neavând echipamentul necesar pentru vremea ce a urmat.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

Ești, pe lângă multitudinea de proiecte în care te implici, și un public speaker cunoscut, care are în față mii de oameni. Cât de mult contează (pentru tine dar și în general) ca mesajul să fie transmis în mod corect, din punct de vedere al limbii române?

Este un aspect la care mă gândesc mereu. Eu sunt o fire energică, vorbesc foarte mult și foarte repede. Mi se întâmplă să încep o frază, să merg mai departe cu o altă idee și să nu mai știu care era subiectul, pentru a face acordul cu verbul.

Mi-ar plăcea să pot spune că nu mai contează cum vorbești dacă mesajul e puternic. Dar nu e chiar așa! Sunt foarte mulți oameni care nu validează informația primită dacă vorbitorul face constant greșeli de exprimare. Poți pune pe seama emoțiilor o greșeală, maxim două. Mai mult de atât denotă faptul că acesta este stilul de exprimare, de zi cu zi, al vorbitorului. La fel se întâmplă și cu ticurile verbale: ” știi, auzi, frate, da?, etc.”

Eu am folosit ca metodă de verificare, fie înregistrarea discursurilor mele, fie am avut pe cineva în sală care să mă asculte și să noteze eventualele greșeli. Am corectat ulterior, de cele mai multe ori, graba în care mă găseam.

          Știu că activitatea ta vizează îndeaproape atât copiii, cât și adulții. Când începe de fapt procesul de învățare al limbii române? Care sunt etapele învățării (eventual și vârstele)?

Încă din burtica, copiii învață limba mamei. Atunci când se nasc recunosc imediat dacă cineva vorbește altă limbă. Experții identifică două ferestre pentru învățarea cititului și scrisului: la 3-4 ani sau la 7-8 ani. Din experiența mea, ambele situații pot fi prolifice dacă ne cunoaștem bine copiii. De obicei, cei mici, de 3-4 ani, învață în joacă și prin joc, fără stres. Cu toate acestea, nu aș recomanda dacă micuțul refuză. Pe de altă parte, cei mari conștientizează faptul că este o obligație și pot fi ușor stresați, dacă metoda nu este tocmai cea mai bună.

          Unele persoane consideră că, în ciuda unor lacune în ceea ce privește propriile cunoștințe (cu referire strict la limba română), copiii lor vor ști mai mult și eventual vor gestiona informația mai bine decât ei. Aducem în discuție exemplul „copilul meu va ști mai mult decât mine, va învăța la școală!”. Cât este de adevărată această afirmație?

Afirmația este pe jumătate adevărată. Există posibilitatea ca micuții care merg la școală și își dau silința în a-și depăși părinții să reușească să vorbească și să scrie foarte corect. Pe de altă parte, neurofiziologia creierului uman ne arată faptul că prima predicție a acestuia este cea mai familiară amintire. În situații tensionate sau urgente, tindem să alegem familiarul, iar nu varianta educată. Vedem cum, în astfel de situații, oamenii se întorc la accentul zonei din care provin, la credințe, convingeri și superstiții. Se spune că dacă vrei să știi limba nativă a unei persoane, îl pui să numere bani, în condiții foarte stresante. Pentru a nu da greș, va numără întotdeauna în limba nativă, chiar dacă vorbește de mult timp altă limbă. De aceea, este bine să ne creștem copiii vorbind cât mai corect cu ei.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

          Cât este de important să corectezi la timp greșelile de scriere sau vorbire ale copiilor tăi (facem referire la o mamă care ar trebui să poată corecta eventuale greșeli, fără a transfera rolul către educatori, învățători, profesori)?

Este important să corectăm eventualele greșeli ale micuților. Trebuie să fim atenți, în schimb, la felul în care facem asta. Dacă îi criticăm, pedepsim sau râdem de ei, le putem diminua stima și încrederea în sine, astfel încât să aibă trac în a mai vorbi în fața lumii sau în a scrie la posibilele teste ce urmează la școală. Pentru copiii mici cea mai eficientă metodă este de a repeta cuvântul corect, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dacă el spune: ” Vreau lățusca!„ noi răspundem: ” Vrei rățușca? Hai să căutăm rățușca împreună!”

Să imităm vorba simpatică, de altfel, a micuților nu îi ajută în a deprinde forma corectă de pronunție sau de exprimare.

          Odată cu înaintarea în vârstă, destul de multe persoane consideră că procesul de pregătire poate fi ignorat (ne plafonăm). Cât de mult contează să ne perfecționăm cunoștințele în permanență?

Neuroștiințele ne demonstrează că principala și cea mai importantă calitate a creierului uman este neuroplasticitatea- posibilitatea de forma noi și noi sinapse neuronale și chiar de a înlocui unele mai vechi. Cititul, învățarea unei noi limbi străine, chiar a unei noi meserii ajută creierul să își facă exercițiile zilnice, la fel de importante ca și cele fizice. Oamenii care exersează zilnic au șanse diminuate în a dezvolta boli precum Alzheimer-ul.

          De ce suntem atât de nemulțumiți atunci când cineva încearcă să ne corecteze? Ce ar trebui să identificăm ca barieră împotriva creșterii noastre (orgoliu, neputință, mândrie)?

În primul rând, ne rușinăm. Ne simțim atacați, chiar dacă nu este neapărat un atac. Sistemul limbic din creierul nostru se activează și ne determină, de cele mai multe ori, să atacăm înapoi, spunând: ” Nu-mi pasă, lasă-mă în pace, bine că ești tu dus la școală, etc.”

De asemenea, intră în acțiune nevoia noastră de a fi văzuți, apreciați, validați. În momentul în care suntem corectați, simțim că nu mai avem nimic din toate acestea. Este firesc să cădem în tristețe și nu este ușor să ieșim de acolo pentru a cere ajutor.

Și, nu în ultimul rând, tot minunatul nostru creier face prima lui predicție, în funcție de experiența, de scenariul nostru de viață. Dacă am fost de mici certați, criticați, judecați, pedepsiți, ajungem imediat în amintirile noastre care ne-au durut. Așadar, găsim drept soluție frustrarea, atunci când suntem corectați.

Eficient ar fi să facem pace cu noi, să ne îndreptăm către dezvoltare personala, emoțională sau terapie pentru a identifica și conștientiza barierele, convingerile noastre limitative. Abia după aceea putem accepta un feedback despre greșelile pe care le facem.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

        Gabriela, ție ți se întâmplă să greșești? Ce faci în această situație?

Da, mi s-a întâmplat. Cum spuneam, sunt o persoană energică. Scriu și vorbesc repede. Și acum mi-e frică că am făcut greșeli. De obicei, în 99,9% din cazuri nu mă întorc să corectez textul. Asta este o mare greșeală. Dacă vă aflați în situația mea, e bine să aveți pe cineva care să se uite peste text înainte de a-l da mai departe. Dacă fac greșeli atunci când vorbesc, accept feedback-ul și fac tot posibilul să învăț din el.

          Când consideri că se oprește de fapt procesul de învățare?

Procesul de învățare nu se oprește niciodată sau ar fi bine să nu se finalizeze. Creierul nostru are nevoie de exercițiu continuu, pentru sănătatea lui. Eu nu m-am oprit din învățat de când aveam 7 ani și până în ziua de astăzi. Sper să mă pot ține de această bună practică și deprindere.

          A ști să vorbești și să scrii corect este important pentru stima de sine? Este important în societate? Mai este bine-văzută această aptitudine?

Orice lucru pe care îl stăpânești foarte bine te ajută să îți crești stima de sine, să ai mai multă încredere în tine. La vorbitul în public, spre exemplu, atunci când știi că stăpânești mai multe elemente: vocea, emoțiile, ținuta, non-verbalul, exprimarea, nimic nu mai pare atât de complicat. Ține de a fi conștient că ești în control. Cu cât ai mai puține lucruri pe care le controlezi, cu atât încrederea în sine scade.

Este important să le spunem copiilor noștri că încrederea în sine nu este o resursă de sine stătătoare, pe care o ai sau nu o ai. Pot înțelege foarte ușor că se simt încrezători în sine în situațiile pe care le stăpânesc și mai puțin încrezători, atunci când nu sunt pregătiți. Încrederea în sine crește odată cu dobândirea autonomiei în cât mai multe situații. Scrierea și vorbirea corectă sunt resurse ce pot fi câștigate prin exercițiu și pe care le putem utiliza cu încredere.

          Ce putem face pentru a umple golurile cognitive (ex: să citim, să stabilim un orar de învățare, etc)?

Sunt multe metode eficiente pentru a umple aceste goluri:

  1. Respirația conștientă– inspirăm aerul și conștientizăm procesul- pe unde intră, unde ajunge, apoi expirăm. Este un exercițiu de care ar fi bine să profităm noi oamenii, pentru că suntem unicii de pe planetă care pot conștientiza acest proces.

Respirația trebuie practicată minim 5 minute pe zi.

  1. Echilibrarea emisferelor, coordonarea creier/ corp
    • Jocul cu degetele de la picioare ( dimineața în pat, mișcăm degetele în sus și în jos, apoi doar degetele mari.)
    • Folosește-ți și cealaltă mână, măcar o data pe zi, când scrii, mănânci, practici un sport, etc.
    • Atingeți cu mâna dreaptă genunchiul stâng și invers, de 20 de ori pe zi.
    • Pianul – folosind ambele mâini atunci când cântăm la pian, se stimulează ambele emisfere.
  1. Jocuri de concentrare și memorie: să ne aducem aminte cât mai multe obiecte sau ce spun toți cei dinaintea noastră.

Alte jocuri: șah, strategie, monopoly

  1. Cititul unei cărți pe săptămână
  2. Învățarea unei informații noi- minim două pe săptămână

          Ce mesaj ai vrea să transmiți persoanelor care citesc acest material?

Nu este ușor să ne dedicăm tot timpul, mai ales când avem atâtea lucruri de făcut. Este firesc să mai greșim sau să ne dăm voie să greșim. Nu putem și nu e bine să vrem să fim perfecți. Eu am pus în aplicare aceste tehnici și am ținut întotdeauna cont de sugestii, fără a mă simți vinovată atunci când am mai și greșit! Am avut, în schimb, dorința de a corecta și de a-mi găsi sau perfecționa cât mai multe abilități.

          Îți mulțumim, Gabriela, pentru faptul că ne-ai răspuns acestor întrebări și sperăm că aceste răspunsuri vor ajunge exact acolo unde este nevoie de ele. 

Un nou capitol stă mărturie faptului că limba română reprezintă o necesitate prezentă încă dinainte de naștere. Un capitol în care sunt prezentate soluții menite să ne ajute să ne perfecționăm și să ajute și pe cei din jurul nostru să o facă. Vă așteptăm și mâine cu noi informații, la fel de interesante și pline de substanță. Până atunci, dacă acest material vi s-a părut util, simțiți-vă liberi să îl distribuiți!

Share This: