V-ați gândit vreodată cum ar fi dacă toate versurile pe care le ascultăm ar fi pline de dezacorduri, sau pline de greșeli? V-ați imaginat vreodată cât de important este acest aspect în lumea muzicii, dar și pentru ascultători? V-ați întrebat cât de multă muncă presupune livrarea unui mesaj cu ajutorul versurilor? Sau cât de importantă devine limba română în acest domeniu? De la crearea versurilor și până la interpretarea lor în mod corect, drumul presupune documentare și învățare temeinică, dar și păstrarea vie a dorinței de a-i respecta pe cei care urmează să asculte și să fredoneze acel mesaj.

Pentru că noi ne-am întrebat aceste lucruri, l-am invitat pe Alin Dincă,  să ne răspundă la câteva întrebări ce vizează legătura dintre limba română și muzică. În consecință, “cântă” în deschiderea unei noi săptămâni de campanie #corectromânește, Alin Dincă, alias Coiotu’, solist în formația de muzică rock Trooper.

          Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația nostră! “Tonul face muzica, spune o zicală veche”. Vă rugăm să ne spuneți cât înseamnă, în accepțiunea dumneavoastră, cuvintele și înlănțuirea acestora în versuri,  firește, scrise cât mai corect românește.

Un mesaj clar și corect se poate trimite numai prin versuri scrise corect, prin versuri coerente și cu substanță. Am văzut că nu se mai “poartă” în muzica românească, însă nu pot să nu sper că într-o zi lumea o să se sature de plafonare și de prostie.

Cât este de importantă corectitudinea mesajului unei melodii? Cum ar arăta o melodie al cărei text ar fi incorect scris (implicit incorect cântat)?

Poți să faci rău în așa de multe feluri… Să ne gândim în primul rând la cazul unui artist care cântă pentru generația tânără. Pentru cei sub 18 ani. În momentul în care vorbește greșit în versuri, sau inventează stupid cuvinte, copiii vor prelua lucrurile ca atare. Or să vorbească și ei greșit pentru că așa au auzit la x sau y. De unde să știe acel copil că “artistul” x este de fapt un băiat care s-a lipit pe lângă o casă de discuri și în care acum se pompează rapid ceva imagine pentru un câștig mare pe termen scurt? Poți să faci rău și celor care sunt adulți. Să îi luăm drept exemplu pe marii iubitori de muzică de petrecere. Dacă le spui că artistul lor preferat nu știe să vorbească, or să-ți spună că ești gelos. Că ăla câștigă mii de euro și că de asta comentezi tu. Ei deja nu mai percep imaginea de ansamblu. Mesajul ăla exprimat greșit gramatical și-a atins ținta. Contează banii, mașina, amanta etc. Părinții duc mesajul acesta mai departe și către copiii lor. Muzica schimbă vieți. Din păcate, de multe ori în rău. Sau, ca să fiu mai exact – mesajul schimbă vieți. Muzica este muzică.

          Activitatea dumneavoastră în mediul online are deseori pe lângă muzică și diverse încercări de implicare în aria socială și în menținerea valorilor românești. În mod cert sunteți un formator de opinie, ale cărui idei sunt ascultate și discutate. Prin activitatea dumneavoastră încercați să transmiteți ideea de a scrie sau vorbi corect românește?

Încerc să transmit și acest lucru. Nu vreau să fiu rău, sau să fiu prietenul enervant care te corectează mereu. Însă consider că este păcat pentru copiii tăi să nu îi poți învața să scrie și să vorbească în limba țării în care i-ai adus pe lume. Dacă ignorăm chiar și acest aspect extrem de important… nici nu vreau să mă gândesc cum va decurge educația în continuare. Este important să poți comunica într-un mod corect. Nu este o rușine să greșești. Este o rușine să refuzi să înveți, să înțelegi, să te superi în loc să îi mulțumești celui care te-a corectat.

Care credeți că sunt motivele care au dus în ultima perioadă la ideea că limba română poate fi modificată după bunul plac, fără a-i mai fi respectate drepturile?

După Revoluția din 89 cineva ne-a anunțat că este democrație. Nimic mai fals. Nu a existat niciodată așa ceva în România. Însă în euforia momentului, mulți au înțeles că democrație înseamnă libertatea de a face orice. Și prin asta vreau să spun chiar orice! Fără bariere morale. Fără să-ți pese dacă omori oameni în jurul tău. Fără să te intereseze câți au de suferit de pe urmă acțiunilor tale. În realitate, o lege a junglei. Ei bine, unii au considerat că DEX-ul trebuie să se schimbe după ei și după toți cei care perpetuau greșelile. Adică, decât să învețe oamenii să vorbească, mai bine să modificăm în DEX și să ne stricăm și noi, restul, după ei. Culmea este că au reușit! Dar în România se poate orice. Totul este să ai o doză serioasă de răutate, niște bani, și să cotizezi în campaniile potrivite. Asta nu înseamnă însă că eu pledez pentru o limba lipsită de dinamică și surdă la evoluția normală a societății, a culturii și a modului în care oamenii normali vorbesc. În niciun caz nu spun că limba romană trebuia să rămână înțepenită. Dar, una este să discutăm despre modificări lingvistice, și altă este să scriem pe Facebook despre cât de dificil este “să ajungi an Academia Romană”, cum spunea o mare savantă contemporană analfabetă.

          Care este motivația pentru care una dintre melodiile dumneavoastră foarte cunoscute, îl are ca autor al versurilor pe George Bacovia?

Avem mai multe piese în care am folosit texte ale unor scriitori mai mult sau mai puțin cunoscuți. Bacovia a fost mereu unul dintre preferații mei. Așa că nu a fost o alegere grea. În piesă “Voodoo” am folosit un text din “Vizuina luminată” a lui Max Blecher, în “Corupția Ucide” am folosit versuri din Petre Strihan… și mai sunt câteva. Atunci când am rezonat cu un mesaj nu am ezitat să îl alăturăm muzicii noastre.

          Tari ca munții, este sloganul trupei care încânta atâta lume cu acorduri rock. Este un slogan puternic, cu rezonanță dar și cu capacitatea de a transpune ideea în imagini mentale. Care ar fi îndemnul dumneavoastră pentru tinerii care vă ascultă și care empatizează cu modul dumneavoastră de a gândi?

Aș vrea ca toți oamenii să primească într-o zi o mică doză de fericire. Să aibă ocazia pentru o zi să înțeleagă ce înseamnă aia să ai o viață frumoasă. Cred că apoi ne-am afla cu toții umăr la umăr pentru o țară mai bună. Sper că muzica noastră reușește să aducă o secundă de fericire în sufletele celor ne iubesc. Nu vreau să instig. Nu vreau să încarc negativ pe nimeni. Din contra. Vreau să le aduc bucurie. Vreau să îi văd pe toți zâmbind în fața scenei. Și apoi aș vrea să meargă acasă, la muncă, la școală, pe stradă, păstrând acel zâmbet.

          Dacă ați avea puterea necesară, ce anume ați schimba, astfel încât limba română să își ocupe binemeritatul loc, fără ca oamenii să se debaraseze de ea atât de ușor?

Aș face în primul rând curățenie în sistemul de învățământ. Aș da afară toți profesorii ăia repetenți care ocupă posturile unor oameni pregătiți. Se fac prea multe angajări numai pe pile, relații și culori politice. Vin la catedră profesori care nu știu să scrie sau să citească fluent. Cred că ăsta ar putea să fie un început bun. O curățenie serioasă. Însă, ca să spargem odată cercul asta vicios, ar trebui și ca profesorii să primească respect și salarii decente. Numai așa am putea avea pretenția ca profesorii să fie impecabili.

 

          Cât de mult contează școala în vederea formării profesionale? Cât de mult contează să vorbești românește în industria muzicală?

În clipa asta școala este mai mult un loc unde te duci să cunoști oameni. Școala adevărată a fost îngenunchiată. Puține școli au reușit să mai găsească forța (prin profesori fenomenali) să reziste în fața prostiei politice. În mod normal școala trebuie să conteze. În industria muzicală în clipa asta se vorbește o amestecătură de română schingiuită, jamaicană de cartier, engleză deficitară și cu accent rusesc și spaniolă de doi lei… o shaorma lingvistică. Este minunat să asculți ce lansează artiștii ăștia de carton în ziua de astăzi.

          Cât de mult contează să scrii și să vorbești corect, referindu-ne la stima de sine (din perspectiva dumneavoastră) ?

Contează enorm. Este startul în viață! Este prima carte de vizită!

          Îmi amintesc o întâmplare. Eram în perioada liceului când am luat interviu unui profesor de limba română. Într-o sala imensă de conferințe, am greșit și domnul profesor m-a atenționat de față cu toată lumea. Deși jenant, am învățat că…mai am de învățat. Cântăreții greșesc? Fac greșeli de scriere, de vorbire? Este normal? Și mai ales, cum se gestionează această situație?

Toată lumea greșește. Sunt sigur că și acel domn profesor care te-a corectat greșește uneori. S-a întâmplat să postez câte ceva și să greșesc un cuvânt, o virgulă, ceva. S-a întâmplat să greșesc și în discursul de pe scenă, însă m-am corectat și am mers mai departe. Greșeala este omenească. Acum depinde și cât greșești. Dacă vorbești ca noul Ministru al Educației… acolo este clar prostie.

          Cât de mult contează să citești o carte educativă? Cât de mult poate schimba sau forma anumite tipare educaționale?

Cărțile te ajută să ai acces la unele lumi pe care de unul singur nu le poți accesa. Este vital să citești. Și când ești copil, și când ești adult. Cărțile ajută la formarea creierului.

          Considerați că mesageria instant de pe rețelele de socializare are un efect negativ asupra scrierii corecte în limba română?

Nu. Oamenii au un efect negativ asupra scrierii corecte. Rețelele de socializare au alte păcate. Însă acest aspect ține strict de noi.

          De ce sunt atât de de folosite în scriere prescurtărilor cuvintelor? Dacă răspunsul este “pentru că e cool”, cum putem întoarce situația în favoarea respectării limbii române?

Mulți oameni au impresia că trebuie să răspunzi repede. Este o realitate. A fost studiat fenomenul. Valul ăsta de mesaje prin sms, whatsapp, email, facebook, instagram etc. pune o presiune pe utilizator. Îl face cumva să simtă că este obligatoriu să răspundă atunci. Însă, dacă te detașezi pentru un minut, ai să realizezi că destinul lumii nu stă în sms-ul tău. Ba chiar este total neimportant. De aici și nebunia de a face față tuturor surselor de mesaje. Așa că toți prescurtează, greșesc, încurcă etc. Este tot o degradare a omului. Nu ne mai mișcăm, nu mai comunicăm prin vorbe, scriem numai prin prescurtări, nu mai putem ascultă un cântec de opt minute, nu mai putem vedea un film, ne uităm numai la seriale. Filmele sunt prea lungi și sigur primești 20 de mesaje pe durata unuia. Concentrarea se duce. Și tot așa.

          Limba română, când începem să învățăm corect, când încetăm acest proces?

Mă tem că nu foarte curând. Acum putem doar să tragem semnale de alarmă. Putem să îi ajutăm pe cei care își doresc să învețe. Însă mai mult de atât… imposibil. România este din punctul asta de vedere un pacient muribund.

          Se investește suficient în limba română în România? Ministerul Educației mai reprezintă cu adevărat interesele educației, ale dascălilor, ale elevilor?

Departe de mine gândul de a te jigni, însă trebuie să rad la această întrebare.  Ministerul Educației este o glumă proastă. Este un cuib de analfabeți politici. Nu are nicio legătură cu interesele elevilor sau ale profesorilor. Acolo se află o adunătură de nepregătiți care au reușit în 20 de ani să distrugă generații.

          Ce mesaj ați transmite celor care citesc aceste rânduri?

Aș vrea să știu că toți au reușit să zâmbească și astăzi. Aș vrea să aibă grijă ca toți copiii lor să ajungă să trăiască într-o țară cât mai bună și mai verticală. O țară în care să aibă șanse reale, o țară în care pregătirea și valoarea să primeze.

          Vă multumesc pentru că ați acceptat să ne împărtășiți aceste gânduri și vă urăm succes în proiectele viitoare!

Sursa foto: Facebook Alin Dinca

Astfel a fost scris și cel de-al treilea articol al campaniei noastre, iar informațiile sperăm să deschidă minți și suflete. Vă așteptăm și mâine cu un nou interviu, unul cu adevărat de performanță. În continuare, dacă v-a fost pe plac acest material, dacă v-a ajutat, sau credeți că poate ajuta pe altcineva, vă invităm să îl distribuiți! Pe mâine!