Pe Alexandu Rudișteanu îl cunosc personal de ceva vreme și vă pot spune că este un tânăr ce poate constitui oricând un exemplu pozitiv. În ciuda faptului că este foarte tânăr, Alexandru este pastor asistent în cadrul Victory Family Centre Bucharest – Biserica Victoria, este un voluntar dedicat și un prieten de nădejde. În ciuda faptului că este totuși un tânăr ocupat având în vedere locul său de muncă (ca majoritatea dintre noi dealtfel) și cu toate că programul său este destul de plin, deoarece în cateva luni Alexandru se va căsători, el a fost una dintre persoanele la care am văzut dorința clară de a aduce un plus de valoare prin părerea sa vis-a-vis de importanța limbii române, fiind implicat și ancorat în discuție, dornic de a determina o schimbare!

Bună Alexandru, îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația noastră. Te rog să ne vorbești puțin despre activitatea ta.

Vă mulțumesc mai înainte de orice pentru oportunitatea de a participa la acest interviu. În prezent, ocup o funcție tehnică în cadrul firmei Microsoft, lucrând în principal cu clienții din Europa și Asia, pe partea de aplicații software.

Chiar dacă la prima vedere fișa postului nu pare să implice multe lucruri legate de limba română și normele gramaticii, în realitate, zilnic comunicăm cu clienții pe e-mail, iar informațiile oferite trebuie să fie corect redactate, explicate pe înțelesul tuturor, folosind termeni adecvați.

Clienții din Occident sunt foarte atenți la aceste aspecte, legate de comunicare scrisă (pe chat sau pe e-mail), iar orice greșeală de exprimare sau neconcordanță denotă lipsă de profesionalism din partea noastră.

Știu că ești absolvent al Facultății de Litere. Te rog să ne spui cât de mare este accentul pus de limba română în cadrul studiilor la nivel universitar. Contează la acest nivel folosirea corectă a limbii române?

Da, într-adevăr, am absolvit Facultatea de Litere, promoția anului 2014.

Fiind o facultate cu profil uman, accentul este pus cu precădere asupra folosirii corecte a limbii române. În acest sens, pot să mărturisesc că programa facultății urmărește înțelegerea limbii române, la toate nivelele: fonetic, semantic, lexicologic. Am participat la cursuri legate de originea și dezvoltarea limbii române (cum s-a ajuns, de exemplu, de la cuvântul latinesc caballus la forma de azi, și anume cal), cursuri de structură a limbii, de sintaxă etc. Dacă până la facultate înțelegerea limbii române era destul de lacunară, iar majoritatea dintre noi studiem operele canonice ale literaturii române și doar în clasele 5-8 mai mult gramatică, la facultate am dezvoltat aceste cunoștințele minimale, pe baza analizei limbii române, sub toate aspectele ei.

Știu că ești o persoană pentru care limba română este foarte importantă. Te rog să ne spui dacă afinitatea pentru limba română a fost prezentă încă din copilărie, sau dacă a apărut mai târziu, în timp.

Din păcate, nu am fost un cititor împătimit. Cel puțin, nu până la 14 ani. Îmi aduc aminte în schimb cu plăcere de perioada vârstei de 5-6 ani, când tata, după ce îmi citise de câteva ori poveștile copilăriei, cum ar fi „Capra cu trei iezi” sau „Punguța cu doi bani”, nu m-a ghidat să devin doar un ascultător pasiv, ci m-a împins de la spate să citesc, măcar câteva litere și rânduri să dibuiesc.

Ulterior, pasiunea pentru citit a venit la finalul clasei a 8-a. Până atunci era ceva mecanic, forțat, impus, însă într-o vacanță de iarnă am deschis vitrina bibliotecii. Tată colecționa și citea aproape toate cărțile cumpărate. Și acum îmi amintesc scena cu exactitate: pe al doilea raft, în colțul din stânga, era o carte cu coperta verde, editura Polirom, format mic. Nu am știut nimic despre autor, poveste, titlul cărții, dar am zis să pornesc dintr-un loc. Era vorba despre „Madame Bovary” de Gustave Flaubert. Ulterior, după 2-3 române citite, în următorii doi ani de liceu, citeam aproape în fiecare zi și nu exista săptămână fără minim două romane lecturate. Am început cu clasicii literaturii franceze, Victor Hugo, Flaubert, Stendhal… apoi am mers spre literatură engleză, dar mult timp m-au ținut „captiv” romanele lui Dostoievski. „Crimă și pedeapsă” cred că are patru lecturi la activ. Și chiar și acum, aș redeschide romanul cu plăcere.

După autorii Bibliei, Dostoievski este cel mai mare autor, pentru gusturile mele.

Limba română în școala generală și în liceu- se pune accent pe acest lucru în această perioadă a studiilor? Vezi vreo diferență între sistemul educațional în care ai studiat tu și cel actual? 

O diferență cred că există, din păcate nu în direcția bună, în sensul în care materia de examene s-a simplificat foarte mult. Eseul de la bacalaureat care anul trecut trebuia să fie de 600 cuvinte (aproximativ 3 pagini), acum s-a redus la 400 cuvinte (2 pagini). De asemenea, nu se mai pune accent atât de mult pe creativitate, pe imaginație la intrerpretarea unui text literar, la prima vedere. Acum 5-6 ani, subiectul I la bacalaureat includea o serie de exerciții care stimulau capacitatea elevului de analiză, interpretare, imaginație. Începând cu anul acesta au apărut în programă și se promovează tot mai des textele non-literare, care suscită mai mult un proces rațional, de selectare a informației din text. Cred că lucrurile merg spre simplificare, reducție, bazat pe faptul că generațiile actuale nu mai dezvoltă lectura ca activitate de relaxare sau hobby.

Facultatea de Litere este una destul de vânată de majoritatea adolescenților. Te rog să ne spui dacă procesul de selecție la o astfel de facultate are în vedere și utilizarea corectă a limbii române la nivel scris-vorbit.

Mă bucură această întrebare și îmi manifest bucuria față de faptul că Facultatea de Litere este una dintre puținele facultăți de stat din Capitală care păstrează un examen al selecției. Examenul constă într-o compunere liberă și de asemenea un test de gramatică, sigur la un nivel mai avansat decât cel din generală. Pentru a putea absolvi la această facultate, e nevoie de o pregătire temeinică și serioasă, separată de pregătirea pentru examenul de bacalaureat.

Lucrând în diverse companii, ai avut ocazia să interacționezi cu destul de multe persoane. Cât de mult contează limba română la locul de muncă? Este condiționată cunoașterea limbii române de postul ocupat? 

Cu siguranță este foarte importantă și de-a lungul celor patru ani de serviciu a fost nevoie de utilizarea corectă a limbii române. Am lucrat în call center, ceea ce presupunea o comunicare corectă a informației la telefon. Cu siguranță, exprimarea greșită, ambiguă, neclară este imediat taxată de clienți, care au anumite pretenții legate de standardul serviciilor pe care ei le plătesc.

De asemenea, așa cum am menționat anterior, în prezent, la actualul loc de muncă e nevoie de o comunicare clară, pentru ca utilizatorii să înțeleagă cerințele noastre și de asemenea să răspund conform nivelului lor de așteptare.

Cât de mult contează pentru tinerii de astăzi să citească? Ne poți da un exemplu, de o ultimă carte citită?

Aceasta este o întrebare tare dureroasă. Observ din ce în ce mai puțin interes pentru carte.

Se citește rar, puțin, și atunci când se citește, din păcate e lectură de proastă calitate, gen „Umbrele lui Grey”, „Maze Runner” etc.

Copiii au schimbat pasiunea pentru citit, cu Play-Station, tableta, smartphone. Bibliotecile sunt tot mai goale, fiindcă astăzi se caută ceva comod, rapid, confortabil, care să aducă plăcere și relaxare. Lectura de multe ori este înțeleasă ca un proces anevoios, fără scop, mai ales că astăzi internetul este plin de rezumate, compuneri, comentarii, iar pentru unii „interesați”  se poate urmări și ecranizarea filmului, în cele mai multe cazuri.

Care este părerea în ceea ce privește de mediul virtual? Are el o influență nefastă asupra felului în care scriem sau vorbim? Cum crezi că putem face o schimbare în bine?

O părere deloc pozitivă, dat fiind faptul că totul pe internet s-a transformat în abrevieri și emoticoane. Trăim într-o lume alertă, a vitezei, și nevoia de comunicare rapidă răpește din frumusețea exprimării și din utilizarea corectă a limbii române. Semnele de punctuație au devenit opționale în mediul virtual, de multe ori nimeni nu le mai folosește. Teamă îmi e că în viitor vom ajunge doar așa să scriem și dicționarele vor fi aruncate la gunoi.

Schimbarea cred că vine de la fiecare în parte, cât de mult ne respectăm pe noi înșine prin ceea ce facem și cât de mult respect acordăm interlocutorului nostru. De asemenea, consider că evaluările de la serviciu ar trebui să țină cont și de acest aspect, al felului în care noi ne raportăm la clienți, la nivel de comunicare verbală sau scrisă.

Alexandru, ție ți se întâmplă să greșești în scriere- vorbire în limba română? Dacă da, cum remediezi această situație?

Da, s-a întâmplat, mi se întâmplă uneori și astăzi să mai scot câte o „perla”. Din păcate, volumul de muncă, stresul, sarcinile multiple scad puterea de concentrare și mi se întâmplă câteodată să fac cate o greșeală în vorbire-scriere. Atunci când sesisez acest lucru, îmi cer scuze față de interlocutor și repet ideea corect, clar. Dacă e vorba despre mesajul scris, recompun acel mail, asumând greșeala comisă.

Greșeli putem face oricare, important e să sesizăm și să ne îmbunătățim capacitatea de comunicare și de exprimare a ideilor, atât oral, cât și în scris. Să compunem, să recitim înainte de a trimite informația mai departe, să fim interesați de noile schimbări ale limbii române, să fim receptivi la nevoia și răspunsul clientului, etc.

În final, te rog să transmiți un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri!

Nu renunțați la carte, este o comoară pentru suflet, și chiar dacă pare foarte puțin ofertantă la prima vedere, beneficiile pentru viața noastră sunt sigure. Pasiunea pentru cărți nu înseamnă doar un număr de file, ci expunerea unor lumi imaginare, dezvoltarea propriei gândiri, cu idei personale, cât și un bagaj de cultură generală și proces de creativitate. Fără imaginație, fără rațiune proprie, fără un minim de înțelegere și capacitate de comunicare, nu vom putea reuși niciodată în viață, indiferent de ceea ce ne propunem.

Îți mulțumesc, Alexandru și îți urez succes în proiectele viitoare!

Alexandru a scris astăzi capitolul cu numărul 16, unul plin de învățăminte și idei minunate, numai bune de pus în practică. Vă așteptăm și mâine cu un nou material, la fel de interesant și la fel de informativ ca și cele de până acum.