Cap. 30- Râdem și glumim, corect românește scriem și vorbim!

Am decis să acordăm penultimului capitol al campaniei noastre Corect Românește o doză de amuzament, amestecată fin cu seriozitatea pe care o impune subiectul. Astăzi discutăm cu două tinere pe care este imposibil să nu le cunoașteți și anume cu Cristina Lupu și Josephine Ciel. Într-un cuvânt Likeone, un proiect care are la baza ideea de distracție, de bucurie, de poftă de viață. Astăzi discutăm despre limba română într-un proiect de entertaining, într-un proiect care uneori pare (doar pare!) a nu avea mare lucru în comun cu felul în care scriem sau vorbim!

Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră! Pentru început, vă rog să ne spuneți câteva detalii despre voi și despre proiectul vostru.

LikeOne este un proiect care a inceput in urma cu aproape 3 ani, dintr-o joacă. Nu ne-am gândit nici o clipă că vom ajunge să-l transformăm în job.

Sursa foto: Likeone

Activitatea voastră se apropie foarte mult de segmentul vlogging. Ne puteti spune cât de mult contează limba română într-un astfel de proiect? Cât de mult vă axați voi pe limba română, ce grad de importanță are?

Vlogging…nu chiar, noi nu ne consideram vloggeri, ci entertaineri. Noi creăm continut atemporal, scriem scenarii, creăm comedie.

Este foarte important pentru noi ca tot ce postăm să conțină o limbă română corectă, în special când facem descrierile la poze, când răspundem la comentarii, etc. De fapt, de cele mai multe ori cu asta facem glume pe seama haterilor, că nu stiu să scrie corect și își dau singuri cu firma în cap când atacă.

De multe ori, un îndemn bun se transmite prin lucruri pozitive. Încercați prin activitatea voastră și prin destinderea publicului să atrageți atenția și asupra unor probleme mai puțin plăcute? (cum ar fi  că nu citim suficient, că greșim și nu acceptăm greșelile, etc.)

Noi nu înțelegem de ce nu știu oamenii să scrie corect. Adică, toți sunt la școală, ei ce fac la ora de română? Scrisul și cititul sunt primele lucruri pe care le înveți în școală. Nu înțelegem de ce nu știu oamenii rolul cratimei. Cred că educația este ultimul lucru pe care îl au în cap tinerii din ziua de azi și nici măcar nu-și pun întrebarea dacă oare au scris corect sau nu. Insta stories-urile ne ajută pe noi să mai transmitem una-alta celor care ne urmăresc și o facem, în felul nostru.

Cât de mult a contat școala în dezvoltarea proiectului vostru de astăzi? Cât de mult a contat ideea de a fi autodidact?

Păi în primul rând pentru noi era o rușine să scriem greșit. A fi autodidact este cel mai important lucru. Doar tu te poți îndruma să înveți și să te educi. Educația este o alegere proprie. Cel mai important este să-ți pui mereu întrebări. De multe ori scriem ceva și ne intrebăm una pe alta, cuvantul x se scrie cu cratima sau nu?…și ca să fim sigure intrăm pe google. Asta ni se pare cel mai important, să-ți pui intrebări.

Sursa foto: Likeone

Înainte de a filma un material se realizează un scenariu scris? Este important ca acesta să fie scris în mod corect?

Noi funcționăm mult pe improvizație dar când colaborăm cu diverse companii, se cere un scenariu. Bineînteles că-l scriem corect, chiar ne stresăm să nu cumva să fie trimis cu greșeli gramaticale.

Este important ca acest scenariu să fie pus în scenă folosind limba română în mod corect? Acordați atenție acestui aspect? 

Depinde de clip. S-a întâmplat să tragem din nou clipul sau să renuntam la unele cadre pentru că pronunțasem greșit un cuvânt pentru că nu dorim să promovăm agramatismul.Dar în cazul nostru există și clipuri unde ne folosim de jargon și acolo avem voie să facem ce vrem :)).

Vi se intamplă să greșiți? Cum corectați această situație? Ne puteți da un exemplu?

Cum am mai zis, depinde de situatie, dacă e pe live, facem o caterincă și spunem cuvântul corect, dacă e o filmare, montăm in asa fel încât să tăiem greșelile (daca s-au facut).

Epoca video și cea a liveurilor pe rețele sociale este abia la început. Mai este nevoie să citim? Să ne documentăm?

Normal! Cititul dezvoltă vocabularul și ajută foarte mult la creație, mai ales in ceea ce facem noi. Aici ține și de preferințe. Atâta timp cât alegi să te educi o poti face și prin articole, reportaje, documentare, cred că ține și de preferințe și de ce e pasionat fiecare. Dar nimic nu dezvoltă imaginația și limbajul precum cărțile.

Lipsa timpului ne împiedică uneori să citim. Totuși, acest lucru nu este imposibil de realizat. Ne puteti da un exemplu de o ultimă carte citită de voi?

Mesajele și meniurile se pun?:)))))))))

Voi susțineți ideea de a vorbi și scrie corect românește? Cum? Ne puteți da exemple?

Cine se uită la postarile noastre poate observa cum scriem :)).

Vă rugăm să adresați un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri.

Educația și cunoașterea e o alegere, voi alegeți asta. Nu vă bazați pe vloggeri/influenceri să vă educe, totul ține de voi. Noi, când eram mici nu aveam vloggeri sau influenceri, ci știam pur și simplu că trebuie să ne educăm, asta era normalitatea. Ieșeam la party seara dar a doua zi ne luptam între noi la școală pentru un 10.

Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră și vă urăm succes în proiectele viitoare!

Urmează curând capitolul final al campaniei noastre. Sperăm că pe parcursul acestor zile am reușit să vă convingem de cât este de importantă limba română în orice domeniu de activitate, fără a răspunde generic la această întrebare, ci punctual, pe nișe. Vă așteptăm cu capitolul final și vă invităm la lectură!

Share This:

Cap. 29- Limba română dă viață proiectelor mari!

Scriem capitolul de astăzi cu ajutorul unei persoane care dincolo de certificări în anumite domenii, pune un foarte mare accent pe oameni și pe modul de interacțiune dintre aceștia. Elena Toma ne-a atras atenția datorită unui proiect mai puțin întâlnit și anume realizarea, în timp, a unei cărți de bucate pentru copii, ca activitate care să aducă aproape 2 generații, cu concepțiile, credințele și aportul lor. Astăzi Elena a fost de acord să ne vorbească despre limba română și despre cât de importantă este aceasta atât din punct de vedere profesional, cât și personal.

Sursa foto: Elena Toma

Elena, îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația noastră. Te voi ruga să îmi spui, in câteva cuvinte, care sunt proiectele tale.

Imaginează-ţi o oglindă pivotantă cu doua feţe pe un suport. Oglinda unei părţi este normală, în schimb, cea de-a doua este cu sistem de mărire, pentru a evidenţia părţile importante si delicate pentru tine. Mereu m-au fascinat oglinzile de acest gen. Au un secret al lor…
Bine, bine…care este legătura oglinzii cu proiectele mele?
Te invit să întoarcem împreună oglinda, respectiv partea cu sistemul de mărire către noi. Aici am ales să proiectez reflexia proiectelor mele din sfera personală, iar pe cealaltă parte, cea normală, pe cea a proiectelor din sfera profesională. Ambele părţi ale acesteia, au un singur punct comun: suportul. Proiectele mele din ambele domenii: personal şi profesional, au, de asemenea, tot un numitor comun: CUVÂNTUL.

In calitate de coach, trainer si public speaker certificat John Maxwell Team Romania, am iniţiat un proiect numit „Caută. Descoperă. Învaţă.”Este un atelier de dezvoltare personală care mi-a adus in viaţă oameni din diverse arii profesionale, dornici de creştere, de descoperire a sinelui şi a potenţialului infinit cu care fiecare dintre noi suntem înzestraţi.
Cel mai drag sufletului meu, este proiectul pentru copii „Învăţ de mic să cresc mare” ce are ca obiectiv hrănirea minţii copilului, dezvoltarea creativităţii acestuia, iniţierea lui in procesul de creştere.
Tot în ultimii doi ani, creionez în minte un proiect de suflet, dedicat copiilor mei. Am strâns şi încă mai adun materiale şi momente care vor deveni surse de inspiraţie atunci când voi scrie o carte de bucate. Scopul scrierii este acela de a aduce joaca din sufragerie in bucătărie.

Ştiu că ai o experienţă destul de vastă in vânzări, drept pentru care te rog să ne spui cât de mult contează limba română in cadrul interacţiunii cu clientul, cu colaboratorii, furnizorii etc?

Lucrez in vânzări din 2009 şi, chiar şi in anii dedicaţi creşterii copiilor, am continuat să-mi dezvolt această latură profesională.
Am început ca responsabil de service-center intr-o companie multinaţională din industria frumuseţii. Treaba mea era să simplific lucrurile, să creez ordinea si disciplina necesare desfăşurării activităţilor, pentru colaboratorii companiei. Uşor de zis, dar când vii in faţa a zeci de oameni, cu mult peste vârsta ta, cu mult peste experienţa ta de viaţă, te încearcă un gol in stomac şi-ţi spui „rezist mai mult de trei luni”, în condiţiile în care ei nu-ţi dădeau nici o lună de viaţă ca angajat. Şi uite că in curând de împlinesc nouă ani.
Am lucrat cu sute de oameni şi am cunoscut mii.
Cel mai puternic liant dintre mine, ca om de vânzări si colaboratorii companiei este comunicarea. Aceasta nu se limitează doar la fond, ci şi la formă. Rama este cea care defineşte tabloul, aşa cum o exprimare corectă, clară si concisă transmite un mesaj concret si simplu de recepţionat.
Respectând acest tezaur, vorbind-o si scriind-o corect, am avut un partener de încredere pe drumul pe care am ales să mi-l clădesc. Am înteles, relativ repede, că oamenii devin mai atenţi atunci când vorbeşti corect româneşte, că devin mai receptivi. Atunci când un mail ce poartă semnătura ta, respectă întru totul normele limbii române, oamenii au încredere în tine, iar lucrul acesta te creşte.

Sursa foto: Elena Toma

Limba română în mediul profesional versus limba română în particular. Înclinăm să ne corectăm mai mult în faţa persoanelor pe care nu le cunoaştem şi mai puţin în mediul familiar?

Român sunt şi acasă, şi cu prietenii şi la serviciu. Identitatea noastră este aceeaşi in orice colţ de lume ne-am afla, iar respectul pentru limba română este respectul pe care îl am faţă de ceilalţi şi faţă de mine. E prea mult suflet şi prea multă melodie în ea ca să nu o cinsteşti aşa cum se cuvine.
Consider că este musai să ne corectăm de fiecare dată când greşim, oriunde am fi. Acest comportament se dă mai departe, oamenii învaţă să se corecteze doar când mai văd că mai există şi alţii care o fac.
Imaginea sinelui este ceea ce porţi cu tine mereu.

Ştiu că ai în plan un proiect destul de inedit, ce are legătură directă cu subiectul campaniei. O carte de bucate ce pot fi realizate împreună cu cei mici. Cât de mult contează ca o carte să fie scrisă in mod corect?

Limba română are nevoie, mai mult ca niciodată, de cărţi scrise corect, de voci care să o vorbească si braţe care să o apere!
În secolul al XXI-lea, limba română este maltratată, e dureros de înstrăinată. Parcă ar fi ruptă in mii de bucăţi şi au mai rămas câţiva oameni care iau bucăţile şi încearcă să o repare.
Cele mai grave răni îi sunt aduse în mediul online: prescurtări fără sens, multe, dar foarte multe neologisme inutile. E ca o haină albă, imaculată, pătată intenţionat.
Avem nevoie de oameni să scrie cărţi, să-i ducă frumuseţea mai departe, avem nevoie de oameni să ţină discursuri, să îi arate simplitatea cu fluiditatea, să dea mai departe acest unic cântec al poporului român.
O carte scrisă corect este încă o dovadă că muzica ei invită sufletul lal dans.

Pentru că am discutat puţin despre legătura părinte-copil, te rog să ne spui din perspectiva părintelui, care crezi tu că este rolul acestuia în ceea ce priveşte transmiterea corectă a noţiunilor de limbă română către copii?

Primul cuvânt care îmi vine în minte este „esenţial”. E responsabilitatea părintelui să dăruiască pruncilor săi moştenirea poporului român. Este ceea ce îi va face unici în lume, este despre identitatea noastră prin ei.
Modul in care vor învăţa aceştia să o primească este însuşi modalitatea prin care vor ştii să o dăruiască la rândul lor.
Limba română are multă iubire in ea, cuvintele limbii noastre sunt vii, sunt lumină.
Părintele este cel care creează mediul de creştere şi este datoria lui să fie cât mai prezent şi mai intenţionat în acest proces.
Copiii sunt cele mai inteligente fiinţe de pe pământ, au un simţ al sufletului extrem de sensibil. Reuşesc să construiască adevarate imperii in noi, părinţii. Dar noi? Noi ce construim în şi pentru ei?
Când sunt bebeluşi, singura modalitate de comunicare şi conectare cu ei sunt atingerea si timbrul vocii. Limba română are blândeţea necesară, nu este nevoie să distorsionăm în vreun fel pronunţarea cuvintelor.
Când mai cresc un pic, responsabilitatea părintelui creşte. Acesta va rosti cuvintele corect, pentru a nu crea confuzii. Apoi, responsabilitatea este din ce în ce mai mare: vorbim corect româneşte pentru ca el, copilul, să ştie clar şi sigur că este pe cel mai bun drum. Cum va ştii acest lucru? Va veni, negreşit, momentul validării corectitudinii când va intra in societate. Dacă păstrăm linia firescului, copilul va simţi echilibrul pentru că acesta a fost plantat la momentul potrivit.

Cât de mult a contat şcoala în vederea pregătirii tale? Mai este astăzi nevoie de şcoală?

Nu pot să-mi imaginez, nu pot să cuprind cu mintea viaţa mea fără şcoală. Prin şcoală înteleg educaţie şi voi face referire strict la acest aspect.
Am profesori care au făcut o diferenţă în viaţa mea punându-şi amprenta asupra pregătirii mele. Oameni care au crezut în mine, m-au susţinut şi m-au încurajat.
Am crescut într-o familie modestă, cu multe neajunsuri materiale si emoţionale. N-am avut condiţii care să-mi permită să urmez studii universitare cu plată. N-am avut opţiuni. Trebuia fie să învăţ, fie să renunţ la visul meu de a ieşi din tipare. Am ales prima variantă.
Am învăţat că educaţia este o călătorie care se încheie doar atunci când inima nu-ţi mai bate. Şi nu pentru că ai murit fizic, ci pentru că nu mai ai visuri de împlinit. Mort eşti cu adevărat, când in viaţă fiind, nu mai ai niciun vis către care alergi.
Şcoala mi-a dat şansa să fiu Elena de azi, şi tot ea este cea care îmi deschide calea spre Elena la care visez să fiu peste 10 ani.
Da, este nevoie şi astăzi de şcoală…mai mult ca niciodată! Ţărişoara noastră dragă are nevoie de oameni compentenţi, de oameni cu suflet şi cu viaţă!

Mai este nevoie să citim? Sau viteza cu care trecem prin viaţă este o scuză bună pentru a nu mai citi?

Când eram mică şi nu ştiam să citesc, iubeam cărţile cu imagini. Probabil că mi-ar fi plăcut şi cele care „aveau doar scris”, dar nu avea cine să-mi citească. Mă întorc la cărţile cu imagini. Le priveam de zeci de ori, iar in mintea mea aceeaşi poveste prindea viaţă în ce feluri voiam eu. Mă fascina că personajele puteau face ce-mi doream eu. Apoi, după ce am învăţat să citesc binişor, mergeam săptămânal la bibliotecă. Era un loc magic pentru mine. Ţin minte că acolo stăteam ore întregi. Îmi plăcea şi îmi place şi acum mirosul cărţilor, în special al celor vechi.
Unele cărţi erau rupte. Le lipeam cu grijă, gândindu-mă că sigur mai sunt copii care încă nu le-au citit. E atât de viu sentimentul acela! Simţeam că pot ajuta cumva pe cineva. Cu greu mă hotăram ce poveşti iau cu mine acasă. Aveam la un moment dat, o listă, o evidenţă pe care o ţineam despre ce am citit şi ce vreau să citesc.
Aşa am învăţat să călătoresc. Când voiam să fiu în altă parte decât locul în care mă aflam, luam o carte şi plecam cu mintea pe meleaguri neatinse de imaginaţia mea până atunci.
Cititul e foarte asemănător cu oxigenul şi are aceeaşi importanţă pentru noi. Nu există viaţă fără citit, aşa cum nu există viaţă fra oxigen.
Nu există nicio scuză pentru a nu mai citi. Cei mai mulţi dintre noi, ne folosim doar o parte din talentele cu care am fost înzestraţi şi rar ne străduim să ne atingem adevăratele comori. Dumnezeu ne-a dat un dar: potenţialul. Darul nostru pentru Dumnezeu este dezvoltarea potentialului. Tare mult imi place esenţa acestui citat.
A nu mai citi inseamnă a înceta să mai creşti. Este ca şi cum parcurgi drumul în viaţă fără a achita niciodată călătoria.

Ţie ţi se întâmplă să greşeşti? Cum remediezi această situaţie?

La mine, greşeala este un întreg proces. Apare aproape de fiecare dată când mă grăbesc. În graba aceasta a mea, reuşesc să creez un soi de „panică” a mea, cu mine.
Am mai învăţat că greşeala te creşte. Că dacă nu o ascunzi intr-unul din sertarele sufletului tău, dacă o priveşti din toate unghiurile vei găsi în ea adevărate lecţii, ce-ţi vor fi chei spre a deschide alte uşi
Câte minuni a pus Dumnezeu in om!

Ţi se întâmplă să corectezi alte persoane? Daca da, cum încerci să faci acest lucru, astfel încât corectura ta să declanşeze un aspect pozitiv?
Aici simt să răspund în două direcţii.
Mă stăduiesc să vorbesc şi să scriu corect româneşte, dar niciodată nu îi corectez pe ceilalţi. Consider că un comportament este mai puternic decât o observaţie.
Sunt un om cu multe greşeli. Nu-mi permit să îi corectez pe ceilalţi. Reprezentarea lumii fiecărui individ este diferită, unică şi este puternic influenţată de circumstanţele vieţii noastre, de mediul de creştere, de convingerile moştenite, de religie, de atât de mulţi factori. Lumea mea arată diferit de a doamnei care azi mi-a zâmbit pe stradă. Diferită şi de cea a domnului lângă care am aşteptat autobuzul treizeci de minute şi nici nu şi-a dat seama că am repirat lângă el.
Am învăţat să respect lumea fiecaruia şi să accept oamenii aşa cum sunt şi cum aleg să devină.
Da, pot să intervin. Doar atunci când cineva este interesat de opinia mea. Ofer cu drag informaţii dacă le deţin. Dacă nu le am, revin cu ele în timp util.
Suntem fiecare responsabil pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce facem, dat mai ales pentru ceea ce ne dorim să devenim.

Închei prin a-ţi mulţumi pentru proiectul tău, pentru faptul că aduci valoare limbii române, prin munca ta!
Îţi mulţumesc pentru că m-ai primit in casa muncii tale!

Îți mulțumim și noi, Elena și îți urăm succes în proiectele tale!

Doar două capitole ne mai despart de final. A fost o aventură plăcută, din care și noi am tras propriile învățăminte. Pentru mâine am pregătit 2 surprize, ca de final de campanie. Vă așteptăm să le vedeți!

Share This:

Cap. 28- Și bebelușii au acces la limbaj, când stau la pieptul mamei!

Pentru capitolul nr. 28 am invitat o persoană care reprezintă un domeniu relativ nou în România, care însă merită susținut din toate punctele de vedere. Mara Popescu este consultant în alăptare și în babywearing, dar este de asemenea și parte activă a proiectului Caravana 07ALAPTARE. Mara este o persoană foarte implicată în proiectele sale, dar este și mamă. Am invitat-o să discutăm puțin astăzi despre proiectele în desfășurare și despre importanța limbii române în acestea.

Mara, îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația noastră! Te rog să ne povestești puțin despre activitatea ta. Te rog să ne spui ce proiecte ai în desfășurare, ce profesie ai?

Mulțumesc pentru invitație. Sunt educator prenatal, consultant în alăptare și în babywearing și sunt vicepreședinte al Asociației de Pediatrie și Consultanță în Alăptare. De 4 ani organizez întâlnirile săptămânale ale Grupului Alăptare și Babywearing Titan, țin cursuri pentru gravide și mame, călătoresc prin țară cu Caravana 07ALAPTARE. Particip în mod constant la cursuri de specializare pentru profesioniști ca să am acces la cele mai recente studii și recomandări și ca să le transmit mai departe părinților cu care lucrez.

Sursa foto: Cristina Nichitus Roncea

Având în vedere multitudinea de proiecte în care te implici, te rog să ne spui cât de mult contează limba română în activitatea ta.

Exprimarea corectă a informațiilor ajută ca persoanele cărora mă adresez să înțeleagă mesajul. Acord în egală măsură importanță conținutului și formei în care mă exprim.

Participi la diferite evenimente, la unele chiar în calitate de speaker. Cât de mult contează să rostești în mod corect cuvintele și sintagmele? Cât de mult contează să pregătești un material corect realizat?

Pregătirea materialelor pentru cursuri și prezentări mă ajută să păstrez o structură a informațiilor pe care doresc să le transmit și să folosesc în mod eficient timpul pe care îl am alocat ca speaker. Acord timp recitirii materialelor pentru a identifica și corecta eventuale greșeli sau reformulez pentru a fi cât mai concisă exprimarea.

Pot fi influențați oamenii de felul în care vorbește un anumit model educațional?

Da. Părinții sunt asaltați, din diverse surse, de sfaturi nesolicitate și contradictorii. Este bulversant, mai ales pentru că ei doresc să facă ceea ce este cel mai bine pentru copil, dar nu știu exact ce trebuie să facă. În momentul în care găsesc un model în care au încredere, părinții pot să preia mai ușor atât informații, cât și comportamente.

Ești inițiatoarea întâlnirilor de babywearing ale mămicilor din Titan (și nu numai). Întâlnirile se adresează în special părinților. Cum vezi tu importanța limbii române, mai ales atunci când te adresezi acestei categorii?

Sunt onorată că la întâlnirile noastre participă mame și tați preocupați de îngrijirea sănătoasă a copiilor, dar care au un nivel ridicat al educației. Avem în grup medici, psihologi, educatori, juriști, contabili etc. Persoanele cu studii superioare oferă din experiența lor profesională atunci când li se solicită sprijin și au un nivel mai ridicat al așteptărilor în ceea ce privește exprimarea.

Deseori la aceste întâlniri există diferite persoane în rolul de vorbitor. Alegerea vorbitorului are la bază și modul acestuia de a se exprima corect românește?

Când aleg invitații la evenimentele pe care le organizez, țin cont atât de competențele profesionale, cât și de fluiditatea discursului și de carismă. Caut specialiști bine pregătiți, dar și modele care să inspire proaspeții părinți și să le transmită încredere.

Știu că susțineți alăptarea, familia și rolul ei în dezvoltarea copiilor, dar și purtarea sănătoasă a bebelușilor. Alături de voi, și noi susținem aceste lucruri. Dincolo de acest aspect, aș vrea să te intreb cât de mult contează limba română într-o familie din perspectiva ta personală. Cât de mult înseamnă pentru un copil să recepționeze mesaje corecte, chiar înainte de a merge la școală?

În primii 7 ani, mintea copilului este ca un burete care absoarbe informațiile din mediu, fără a le pune la îndoială, și cred că părinții au rolul de a oferi modele sănătoase din toate punctele de vedere, al alimentației, al exercițiilor fizice, dar și al interacționării umane și al unui limbaj corect.
Bebelușii care sunt la pieptul mamei, în sistem de purtare, au acces la limbajul părinților, pe care pot să și-l însușească fără efort.

Mediul online oferă posibilitatea de a adera la comunități online de informare. Consideri că este important ca limba română să fie respectată în cadrul acestora? Nu ne referim la a fi expert în lingvistică, ci la ideea de a incerca să te aliniezi unei vorbiri sau scrieri corecte. Ți se pare că este nevoie de o revitalizare a limbii române în contextul actual?

Atunci când un părinte pune întrebări exprimate clar, atât din punctul de vedere al conținutului, cât și al formei, acesta va putea primi răspunsuri clare. În grupul on-line pe care îl administrez încurajez părinții să transmită mesajele scrise corect, pentru a putea fi înțelese de către ceilalți și a primi răspunsurile de care au nevoie. Evităm folosirea prescurtărilor sau a devierilor de la subiect, orientându-ne pe soluționarea problemei pentru fiecare caz în parte. Faptul că părinții se cunosc între ei cred că ajută să se respecte și în interacțiunea on-line.
Dar am primit și intrebari la care nu am putut răspunde pentru că nu întețegeam despre ce este vorba.

Sursa foto: Cristina Nichitus Roncea

Gestionați la nivel de organizație destul de multe resurse. Un site, o pagină dedicată social media, diferite documente virtuale, articole utile distribuite în scopul informării. Este nevoie ca informațiile conținute de acestea să fie corecte din punctul de vedere al limbii române?

Ne dorim să transmitem informații corecte și bine formulate pe site-ul pedilactis.ro (cu articole scrise de specialiști în pediatrie și alăptare), pagina Facebook a Asociației de Pediatrie și Consultanță în Alăptare și în grupul Facebook Alăptare și Babywearing Titan. Însă, având în vedere timpul limitat pe care îl avem disponibil pentru aceste acțiuni de voluntariat, simt nevoia de a avea alături un specialist în comunicare, pentru a reciti articolele și a propune soluții de îmbunătățire.

Știu că una dintre modalitățile de exprimare (distracție, coordonare, sport, socializare) a mamicilor la întâlnirile din Titan este cea prin flashmoburi, dansând cu bebelușii la piept. Crezi că limba română poate deveni o modalitate la fel de plăcută de exprimare? Cum vezi tu o schimbare în acest sens?

Mie îmi place sintagma “o minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Atunci când învățarea are loc în joacă și este asociată cu o stare de bine, experiența este mai plăcută în ansamblu. Părinții din grupul nostru învață prin accesul la informații raționale (studii și statistici), văzând imagini emoționante sau participând, împreună, ca o comunitate unită, la activități fizice precum dansul și plimbările în parc. Nu cred că este vorba despre o concurență pentru diferitele feluri de învățare sau exprimare, ci de alcătuirea unui ansamblu armonios.

Mara, ție ți se întâmplă să greșești? Daca da, cum încerci să remediezi acest aspect?

Sigur că se întâmplă să greșesc. Încerc, în fiecare moment, să fac tot ce pot mai bine și să învăț din greșeli, pentru a nu le repeta apoi.

Mara, te rog să adresezi un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri!
Părinților le recomand să aibă grijă și de ei, pentru că adesea sunt atât de preocupați de copii, încât le alocă lor toate resursele și uită de propria persoană sau de relația de cuplu.
În schimb, să identifice care sunt cele mai importante valori ale lor și să fie modele cât mai bune pentru copiii lor.
Vreți copii empatici? Fiți empatici!
Vreți copii sănătoși? Informați-vă și adoptați în primul rând voi comportamente sănătoase!
Vreți copii fericiți? Fiți fericiți!
Vreți copii educați? Educați-vă!
Vreți să aibă relații armonioase? Lucrați la relația voastră de cuplu!
Vreți să aibă succes profesional? Faceți cu plăcere ceea ce vă pasionează cu adevărat!
Copiii învață urmând modelul vostru. Pentru ei, acesta este normalul.

Mulțumim Mara pentru minunatele informații oferite și vă urăm succes în ceea ce privește proiectele viitoare!

Finalul campaniei este aproape, însă pare că domeniile în care limba română este un liant esențial sunt foarte multe. Mai avem de parcurs câteva capitole, pe care vă invităm să le citiți si să le distribuiți, dacă vă sunt de ajutor.

 

Share This:

Cap. 27- „Ai trăit atâtea vieţi câte carţi ai citit”

Discutăm astăzi despre impotanța limbii române într-un domeniu foarte actual, necesar și care nu își va pierde niciodată utilitatea. Avocatura. De aceea, am invitat-o pe Shirina Ștefănescu Albu, avocat specializat pe drept civil în proiectul Legalway să ne spună părerea ei despre limba română și să ne arate cât este de important să vorbim și să scriem corect românește, în orice context. Shirina este o persoană cu cunoștințe de limbă română foarte bine înrădăcinate și cu valori morale ce depășesc barierele temporale.

Sursa foto: Shirina Ștefănescu Albu

Bună Shirina! Te rog să ne spui câteva cuvinte despre activitatea ta, despre proiectul tău.

Sunt avocat specializat pe drept civil, cu accent pe partea societară a acestuia, adică pe activitatea societaţilor. Ofer consultanţă pentru antreprenorii aflaţi la început de drum, pentru a-şi întemeia afaceri cu o bază legală, solidă, pentru a preveni riscurile juridice, dar şi pentru cei care au deja o activitate de business susţinută. Mă pasionează dreptul internetului şi dreptul proprietaţii intelectuale, sunt preferatele mele. Proiectul Legalway are un scop educativ, preventiv, prin intermediul workshop-urilor ne-am propus să le oferim start-up-urilor cunoștințele de bază pentru a ști când să ceară ajutorul unui avocat și de ce au nevoie pentru a avea o afacere sustenabilă.

Cât este de importantă limba română în domeniul tău de activitate?

Limba română este foarte importantă pentru mine, în special cunoaşterea ei aprofundată, pentru că o exprimare corectă denotă o gândire raţională. Din păcate, am probleme în ceea ce priveşte recrutarea de tineri avocaţi, întrucât foarte mulţi dintre aceştia au carenţe grave de cunoaştere şi utilizare corectă a limbii române. O foarte mare parte a activitaţii noastre constă în redactarea contractelor, activitate ce implică extrem de multe nuanţe şi interpretari. Un “şi” sau un “poate” pot schimba complet sensul unei clauze contractuale. Eficienţa contractului poate depinde de o singura conjuncţie sau de o virgulă. La fel, interpretarea corectă a legislaţiei este imposibilă fără o cunoaştere foarte bună a limbii române, la nivel de sintaxă a frazei.

Destul de multe persoane sunt interesate să lucreze în acest domeniu. Ce ai transmite persoanelor interesate să lucreze în acest domeniu? Dincolo de reușită, cât de mult a contat pregătirea în activitatea ta?

Ca în orice alt domeniu ce are o vechime considerabilă în timp, pregatirea teoretică este esenţială. Bazele gandirii juridice se formează în timpul facultaţii şi se şlefuiesc ulterior, dar fară o dorinţă perpetuă de perfecţionare nu va exista reuşită. Avocatura este o vocaţie, nu un job, deci să nu se aștepte la un program de la 9 la 17. Nu este o carieră recomandabilă celor ce îşi doresc o viață uşoară şi confortabilă. Pe de altă parte, iţi poate oferi multa libertate şi independenţă fiind o profesie liberală, care îţi permite să te organizezi şi să activezi aşa cum consideri că este mai bine.

Sursa foto: Shirina Ștefănescu Albu

Una dintre caracteristicile meseriei tale este cea a vorbirii elevate. Fiind un domeniu în care talentul oratoric este important, cât de mult contează îmbogățirea vocabularului de-a lungul timpului?

Din păcate, având în vedere gradul de încărcare al instanţelor de judecată, nu mai apucăm să ne exersăm prea mult abilităţile oratorice. Avocatura, în ziua de astăzi, se bazează, într-un procent foarte mare, pe proceduri scrise. Fiind un domeniu cu un vocabular de specialitate, care este de dorit să ramână cât mai constant şi mai neschimbat în timp, nu pot spune că imbogaţirea vocabularului este ceva pe care ne axăm cu prioritate. Trebuie să fim mai curând foarte exacţi şi precişi, decât foarte creativi. Dar, desigur, majoritatea avocaţilor de success sunt oameni care au citit în copilarie şi în tinereţe şi citesc şi în prezent foarte mult.

Shirina, îți cerem un punct de vedere personal: este importantă folosirea corectă a limbii române în viața ta de zi cu zi? Sau înafara serviciului utilizarea limbii române devine mai permisivă?

Cu siguranţă un mediu informal e mai permisiv, iar eu una, în timp, am început să ignor destul de mult acest aspect. La început mă deranjau foarte mult greşelile flagrante pe care le auzeam sau le citeam pe reţelele de socializare, dar am învatat să fiu mai tolerantă. Pană la urmă, rolul limbii este să transmită corect un mesaj, iar dacă îşi îndeplineşte acest rol, eu pot să accept că unii oameni nu sunt atenţi la detalii. Sigur că scenariul meu ideal este cel în care toată lumea scrie şi vorbeşte impecabil româneşte, dar ştiu că este utopic.

Sursa foto: Shirina Ștefănescu Albu

Consideri că este important să ne documentăm în permanență? Să citim?

Cred că fără să citim mereu ne plafonăm, şi cred că viaţa e prea scurtă pentru a ne mulţumi cu ce „ajunge” la noi prin intermediul televizorului sau prin ce auzim din jur. Este o vorbă care mie îmi place foarte mult: „Ai trăit atâtea vieţi câte carţi ai citit”. Poveştile şi experienţele altor oameni pe care le regasim în cărti ne îmbogaţesc vieţile.

Mediul online ne ajută sau are o influență nefastă asupra modului în care scriem sau vorbim?

Încă nu am ajuns la o concluzie în ce priveşte acest aspect. In teorie, ar trebui să ne ajute, pentru că suntem obligaţi să scriem mai mult pentru a folosi internetul, dar nu sunt convinsă că are un efect pozitiv. Este foarte posibil să contribuie, de fapt, la perpetuarea greşelilor şi a unui limbaj neîngrijit. Mă mai gândesc.:)

Cine crezi că (mai) este responsabil de ignorarea limbii române? Sunt tinerii preocupați de vorbirea și scrierea corectă în limba română?

Cu siguranță nu sunt preocupaţi de acest subiect. Cel mai probabil, vina o poartă atât sistemul de învaţamânt, cât şi parinţii, care nu îi mai îndreaptă pe copii către lectură. Eu nu sunt, încă, mamă, dar cred ca propriul exemplu este cel mai important. Dacă un copil vede că parinţii citesc, cumpără carţi, mai devreme sau mai târziu le va urma exemplul. Dacă părinţii, profesorii, cei din jur îl corectează pe copil, pe tânăr, acesta va fi mai atent cum vorbeşte, cum scrie. Rigoarea vine din repetare şi din corectare.

Școala atunci versus școala de acum. Vorbim despre același sistem? Despre aceleași provocări? Despre același stil de a învăța?

Sinceră să fiu, nu ştiu exact cum este şcoala de acum. Tot ce ştiu de la foştii mei profesori, este că cel mai greu le este cu parinţii, nu cu elevii. Copiii nu mai au timp sa învete şi de la părinţi, iar părinţii se aşteaptă să fie educaţi complet la şcoală, or asta nu este şi nu a fost niciodata posibil. Fară o educaţie a răbdării, a respectului, a dorinţei de a progresa, asa-zişii „cei 7 ani de acasă”, copiii sunt foarte greu de educat numai la şcoală. Metodele educative progresează şi e firesc să fie aşa, provocările sunt mereu altele, deci e normal să se schimbe şi şcoala. Dar cred ca baza rămâne aceeasi.

Sursa foto: Shirina Ștefănescu Albu

Campania noastră are ca scop conștientizarea nevoii de a ne perfecționa atunci când nu știm și de a ne corecta atunci când greșim. Te rog să îmi spui, ție ți se întâmplă să greșești? Cum corectezi asta?

Da, mi se întamplă, a greşi este omeneşte. Uneori îmi este greu să accept şi mă obsedează, ulterior, nevoia de a nu repeta greşeala, sunt o fire pedantă. Cred că singura modalitate de a corecta o greşeală este, în primul rând, să o recunoşti şi apoi sa nu o mai repeţi, pe cât posibil. Cel mai mare duşman al ştiinţei nu este neştiinţa, ci impresia ca ştii totul, şi nu ai cum să afli că nu ştii totul decât citind, întrebând, informându-te, discutând cu cât mai mulţi oameni, dorind sa te perfectionezi.

Te rugăm să adresezi un mesaj sau îndemn cititorilor noștri, cu referire la subiectul campaniei.

Aceasta e cea mai grea intrebare, mi se pare dificil sa transmit un mesaj general valabil. Pot să vă spun ce mi-am propus eu: să cresc numărul de cărți citite anual, să petrec mai puțin timp pe rețelele de socializare și să îmi reiau bunul obicei de a scrie într-un jurnal, pe un blog. Mi se pare cea mai eficienta forma de terapie. Aș putea recomanda o carte: “Arta fericirii”, de Howard C. Cutler in dialog cu Dalai Lama, eu am găsit răspunsuri la multe întrebări citind-o.

Mulțumim, Shirina și îți urăm succes în proiectele tale viitoare!

Shirina este fără doar și poate un exemplu pe nișa ei, pe domeniul ei. Îndrumările ei sunt pline de substanță și ne determină să schimbăm ceva în felul în care ne percepem propria limbă. Revenim curând cu noi materiale, la fel de educative, la fel de interesante.

Share This:

Cap.26- Limba română e frumoasă, să îi transmitem că ne pasă!

Pe Laura Matache o cunoaștem de ceva vreme, iar totul a început de la un eveniment fericit la care am…participat 🙂 . Laura este antreprenor, educator, mediator și părinte, dar pe lângă aceste lucruri este și un om pe care te poți baza, un om cu puternice valori morale, pe care încearcă să le insufle și celorlalți. Dincolo de gestionarea restaurantului Tifalis și de implicarea în alte proiecte, Laura a răspuns pozitiv invitației noastre de a răspunde la câteva întrebări cu privire la promovarea și susținerea limbii române.

Sursa foto: Laura Matache

Îți mulțumim, Laura, pentru că te-ai alăturat campaniei noastre! Laura, știu că lucrezi foarte mult cu copiii, de ani de zile. În același timp, ești manager de evenimente și ai propriul cabinet de mediere. Te rog să ne spui dacă limba română își găsește locul în oricare dintre aceste domenii (sau în toate, simultan). Dacă nevoia de a vorbi și de a scrie corect românește se identifică în toate aceste nișe.

Cred cu tărie în nevoia de identitate și în necesitatea sentimentului de apartenență, și deci consider că o bună cunoaștere și utilizare a limbii native este esențială în orice domeniu. Zilnic, am contact direct cu oameni din diferite domenii și cred că utilizarea corectă a limbii native este o carte de vizita, o emblemă care te etichetează de la prima frază.

Intri în contact cu foarte multe persoane. Ești de asemenea o prezență activă online. Cum vezi evoluția limbii române până în prezent? Consideri că avem nevoie de educare și formare continuă în acest sens?

Ce mă dezgustă total este faptul că nu mai prezintă interes acest aspect. Cunosc foarte mulți oameni care știu forma corectă și totuși vorbesc greșit.  De exemplu: 90% din cei care folosesc ” e multe scaune aici”, dacă sunt apostrofați, imediat se corectează singuri , ceea ce înseamnă că știau de la începutul conversației forma corectă, dar nu le-a pasat .

Evident, susțin formarea permanentă și alcătuirea unor sisteme funcționale de suport. Exista câteva grupuri pe Facebook, dar când pui o întrebare întâi ești făcut prost și apoi primești răspuns. Răutatea și nepăsarea oamenilor lovesc și acest domeniu.

Care crezi că este motivul pentru care limba română este cumva atât de ușor ignorată?

Eu cred că să nu iți pese cum vorbești, este similar cu să nu iți pese cum ești îngrijit. Lipsa de interes în acest domeniu îmi zgârie retina zilnic. Citesc mereu rapoarte sau diferite acte oficiale scrise cu 16789543 greșeli și niciodată nu am înțeles de ce nu a fost nimeni interesat sa recitească și să corecteze aceste înscrisuri.

Se întâmplă să greșesc, evident, dar îmi e rușine, recitesc, corectez, reformulez pentru că îmi pasă. Din păcate societatea trăiește într-un ritm alarmant și afișează un dezinteres total față de multe aspecte importante.

Trăim vremuri în care ne mai pasă doar cu ce plătim facturile și când e puiul la reducere.

Sursa foto: Laura Matache

Ești educator specializat într-o instituție de stat. Te rog sa ne spui care este părerea ta cu privire la accentul pe care îl mai pune sistemul pe educație, pe învățământ, pe a ști limba română (scris-vorbit). Este statul român un sprijin în educație? Când este nevoie să înceapă educația în ceea ce privește limba română, scris și vorbit?

Educația în ceea ce privește limba română, scris și vorbit, trebuie să înceapă de la primele cuvinte pe care copilul le aude. Din primele luni de viata , copilul trebuie să audă corect românește.

Lucrez cu copiii de 14 ani, depun zilnic eforturi în acest sens, e greu, e foarte greu pentru că sistemul e disfuncțional și din acest punct de vedere. Nu îmi plac oamenii care dau vina pe sistem, pentru că știu că noi alcătuim sistemele, așa că, în dreptul meu, încerc din răsputeri să împart toleranță și dragoste pentru România. Sistemul de învățământ  este și el un suport, infinit inferior și lipsit de instrumentele necesare.

Dincolo de sistemul educational, noi putem face ceva pentru a ști să vorbim sau să scriem cât mai corect românește?

Da. Un mare și răspicat: SĂ NE PESE.

Așa cum am spus, aproape nimeni nu mai pune accent pe calitatea comunicării, contează ce spunem nu și cum spunem. Suntem câțiva cei care punem preț pe limba română, eu dacă nu sunt sigură de cum exact se scrie ceva, caut până aflu, ma enervează să nu știu, dar nu multă lume face asta.

Care crezi că sunt motivele pentru care nu acceptăm atât de ușor să fim corectați?

Am urmărit câteva reacții de tipul ăsta în online. Românul are un stil anume de a corecta, pentru că nu ne pasă de cei din jur, ” corectura” de obicei este ” ce prost ești bă, nu ai fost la scoală, trebuia să zici …”

În plus oamenii care nu pun preț pe limba română sunt deranjați de ceilalți și refuză să fie conectați, pentru ca nu le pasă cum era corect.

Sursa foto: Laura Matache

Ți se întâmplă să greșești? Dacă da, care sunt propriile mijloace de a remedia acest lucru? Ai cumva un exemplu în acest sens?

Daaa… Și recunosc. Multa vreme m-a “ucis ” voiam cu vroiam , era un cuvânt învățat de mica, de acasă și se implementase  în creieraș acolo și nu vroia…( glumesc), nu voia să iasă.

În general caut când nu știu ceva.

Ești antreprenor, dar în același timp și mamă. Cat de mult contează limba romana atunci când ești părinte? Cumva statutul de mama creste importanta învățării, pentru a transmite mai departe informația corecta, sau acest lucru trebuie sa fie bine înrădăcinat înainte de schimbarea statutului?

Nu contează dacă știai sau nu înainte, poate nu toată lumea a avut egalitate de șanse în privința educației, contează sa iți pese cum evoluează copilul tău, contează sa iți dorești ce e mai bun pentru el și evident sa constitui un exemplu pentru el . Ca tu , poate nu ai avut ocazia la momentul oportun sa iți însușești anumite necesități pot sa înțeleg, dar că ai un copil pe care nu îl susții  să evolueze cursiv este de neiertat.

Care sunt elementele care ne pot ajuta să reparăm eventualele greșeli?

Aici , sunt privilegiată de meseria mea. Lucrând cu copiii și susținându-i  activ la efectuarea temelor, am mai mereu o carte de gramatică în raza vizuală.

Evident, Google este și el un prieten de nădejde.

Influențează limba română felul în care este privită persoana care scrie sau vorbește?

Da. Este o carte de vizită, o eticheta care atârnă greu în frunte. Personal, aproape involuntar am un sentiment de respingere față de o persoană care nu vorbește corect.

Te rog să adresezi un mesaj sau un  îndemn cititorilor noștri.

Sa vă pese, domnilor! De limbă, de istorie , de tradiții, să nu lăsați originile să se piardă.  Să aveți respect pentru limba în care ați spus întâiul: mama.

Îți mulțumim, Laura și îți urăm succes în proiectele tale viitoare!

Ne apropiem de finalul campaniei noastre. Pe măsură ce am înaintat, am găsit idei și mecanisme noi prin care să alegem să ne pese de limba română. Revenim cu noi materiale, pe care abia așteptăm să vi le împărtășim!

Share This:

Cap. 24- Limba română, baza proiectelor constructive educaționale!

A trecut ceva vreme de când am auzit despre Liga vorbitorilor în public. A fost un proiect care mi-a atras atenția, făcându-mi o promisiune personală să încerc să mă încriu și eu (deh, cine mă cunoaște știe cât de vorbăreață sunt). Pentru că am îndrăgit ideea și pentru că e nevoie de oameni care să susțină în mod activ limba română, l-am invitat astăzi pe Dragoș Stoian, fondatorul acestei comunități și a altor proiecte minunate, să ne răspundă la câteva întrebări, cu privire la subiectul campaniei noastre.          

Sursa foto: Dragoș Stoian

           Bună Dragoș, îți mulțumim pentru că ai acceptat invitația noastră! Liga vorbitorilor în public este un proiect, un grup de susținere care dă aripi unui numar mare de participanți. Ne poți spune, te rugăm, cât este de importantă limba română într-un astfel de proiect?

Bună Ramona, îți mulțumesc și eu și te felicit pentru inițiativă.
Liga vorbitorilor în public este un proiect care își dorește (pe lângă scopurile principale – îmbunătățirea abilităților de comunicare și dezvoltarea personală a participanților) să crească imaginea României, dar nu în afara granițelor, ci în ochii noștri – ai românilor.
Așa că folosirea corectă a limbii române este foarte importantă pentru noi. Încurajăm foarte mult exprimarea clară, simplă, pentru a transmite cât mai eficient mesajele într-o prezentare. De asemenea, dorim să eliminăm folosirea limbii de lemn și denaturarea limbii române prin englezisme sau cuvinte pocite împrumutate din ”jargonul de internet”.

           A vorbi în public implică depășirea unor bariere ce implică teama. Credeți că a nu stăpâni suficient de bine limba română este un factor care poate bloca dezvoltarea unui individ în a-și exprima în mod public părerile? Se pune într-un astfel de proiect accentul și pe a vorbi corect, nu doar pe a vorbi în public?

A nu stăpâni suficient de bine limba română poate fi o barieră. Gândește-te cât de dificil este să ții un discurs într-o limbă străină – chiar dacă o stăpânești foarte bine, nu este limba ta maternă. În situațiile unui discurs plin de emoție e foarte posibil să nu îți vină în minte anumite cuvinte.
Însă îți voi spune ceva ce te va surprinde: am cunoscut oameni care vorbeau impecabil limba română într-o discuție relaxată, dar dacă aveau trac atunci când ieșeau în fața unui public, făceau greșeli de neconceput – totul din cauza emoțiilor!
Teama aceasta socială (de respingere publică, de critică) funcționează foarte ciudat: când pui prea multă presiune să ”prestezi” în fața unei audiențe, creierul are tendința de a se bloca. De exemplu, o persoană mi-a spus o dată că a fost invitată să vorbească în public pe neașteptate și a uitat pe moment cum o cheamă; a trebuit să stea câteva secunde să-și spună numele.
Așa că într-un astfel de proiect se poate pune accentul și pe vorbirea corectă, abia după ce am învățat să gestionăm primele emoții.

Sursa foto: Dragoș Stoian

           Te ocupi și de domeniul dezvoltării personale. Ne poți spune dacă dezvoltarea abilităților de scriere și vorbire corectă în limba română pot contribui la dezvoltarea personală a ficăruia dintre noi?

Eu cred că dezvoltarea abilități de scriere și de vorbire în limba țării în care te-ai născut îți întărește caracterul și te face mai mândru de originea ta.
Din punctul meu de vedere, cea mai mare provocare a României, după corupția despre care știm cu toții, este respingerea propriei origini – faptul că tot mai mulți români se lamentează ”așa suntem noi, este o problemă cu românii, doar la noi se poate întâmpla etc”. Dacă te uiți în istoria noastră, lucrurile stau diferit, dar când treci prin probleme, există tentația să identifici în mod incorect valoarea țării și a indivizilor cu cea a conducătorilor.
Atunci când te accepți așa cum ești, când accepți lucrurile pe care nu le poți schimba (aspect fizic, familia din care ai provenit, țara în care te-ai născut etc.), te dezvolți mai mult decât îți poți imagina.

           Știu că te ocupi și de un blog, care este în strânsă legătură cu proiectul Liga vorbitorilor în public. Cât este de important să scrii corect pe blog?

Am două bloguri: unul de public speaking legat de comunitatea Liga vorbitorilor în public și altul de dezvoltare personală – comunitatea online Obiceiurile Măiestriei.
Scrisul corect pe blog e de o importanță vitală, deoarece, spre deosebire de un discurs la care poate că aveai emoții, pe blog ai timp să revizuiești și să corectezi acel text.
De fapt, orice blog care aduce informații valoroase și folosește corect limba română este o mărturie că mai există oameni care își dau silința să respecte limba noastră – acele articole vor rămâne acolo să fie citite și vor reprezenta un model pentru copii și tineri.

           Cât de mult contează să citești, atunci când vorbim despre dezvoltare personală și public speaking?

Nu concep dezvoltarea personală sau profesională fără cititul zilnic. Iar dacă mai și prezinți în fața publicului, dacă nu citești des, nu vei poseda un vocabular bogat și nu vei avea prea multe lucruri despre care să vorbești.
Cititul frecvent îți oferă o nouă perspectivă asupra lumii, te ajută să fii mai creativ, să găsești noi soluții și să te exprimi mai bine.
De fapt, recomand să citești în fiecare zi minim 30 de minute, pentru a-ți păstra creierul bine antrenat.

           Pe lângă a fi trainer, speaker și blogger, ești de asemenea și părinte. Cât de mult contează limba română în interiorul unei familii (românești)? Cât este de importantă pentru copiii acelei familii?

Limba română în familie este extrem de importantă, mai ales pentru copiii care sunt bombardați de englezisme, limbaj de chat, valori artificiale nocive. Fetița mea nu a început încă să vorbească, dar suntem atenți să folosim corect limba română și să nu diminutivăm fiecare cuvânt cum fac unii părinți (cum e tendința normală când comunici cu copii mici), pentru ca ea să învețe mai întâi forma de bază a acelui cuvânt.
Din familie începe educația și cred că noi ca părinți avem rolul cel mai important să îi formăm pe copiii noștri în cei șapte ani nu doar prin ceea ce îi învățăm, ci mai ales prin ceea ce facem și cum vorbim în viața noastră zi de zi.

Sursa foto: Dragoș Stoian

           Lumea modernă se axează foarte mult pe expunerea ideilor în public. Te rog să ne spui dacă, în accepțiunea ta, există o discrepanță între promovarea acestui aspect și nivelul de pregătire pe care il oferă școala actuală.

Lumea se schimbă constant și nu putem să o oprim – în ziua de azi oricine poate urca pe internet filme în care se poate exprima în mod liber, iar unii copii sau adolescenți au devenit un fel de celebrități locale sau chiar internaționale prin filmări făcute în joacă de acasă.
Poate fi un lucru foarte bun (ajută ca tinerii să se exprime și să se dezvolte, să transmită informații pozitive), dar poate fi în același timp și nociv, în sensul în care unele persoane promovează limba română stâlcită, non-valori, egoism, hedonism etc.
Viziunea mea este să luptăm împotriva acestora cu aceleași arme, folosite în mod constructiv: să creăm conținut de calitate (cum ar fi aceste interviuri) care apelează la tineri, filme pe youtube sau facebook cu informații care să propage valori sănătoase etc.
Îți dau un exemplu foarte grăitor și pentru acesta fac o paralelă: la fel ca și limba română care este uneori afectată în mod negativ de mediul online, credința românilor – creștinismul ortodox – este adesea ridiculizată și atacată de diverse persoane. La prima vedere ai spune că nu prea are cine să apere Biserica în mediul online, dar există oameni extraordinari ca Părintele Constantin Necula și Părintele Calistrat Chifan, care sunt niște oratori desăvârșiți. Dânșii au foarte multe filme devenite virale pe Youtube și Facebook în care vorbesc despre ortodoxie și despre provocările tinerilor atât cu umor cât și cu erudiție, fiind așa de charismatici încât mulți oameni care erau împotriva credinței (sau doar indiferenți) devin captivați de vorbele lor și își deschid astfel mintea și inima, pentru că acești părinți știu să comunice pe limba tinerilor.
Cât despre școală, ea se axează totuși pe noțiunile de vorbire, dar sistemul este depășit și are nevoie de un mod de predare mai proaspăt, mai interactiv și mai distractiv pentru a ajuta copiii să învețe cu mai mare placere.

            Cine crezi că este vinovat de ignorarea continuă a limbii române?

Nu cred ca are sens să căutăm vinovați, ci responsabili. NOI suntem responsabili în primul rând, pentru că putem fi modele mai bune pentru ceilalți. Fiecare dintre noi poate contribui la dezvoltarea limbii române și chiar a României, prin exemplul personal. De fapt, dacă stăm să ne gândim bine, limba nu este atât de mult ignorată – uite că există initiativa ta care aduce în prim plan aceasta problemă într-un mod pozitiv, deci mai sunt și oameni care fac ceva în privința asta.

           Dragoș, ție ti se întâmplă să greșești în ceea ce privește scrierea și vorbirea? Cum corectezi acest lucru? Ne poți da un exemplu de astfel de situație?

Bineînțeles! Greșesc și eu ca orice om și sunt mereu deschis să primesc feedback, pentru că uneori pur și simplu nu îți dai seama. Pot să dau un exemplu de la ultimul meu curs de vorbit în public: un participant mi-a spus că ar fi mai bine să spun ”Acea persoană e bună ca vorbitor”, în loc de ”ca și vorbitor” (cum spusesem eu).

           Te rugăm să adresezi un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri.

Dezvoltați-vă continuu, viața este o creștere fără oprire! Dar faceți acest lucru fără a fi perfecționiști, acest lucru ne blochează de cele mai multe ori. Atunci când greșiți (fie că vorbiți, fie că scrieți), recunoașteți, corectați și treceți mai departe. Nu vă temeți de greșeli, ele sunt cele din care putem învăța cel mai mult, dacă știm cum să le folosim.

Îți mulțumim Dragoș pentru participare și îți urăm succes în orice proiect îți propui!

Capitolul de astăzi ne atrage din nou atenția asupra folosirii corecte a limbii române, atât în scris, cât și vorbit. Ne apropiem cu pași repezi de finalul campaniei, însă mai avem materiale pregătite pentru voi. Vă invităm să fiți alături de noi, pentru a vedea și alte domenii și proiecte în care limba română are o importanță de necontestat.

Share This:

Contactează-ne!
Loading...