Pentru copii, lectura reprezintă un factor foarte important în ceea ce privește dezvoltarea cognitivă și lingvistică. Dintr-o carte poți afla mai mult decât o simplă poveste. Cartea aduce cu sine cuvinte și expresii noi, imagini și imaginație, dar și conectare între participanți. Discutăm pe larg despre aceste aspecte cu doamna logoped Maria Petrea (profesionist cu 22 de ani de experienţă în logopedie, absolventă a Facultăţii de Sociologie, Psihologie, Pedagogie), o prezență foarte discretă în mediul online, care lucrează pentru binele copiilor din spatele paginii de Facebook – Logorici. De asemenea, munca doamnei Maria Petrea poate fi consultată și pe site-ul dedicat www.logorici.ro, acolo unde o multitudine de informații sunt disponibile părinților dornici de a-i ajuta pe cei mici să se dezvolte armonios din punct de vedere cognitiv și lingvistic.

Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră de a participa la această campanie!

Doamna Maria Petrea

          Vă rog să ne spuneți în câteva cuvinte care este domeniul dumneavoastră de activitate și ce presupune acesta.

Vă mulţumesc pentru invitaţia de a mă alătura campaniei dvs! Găsesc benefic pentru dezvoltarea armonioasă a copilului orice demers care promovează lectura. În viaţa personală, sunt un cititor de cursă lungă, citesc de la 8-9 ani, cu constanţă şi pasiune. În viaţa profesională, sunt logoped, corectez tulburările de limbaj şi comunicare. Domeniul este vast, cuprinzând nu doar tulburările de pronunţie, care sunt în general cunoscute de publicul larg ca arie de intervenţie a logopedului, ci şi tulburările de ritm şi fluenţă a vorbirii, tulburările de dezvoltare a limbajului, de voce, de comunicare socială, tulburările de organizare a limbajului, tulburările limbajului scris-citit şi orice alte deficienţe care vizează un blocaj sau o abatere de la dezvoltarea standard a limbajului şi comunicării.

           De când se începe de fapt educația prin lectură? Există vreo vârstă considerată a fi cea mai potrivită?

Urmăresc cu interes câteva grupuri de lectură în mediul online şi este îmbucurător pentru mine să constat că preocuparea părinţilor pentru lecturile copiilor este mare şi începe practic de la câteva luni, când acuitatea vizuală a copilului creşte şi poate urmări imagini mari pe o carte. Lectura nu presupune doar cuvinte scrise şi citite. O carte doar cu imagini poate fi lecturată, pentru că imaginea este purtătoare de mesaj, de informaţie, la fel ca şi un cuvânt scris. Desigur că, pentru un copil de câteva luni, care abia începe să îşi dezvolte limbajul receptiv (înţelegerea) este important ca imaginile prezentate într-o carte să îndeplinească anumite condiţii grafice pentru a constitui un stimul: să fie colorate (în puţine culori şi contrastante) , să fie de dimensiuni mari, clare, fără detalii şi să conţină o singură imagine pe pagină.

Ca vârstă…putem începe să le citim copiilor încă din perioada prenatală! Nu facem atunci educaţie prin lectură, dar studiile arată că, cel puţin în ultimul trimestru al sarcinii, embrionul uman aude şi reacţionează la vocea mamei, pe care o va recunoaşte după naştere, ceea ce face ca adaptarea la noua lume să fie mai uşoară.

            Ce le citim copiilor? Pe grupe de vârstă, putem încerca să prezentăm informații peste o anumită categorie, sau este indicat să ne rezumăm la capacitatea pe care o prezintă copilul?

Consider că lectura trebuie adaptată vârstei şi particularităţilor copilului, ca orice demers educativ care se vrea eficient. Nu vom putea capta atenţia unui copil de câteva luni prezentându-i o carte cu text sau imagini mici, complicate, cu multe detalii grafice. Aud deseori părinţi spunând că le citesc copiilor mici poveşti, dar îşi pierd interesul după 2-3 minute şi cer sfaturi despre cum îi pot motiva pe copii să urmărească lectura. Primul şi cel mai important aspect al lecturii este caracterul ei comprehensibil. Copilul trebuie să înţeleagă ceea ce îi citeşti. Dacă îi depăşeşte capacitatea de înţelegere, nu va urmări lectura. Apoi, grafica imaginilor  trebuie şi ea adaptată vârstei şi să fie de bună calitate (imagini clare, prietenoase, atractive). Şi nu în ultimul rând, contează conţinutul lecturii, care trebuie să fie nu doar adaptat vârstei copilului, ci şi intereselor lui, să răspundă anumitor curiozităţi şi pasiuni ale copilului.

https://www.logorici.ro/

Logo-ul paginii de Facebook și al site-ului

Este necesar să exersăm vorbirea și cititul împreună cu cei mici? Când este cel mai potrivit moment pentru acest lucru?

Este esenţial pentru copil să îi oferim, încă de la naştere, un mediu stimulativ în care să se dezvolte. Copilul învaţă să vorbească prin imitaţie, ascultând structurile sonore pe care le aude în jur şi încercând să le reproducă. A vorbi cu copilul, a-i oferi un model clar şi corect de pronunţie, a te juca cu el, a-i citi, a-l stimula senzorial şi motric, sunt cele mai importante aspecte ale formării armonioase a copilului, alături de confortul afectiv pe care îl oferim, iubindu-l.

Exerciţii speciale de vorbire nu sunt necesare, decât dacă sunt recomandate de logoped ca parte a unui program de recuperare a limbajului. Dar este necesar să vorbim zilnic cu copilul, să-i stimulăm limbajul oral şi să creăm situaţii favorabile comunicării.

În privinţa lecturii, ca program zilnic sau periodic, este recomandat ca lectura să se desfăşoare în momentele de maximă receptivitate ale copilului, când nevoile fiziologice sunt satisfăcute (nu îi este somn, foame, frig etc) şi nu este agitat sau supărat.

          Cum influențează lipsa lecturii lexicul unui copil?

Aş merge în sens invers şi aş spune care sunt avantajele lecturii asupra lexicului în particular şi a evoluţiei limbajului în general: copiii care citesc (sau cărora li s-a citit) au un volum al vocabularului pasiv şi  activ dezvoltat, au o vârstă mentală a limbajului mai mare decât vârsta cronologică, pentru că învaţă cuvinte şi expresii noi, pun întrebări, îşi dezvoltă imaginaţia, atenţia şi memoria auditiv-verbală, se exprimă fluent şi au un discurs narativ superior copiilor de aceeaşi vârstă.

          Poate schimba lectura evoluția unui copil care nu vorbește sau care are deficiențe de pronunție?

Începută timpuriu, lectura favorizează apariţia limbajului verbal. Este o formă puternică de stimulare mentală şi beneficiile ei au fost relevate de multe studii ştiinţifice. Dar importantă pentru dezvoltarea limbajului copilului este stimularea lingvistivă, sub orice formă se realizează ea: vorbim mult cu copilul, îi citim sau ne jucăm cu el şi verbalizăm joaca, îi cântăm…orice formă de stimulare fonetică are efect asupra apariţiei şi evoluţiei pozitive a limbajului.

În privinţa tulburărilor de pronunţie, acestea  pot fi generate de o multitudine de factori, care ţin şi de mediul stimulativ de vorbire, de modelul de articulare oferit în familie, dar mai ales de integritatea şi motricitatea aparatului fonoarticulator (a organelor implicate în producerea sunetelor) şi a auzului fonematic (o particularitate a auzului uman care ne permite să diferenţiem sunetele între ele). Aşadar, deficienţele de pronunţie, dacă nu sunt fiziologice şi nu dispar până la vîrsta de 5 ani, necesită intervenţie logopedică.

          Cum este corect să citim și să vorbim de fapt cu cei mici? Tendința uzuală a părinților este aceea de a folosi diminutive, rămâne acesta un model de folosit?

Nu, nu este un model. Tendinţa părinţilor este şi să stâlcească cuvintele, nu doar să folosească diminutive, pentru că li se pare că astfel pot fi mai bine înţeleşi de copil, ceea ce este fals şi riscant, pentru că vă spuneam că limbajul (atât cel receptiv, care vizează înţelegerea, cât şi cel expresiv, care vizează vorbirea sub aspect articulatoriu, al lexicului şi structurii gramaticale) se învaţă prin imitaţie, asimilând şi operând acomodări succesive ale informaţiilor primite din mediu.

            Trăim în era dispozitivelor mobile. Un copil poate colora o fișă online, sau poate citi. Este și aceasta o formă de educare sau este o metodă greșită?

Conform ultimelor recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, copilul cu vârsta sub 2 ani nu trebuie expus DELOC dispozitivelor mobile sau televizorului, iar peste 2 ani timpul petrecut în faţa televizorului, calculatorului, tabletei etc trebuie limitat şi supravegheat. Fireşte că nu vom putea să-i îndepărtăm total pe copii de dispozitive şi poate nici nu este recomandat, dată fiind digitalizarea epocii în care vor trăi. Da, se poate face educaţie şi pe dispozitive mobile, selectând cu grijă stimulii şi informaţiile, dar mai ales timpul de expunere. Nu văd un beneficiu în a colora fişe pe calculator, pentru că nu atingi obiectivele pe care le urmăreşti prin acestă activitate: de a dezvolta motricitatea fină a degetelor, de a coordona ochiul cu mâna etc. Nu agreez nici lectura electronică la copii, pentru că încercăm – ca părinţi – să le dezvoltăm copiilor interesul pentru lectură şi cu scopul de a-i îndepărta de dispozitive şi de a le oferi o alternativă sănătoasă de petrecere a timpului liber. Dar găsesc oportun să permiţi copilului să înveţe folosind un soft educaţional, să caute informaţii la care nu are acces imediat sau, dacă solicită, să se joace un timp limitat pe calculator.

            Există încă părinți care consideră că nu este necesar să vorbească de timpuriu cu copiii, pe principiul ”vor învăța la școală să scrie și să vorbească”. Este corect acest enunț, este de datoria părintelui să învețe copilul doar strictul necesar și datoria școlii să aprofundeze vorbirea și exercițiile de citit?

Enunţul este fals în privinţa vorbirii. Limbajul are o evoluţie standard între 0-3 ani şi se învaţă în mediul familial. Deprinderile corecte de vorbire, învăţarea lexicului de bază, abilităţile de limbaj receptiv şi expresiv, regulile conversaţionale  se învaţă în familie. Sigur că, la intrarea copilului în grădiniţă, toate aceste deprinderi şi abilităţi se dezvoltă, dar responsabilitatea asupra nivelului achiziţiei limbajului unui copil revine părinţilor.

Citirea şi scrierea se învaţă în mediul şcolar. În grădiniţă copilul trebuie pregătit pentru actul lexico-grafic, din punct de vedere motric şi fonematic. Familia poate contribui la formarea şi consolidarea acestor deprinderi, după 4 ani, dacă există interes din partea copilului, dar demersul trebuie făcut cu tact pedagogic, în context ludic şi fără a exagera cu cerinţele, aşteptările şi comparaţiile neconstructive (,,Cutare ştie deja literele!”). Actul scrierii şi citirii presupune operarea cu simboluri şi se învaţă când copilul este pregătit cognitiv să decodeze aceste simboluri. Deci toate la timpul lor! Dar şi aici, părinţii au un rol important în consolidarea achiziţiilor de scris-citit şi munca învăţătorului trebuie continuată acasă. Şi ce exerciţiu mai bun de consolidare a achitiţiilor de scris-citit putem găsi, ca părinţi, decât încurajarea lecturii?

              Care este părerea dumneavoastră cu privire la nivelul de lectură actual? Mai citim cât ar trebui? Sau ar trebui să citim mai mult?

Statisticile la nivel naţional sunt îngrijorătoare: citim mult mai puţin decât media din statele europene şi avem un procent foarte mare de analfabetism funcţional. Conform Barometrului de consum cultural 2017, realizat anul trecut de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, 42% din români nu citesc nici măcar o singură carte pe an, 69% nu împrumută niciodată cărţi de la bibliotecă, doar 4% din români pun zilnic mâna pe o carte, doar 9% citesc o dată pe lună şi doar 6,8% merg măcar o dată pe an la bibliotecă să împrumute cărţi. Aşadar, terbuie să citim mai mult şi orice campanie de promovare a lecturii în rândul copiilor sau adulţilor este binevenită.

Vă rugăm să adresați un sfat sau un îndemn părinților, în legătură cu subiectul campaniei noastre.

Exemplul personal şi modul în care ne raportăm la carte noi înşine, ca părinţi, constituie cea mai bună metodă de promovare a lecturii în rândul copiilor. Să cumpărăm cărţi, să le citim, să le valorizăm, să vorbim despre ele cu entuziasm şi vom avea şanse mai mari  de a creşte mici sau mari cititori în rândul copiilor noştri!

            Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră și vă urăm succes în proiectele și demersurile viitoare!

Mulţumesc şi eu. Vă felicit pentru demararea acestei campanii, ca şi pentru campania trecută ,,Corect româneşte”.

Revenim în curând cu noi povești, și noi articole. Până atunci, ați citit deja Povestea nr. 1? 🙂

 

Share This: