Așa cum v-am anunțat, campania ”Citește-mi o poveste!”, ca și campania precedentă, Corect Românește, va avea la bază articole și interviuri, care să întărească ideea că lectura este foarte importantă pentru copii. Astăzi dăm startul seriei de interviuri și începem cum nu se poate mai bine, cu o invitată de-a dreptul specială, a cărei voce puternică se aude deseori în mediul online.

            Miruna Ioani este deja o persoană foarte cunoscută în mediul online, ea având o experiență de peste 10 ani în ceea ce privește bloggingul. Miruna își așterne gândurile, trăirile și părerile pe hârtie digitală, blogul propriu, denumit într-o notă amuzantă Siblondelegândesc.ro. Miruna Ioani face parte din multe proiecte importante, iar inițiativele sale sunt cu adevărat admirabile, mai ales dacă facem referire a ultima ispravă de acest gen, lupta ei pentru dreptul mamelor de a alăpta în voie, fără condiționările lumii…moderne. Miruna Ioani este și mamă, iar acest lucru ne-a făcut să ne dorim să aflăm părerea mamei, a bloggeriței, a medicului Miruna despre subiectele din campania noastră.

Miruna, îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația noastră de a răspunde la câteva întrebări privitoare la scopul campaniei noastre de susținere a cititului de la vârste fragede- Citește-mi o poveste!

          Te rog să ne spui în câteva cuvinte câte ceva despre activitatea ta (blog, parenting, serviciu). Cum se împacă toate acestea, cam cât timp liber îți rămâne la finalul unei zile?

Culmea e că, de când sunt mamă, am învățat să mă organizez mult mai bine. Chiar mai mult, mi se pare că mamele sunt niște ființe fabuloase, care pot face o mie de lucruri într-o singură după-masă și cred că sunt mult subestimate de angajatori, în general. Înveți niște lucruri, pentru că nu ai încotro. Timpul meu liber s-a redefinit acum. Adesea, în timpul pe care aș putea să mi-l fac liber, să nu merg direct acasă, de exemplu, prefer să fug la băiețelul meu, să-l iau și pe el. Sunt destul de puține lucruri pe care nu le poți face cu un copil! Cele mai multe vor dura de trei ori același timp, dar na. Merită 🙂 

          Copilul tău, încă mic, are nevoie de conectare, de timp unu la unu. Cât timp petreci împreună cu el, vorbind sau citind?

Miruna Ioani va fi mămică de doi băieței

Diminețile sunt întotdeauna ale noastre. Luăm micul dejun împreună, ne spălăm și schimbăm, totul în funcție de când ne trezim și cât de tare mă grăbesc să plec. Acum trece printr-o fază în care nu vrea să ieșim din casă, îi place să stăm și să ne jucăm. Adevărul e că nici la mine nu se “pune” parcul ca fiind ceva care ne conectează cu adevărat. Nici cititul, deși citim foarte mult. Cred că dăm, pe cărți, de două ori mai mulți bani decât pe jucării. Poate cere și 5-6 povești consecutive. Nu știu cu cine seamănă, zău.

           Cât crezi că este de important ca un părinte să petreacă timp citind copilului său?

În funcție de cât de mult îi place copilului să i se citească. Dacă el cere și mai cere, e important să îți faci acel timp. Dar dacă nu îi place și tu știi că ai de făcut porția de lectură pe zi, cred că efectul va fi exact invers: copilul va urî cititul. Mie nu-mi plăcea să mi se citească, de exemplu, când eram mică, voiam să mi se povestească. 

           Care crezi că ar fi cea mai potrivită vârstă pentru a-i citi unui copil?

Nu știu dacă există o vârstă potrivită. Nu poți spune “astăzi a împlinit 6 luni”, să înceapă lectura! Cred că depinde de la copil, la copil, când începe să manifeste interes și să aibă răbdare. La unii copii, acestea pot fi antrenate, la alții nu te pui cu temperamentul lor. Însă părintele e de acord să încerce. Văd la băiețelul meu că e tot mai atent când citim, dacă greșesc un cuvânt imediat mă corectează. Și că învață lucruri din cărți, reacții, saluturi, expresii.

          Citește/ învață, ca să ajungi cineva! Cât mai este de actual acest îndemn? Care crezi că este influența cărților citite în ceea ce privește dezvoltarea intelectuală a unui copil? Mai contează să citim pentru viitor?

Am citit un studiu care spunea că cea mai potrivită formă de distracție pentru copiii mici sunt cărțile cu ilustrații. S-a dovedit că cei mici sunt atrași de imagini, doar că în desenele animate, unde imaginile se schimbă foarte rapid, iar ei trebuie să le integreze cu un text, creierul lor e hiperexcitat și intră într-un passive mode. Dacă sunt expuși doar unor imagini statice, fără text sau doar unui text, devine plictisitor pentru ei. Stimularea în doze potrivite e când se combină imaginile statice cu o poveste. Cărțile, adică.

Cred că ecranele și tabletele și desenele dăunează copiilor mici și foarte mici și că timpul lor în fața acestor device-uri ar trebui limitat. Cred că e important să citești, dacă asta te împlinește pe tine. Că e foarte important să știi scrie corect, indiferent în ce domeniu activezi. Și mai cred că educația va fi întotdeauna salvatoare.

           Tații citesc? Ar trebui să o facă? 

Cine sunt eu să le spun taților ce ar trebui să facă? Important e să nu stea, să facă și ei ceva și deja e destul de bine 🙂 Cred că tații ar fi bine să aibă propriile lor activități cu copiii, unele să fie diferite de cele ale mamelor și exclusive. Adică, să existe povești pe care doar tati le spune, jocuri pe care doar tati le face. În rest, dacă tati urăște să citească, nu știu dacă are cineva ceva de câștigat să îl punem să citească. Se va prinde și copilul destul de rapid că nu e distractiv. Copiii ne simt când suntem cu ei de plăcere sau de nevoie.

           De ce crezi că este important să îi citești unui copil sau să îl îndrumi să citească singur?

Îl văd pe fiul meu că învață multe lucruri din cărți. E un mod de a-i diversifica experiențele și de a-l pune în relație cu situații în care nu a ajuns încă în mod real. Înainte să zburăm cu avionul, am citit o poveste despre aeroport. Înainte să mergem la grădiniță, am citit despre Connie care merge la grădiniță. Din astea. Apoi, e o metodă clară de a-i îmbogăți vocabularul, deși băiețelul meu a învățat și niște prostii din cărți. De exemplu, la un moment dat a început să spună că taie capul. Ne-am tot gândit, de unde o fi scos-o pe asta, că el la tv nu se uită, la youtube, la nimic. Păi, din Alice în Țara Minunilor! Explică-i apoi de ce nu tăiem capul jucăriilor și oamenilor 🙂

           Cărțile se aleg sau e ideal să citim orice ne cade în mână?

Depinde cât de tare te plictisești. Știu oameni care citeau ingredientele de la detergent înainte de era smartphone-ului 🙂 Eu nu pot citi ceva care nu îmi place. Nu înseamnă că e o carte proastă, precis fiecare carte e pentru cineva care poate rezona cu situația și personajele respective. Pe mine cititul nu m-a adormit niciodată, ba cel mai des mă ține trează mai mult decât ar fi normal.

           Varianta digitală a poveștilor pare să înlocuiască varianta clasică, cu file atașate unei coperți. Trăim într-o eră digitală și atunci ne întrebăm firesc, devine o normalitate pentru un copil o tabletă sau un smartphone în detrimentul unei cărți?

Copiii care primesc tablete în loc de cărți nu au nicio vină că nu le mai plac cărțile după aia. Că se plictisesc rapid de orice. Că nu au răbdare. Părinții creează acest cerc vicios, pentru că mulți nu știu altceva. Sunt obosiți, hămesiți, alergați, aglomerați. Vor și ei o pauză de cinci minute de la ceva. Și pentru că, să fim serioși, e mult mai simplu să lipești copilul în fața televizorului în loc să îi explici de o mie de ori ceva.

Miruna Ioani- medic stomatolog, mamă, bloggeriță

           Miruna copilul a citit în copilărie? Ne poți împărtăși ceva din acea perioadă? Ai avut o carte preferată?

Miruna a citit mult mai puțin decât ți-ai imagina. De curând, mi-am dat seama că școala mi-a furat cititul, oricum ar suna asta. Pentru că listele alea interminabile cu lecturi suplimentare mă sufocau, pentru că Sadoveanu și Creangă erau niște torturi psihice pentru mine de fiecare dată când îi reluam. Apoi, am intrat la liceu și a venit rândul lui Ion, Moromeții, auleu. Baltagul! Sobieski și românii, mai știi? Pe mine, toți ăștia m-au terminat. Abia când am intrat la facultate și am scăpat de Ancuța cea frumos turnătoare de vin în pahare, am început să citesc cu adevărat. Devoram cărți inclusiv în sesiune, simțeam că am început să trăiesc. Din păcate, timpul era altfel împărțit acum și mă simt jefuită. Îmi vine să mă duc la profa de română și să-mi cer anii înapoi.

            Privind în urmă, faptul că ai citit în copilărie te-a ajutat să te dezvolți mai bine în perioada adultă? Te-a ajutat să scrii mai bine, sau să îți exerciți meseria?

Eu am citit foarte puțin în copilărie și cărți foarte proaste, din curicula școlară și pe multe le-am citit direct rezumat, că nu rezistam. Enigma Otiliei. O telenovelă, la care mulți au plâns, eu doar l-am urât pe Călinescu pe veci. Dar compensam mult prin povești cu mama. M-am uitat și la televizor, de ce să nu spunem adevărul. Dar nu aveam 2 ani, aveam 12, deci e totuși o diferență.

Însă acum, simt că cititul mă inspiră. Parcă trezește cuvintele în mine și îmi influențează scrisul. Sunt autori cu care mă conectez atât de bine, încât intru în mecanismul ăla de gândire al lor. Mi se pare o magie unde poți ajunge prin scris și citit. Dar asta a trebuit să fie descoperit de mine, nu de doamna profesoară și, cu atât mai puțin, de Sadoveanu și ai lui.

           Numește-mi, te rog, 3 titluri ale cărților preferate de tine și copilul tău.

Acum suntem în faza “Adevărul gol-goluț”, scrisă de Ioana Chicet Macoveiciuc, facem jocuri din cartea asta, e ceva teribil de distractiv. Apoi seria de cărți cu Pupo, un cățel cu pete colorate care e în heavy rotation și, evident, o carte despre vehiculele de intervenție, care nu e o poveste, dar e cu poliție, ambulanțe și pompieri.

           Te rog să adresezi un indemn sau sfat cititorilor noștri!

Orice faceți împreună cu copiii dumneavoastră, fie că vă jucați sau citiți sau povestiți, faceți cu bucurie. Pentru că rar copilul își va aminti ce carte a citit sau ce ciorbă a mâncat, dar precis își va aminti cât s-a bucurat.

Miruna, îți mulțumim pentru implicarea ta în proiectul nostru și îți dorim mult succes în continuare, în vederea realizării proiectelor pe care ți le propui.

În zilele următoare vom reveni cu un nou interviu și noi materiale. Vă invităm să ne fiți alături și, de ce nu, să ne împărtășiți părerile voastre!

 

Share This: