Cap. 7- Limba română e un instrument util, nu doar pentru adult ci și pentru copil!

Copiii sunt viitorul țării noastre, drept pentru care este important să creștem adulți responsabili, capabili să gestioneze provocările vieții de zi cu zi. Dincolo însă de aceste lucruri, tot noi suntem responsabili și de felul în care copiii deprind abilități corecte în vederea folosirii limbii române, atât în scris, cât și în vorbirea curentă. Am plecat de la această idee în momentul în care am invitat o persoană foarte specială să ne răspundă unor întrebări, o persoană cu abilități oratorice deosebite, cu o capacitate mare de înțelegere și empatie, dar și cu o doză serioasă de experiență profesională care să susțină afirmațiile. Gabriela Maalouf, căci despre ea este vorba, este un psihoterapeut renumit, un blogger disciplinat, dar și un părinte devotat, gata oricând să sară în ajutor. Pentru că îi apreciem munca și  îi urmărim activitatea, atât la evenimente cât și pe GabrielaMaalouf.ro, am invitat-o așadar și noi pe Gabriela să ne răspundă unor întrebări legate de campania noastră.

          Gabriela, îți mulțumim pentru că ai răspuns pozitiv solicitării noastre de a ne acorda acest interviu. Pentru început, te rog să ne vorbești puțin despre activitatea ta. Cu ce te ocupi, ce proiecte ai în desfășurare?

Activitatea mea principală este cea de psihoterapeut. De asemenea, fac consiliere școlară și susțin ateliere de dezvoltare personală și emoțională pentru părinți, cupluri și familii. Cele mai dragi proiecte ale mele sunt campaniile umanitare: ” Penarul cu vise și bucurii” și ” Școala din ghetuțe”. De mai bine de doi ani, mă implic activ în a ajuta copiii mai puțin norocoși să reușească să meargă la școală. În ultima campanie, am ajuns fix cu o zi înaintea debutului unei ierni geroase. Sunt convinsă că micuții nu ar mai fi venit la școală, neavând echipamentul necesar pentru vremea ce a urmat.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

Ești, pe lângă multitudinea de proiecte în care te implici, și un public speaker cunoscut, care are în față mii de oameni. Cât de mult contează (pentru tine dar și în general) ca mesajul să fie transmis în mod corect, din punct de vedere al limbii române?

Este un aspect la care mă gândesc mereu. Eu sunt o fire energică, vorbesc foarte mult și foarte repede. Mi se întâmplă să încep o frază, să merg mai departe cu o altă idee și să nu mai știu care era subiectul, pentru a face acordul cu verbul.

Mi-ar plăcea să pot spune că nu mai contează cum vorbești dacă mesajul e puternic. Dar nu e chiar așa! Sunt foarte mulți oameni care nu validează informația primită dacă vorbitorul face constant greșeli de exprimare. Poți pune pe seama emoțiilor o greșeală, maxim două. Mai mult de atât denotă faptul că acesta este stilul de exprimare, de zi cu zi, al vorbitorului. La fel se întâmplă și cu ticurile verbale: ” știi, auzi, frate, da?, etc.”

Eu am folosit ca metodă de verificare, fie înregistrarea discursurilor mele, fie am avut pe cineva în sală care să mă asculte și să noteze eventualele greșeli. Am corectat ulterior, de cele mai multe ori, graba în care mă găseam.

          Știu că activitatea ta vizează îndeaproape atât copiii, cât și adulții. Când începe de fapt procesul de învățare al limbii române? Care sunt etapele învățării (eventual și vârstele)?

Încă din burtica, copiii învață limba mamei. Atunci când se nasc recunosc imediat dacă cineva vorbește altă limbă. Experții identifică două ferestre pentru învățarea cititului și scrisului: la 3-4 ani sau la 7-8 ani. Din experiența mea, ambele situații pot fi prolifice dacă ne cunoaștem bine copiii. De obicei, cei mici, de 3-4 ani, învață în joacă și prin joc, fără stres. Cu toate acestea, nu aș recomanda dacă micuțul refuză. Pe de altă parte, cei mari conștientizează faptul că este o obligație și pot fi ușor stresați, dacă metoda nu este tocmai cea mai bună.

          Unele persoane consideră că, în ciuda unor lacune în ceea ce privește propriile cunoștințe (cu referire strict la limba română), copiii lor vor ști mai mult și eventual vor gestiona informația mai bine decât ei. Aducem în discuție exemplul „copilul meu va ști mai mult decât mine, va învăța la școală!”. Cât este de adevărată această afirmație?

Afirmația este pe jumătate adevărată. Există posibilitatea ca micuții care merg la școală și își dau silința în a-și depăși părinții să reușească să vorbească și să scrie foarte corect. Pe de altă parte, neurofiziologia creierului uman ne arată faptul că prima predicție a acestuia este cea mai familiară amintire. În situații tensionate sau urgente, tindem să alegem familiarul, iar nu varianta educată. Vedem cum, în astfel de situații, oamenii se întorc la accentul zonei din care provin, la credințe, convingeri și superstiții. Se spune că dacă vrei să știi limba nativă a unei persoane, îl pui să numere bani, în condiții foarte stresante. Pentru a nu da greș, va numără întotdeauna în limba nativă, chiar dacă vorbește de mult timp altă limbă. De aceea, este bine să ne creștem copiii vorbind cât mai corect cu ei.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

          Cât este de important să corectezi la timp greșelile de scriere sau vorbire ale copiilor tăi (facem referire la o mamă care ar trebui să poată corecta eventuale greșeli, fără a transfera rolul către educatori, învățători, profesori)?

Este important să corectăm eventualele greșeli ale micuților. Trebuie să fim atenți, în schimb, la felul în care facem asta. Dacă îi criticăm, pedepsim sau râdem de ei, le putem diminua stima și încrederea în sine, astfel încât să aibă trac în a mai vorbi în fața lumii sau în a scrie la posibilele teste ce urmează la școală. Pentru copiii mici cea mai eficientă metodă este de a repeta cuvântul corect, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dacă el spune: ” Vreau lățusca!„ noi răspundem: ” Vrei rățușca? Hai să căutăm rățușca împreună!”

Să imităm vorba simpatică, de altfel, a micuților nu îi ajută în a deprinde forma corectă de pronunție sau de exprimare.

          Odată cu înaintarea în vârstă, destul de multe persoane consideră că procesul de pregătire poate fi ignorat (ne plafonăm). Cât de mult contează să ne perfecționăm cunoștințele în permanență?

Neuroștiințele ne demonstrează că principala și cea mai importantă calitate a creierului uman este neuroplasticitatea- posibilitatea de forma noi și noi sinapse neuronale și chiar de a înlocui unele mai vechi. Cititul, învățarea unei noi limbi străine, chiar a unei noi meserii ajută creierul să își facă exercițiile zilnice, la fel de importante ca și cele fizice. Oamenii care exersează zilnic au șanse diminuate în a dezvolta boli precum Alzheimer-ul.

          De ce suntem atât de nemulțumiți atunci când cineva încearcă să ne corecteze? Ce ar trebui să identificăm ca barieră împotriva creșterii noastre (orgoliu, neputință, mândrie)?

În primul rând, ne rușinăm. Ne simțim atacați, chiar dacă nu este neapărat un atac. Sistemul limbic din creierul nostru se activează și ne determină, de cele mai multe ori, să atacăm înapoi, spunând: ” Nu-mi pasă, lasă-mă în pace, bine că ești tu dus la școală, etc.”

De asemenea, intră în acțiune nevoia noastră de a fi văzuți, apreciați, validați. În momentul în care suntem corectați, simțim că nu mai avem nimic din toate acestea. Este firesc să cădem în tristețe și nu este ușor să ieșim de acolo pentru a cere ajutor.

Și, nu în ultimul rând, tot minunatul nostru creier face prima lui predicție, în funcție de experiența, de scenariul nostru de viață. Dacă am fost de mici certați, criticați, judecați, pedepsiți, ajungem imediat în amintirile noastre care ne-au durut. Așadar, găsim drept soluție frustrarea, atunci când suntem corectați.

Eficient ar fi să facem pace cu noi, să ne îndreptăm către dezvoltare personala, emoțională sau terapie pentru a identifica și conștientiza barierele, convingerile noastre limitative. Abia după aceea putem accepta un feedback despre greșelile pe care le facem.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

        Gabriela, ție ți se întâmplă să greșești? Ce faci în această situație?

Da, mi s-a întâmplat. Cum spuneam, sunt o persoană energică. Scriu și vorbesc repede. Și acum mi-e frică că am făcut greșeli. De obicei, în 99,9% din cazuri nu mă întorc să corectez textul. Asta este o mare greșeală. Dacă vă aflați în situația mea, e bine să aveți pe cineva care să se uite peste text înainte de a-l da mai departe. Dacă fac greșeli atunci când vorbesc, accept feedback-ul și fac tot posibilul să învăț din el.

          Când consideri că se oprește de fapt procesul de învățare?

Procesul de învățare nu se oprește niciodată sau ar fi bine să nu se finalizeze. Creierul nostru are nevoie de exercițiu continuu, pentru sănătatea lui. Eu nu m-am oprit din învățat de când aveam 7 ani și până în ziua de astăzi. Sper să mă pot ține de această bună practică și deprindere.

          A ști să vorbești și să scrii corect este important pentru stima de sine? Este important în societate? Mai este bine-văzută această aptitudine?

Orice lucru pe care îl stăpânești foarte bine te ajută să îți crești stima de sine, să ai mai multă încredere în tine. La vorbitul în public, spre exemplu, atunci când știi că stăpânești mai multe elemente: vocea, emoțiile, ținuta, non-verbalul, exprimarea, nimic nu mai pare atât de complicat. Ține de a fi conștient că ești în control. Cu cât ai mai puține lucruri pe care le controlezi, cu atât încrederea în sine scade.

Este important să le spunem copiilor noștri că încrederea în sine nu este o resursă de sine stătătoare, pe care o ai sau nu o ai. Pot înțelege foarte ușor că se simt încrezători în sine în situațiile pe care le stăpânesc și mai puțin încrezători, atunci când nu sunt pregătiți. Încrederea în sine crește odată cu dobândirea autonomiei în cât mai multe situații. Scrierea și vorbirea corectă sunt resurse ce pot fi câștigate prin exercițiu și pe care le putem utiliza cu încredere.

          Ce putem face pentru a umple golurile cognitive (ex: să citim, să stabilim un orar de învățare, etc)?

Sunt multe metode eficiente pentru a umple aceste goluri:

  1. Respirația conștientă– inspirăm aerul și conștientizăm procesul- pe unde intră, unde ajunge, apoi expirăm. Este un exercițiu de care ar fi bine să profităm noi oamenii, pentru că suntem unicii de pe planetă care pot conștientiza acest proces.

Respirația trebuie practicată minim 5 minute pe zi.

  1. Echilibrarea emisferelor, coordonarea creier/ corp
    • Jocul cu degetele de la picioare ( dimineața în pat, mișcăm degetele în sus și în jos, apoi doar degetele mari.)
    • Folosește-ți și cealaltă mână, măcar o data pe zi, când scrii, mănânci, practici un sport, etc.
    • Atingeți cu mâna dreaptă genunchiul stâng și invers, de 20 de ori pe zi.
    • Pianul – folosind ambele mâini atunci când cântăm la pian, se stimulează ambele emisfere.
  1. Jocuri de concentrare și memorie: să ne aducem aminte cât mai multe obiecte sau ce spun toți cei dinaintea noastră.

Alte jocuri: șah, strategie, monopoly

  1. Cititul unei cărți pe săptămână
  2. Învățarea unei informații noi- minim două pe săptămână

          Ce mesaj ai vrea să transmiți persoanelor care citesc acest material?

Nu este ușor să ne dedicăm tot timpul, mai ales când avem atâtea lucruri de făcut. Este firesc să mai greșim sau să ne dăm voie să greșim. Nu putem și nu e bine să vrem să fim perfecți. Eu am pus în aplicare aceste tehnici și am ținut întotdeauna cont de sugestii, fără a mă simți vinovată atunci când am mai și greșit! Am avut, în schimb, dorința de a corecta și de a-mi găsi sau perfecționa cât mai multe abilități.

          Îți mulțumim, Gabriela, pentru faptul că ne-ai răspuns acestor întrebări și sperăm că aceste răspunsuri vor ajunge exact acolo unde este nevoie de ele. 

Un nou capitol stă mărturie faptului că limba română reprezintă o necesitate prezentă încă dinainte de naștere. Un capitol în care sunt prezentate soluții menite să ne ajute să ne perfecționăm și să ajute și pe cei din jurul nostru să o facă. Vă așteptăm și mâine cu noi informații, la fel de interesante și pline de substanță. Până atunci, dacă acest material vi s-a părut util, simțiți-vă liberi să îl distribuiți!

Share This:

Cap. 5- Ai carte, ai parte! Transmitem asta mai departe!

Georgiana este întruchiparea perfectă a renașterii din propria cenușă și nu, nu spunem întâmplător acest lucru. Ea este un om care a vrut întodeauna să evolueze, să învețe, să fie o lumină pentru cei din jurul ei. Ea a avut ambiția de a lupta și de a învinge provocări pe care poate că puțini dintre noi le-am putea gestiona. A avut ambiția și puterea de a scrie o carte- mărturisire a propriei vieți și de a se implica în proiecte de voluntariat menite să ajute oamenii aflați la ananghie (exemplu: asociația FREE). Georgiana lucrează astăzi, alături de oamenii de la care a primit ajutor la nevoie, în cadrul unei organizații care luptă pentru reabilitarea persoanelor dependente de droguri și anume Teen Challange România. A lucrat însă cel mai mult cu propria persoană, pe care a reușit să o modeleze în ceea ce este astăzi. Ne bucurăm așadar să o avem alături pe Georgiana Drăgan Moldoveanu, o prezență veselă și plină de viață, căreia îi mulțumim pentru că a răspuns invitației noastre!

          Georgiana, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine, despre activitatea ta și despre proiectele tale.

Sursa foto: Facebook Georgiana Dragan Moldoveanu

În linii mari, sunt o persoană care a trecut prin foarte multe lucruri (inclusiv o dependență de droguri de 5 ani), care a învățat din fiecare în parte, și care a căutat întotdeauna să nu rămână la același nivel. Am aspirat mereu spre a face mai bine lucrurile care mă pasionează. În prezent lucrez într-o fundație creștină care ajută tineri ce se confruntă cu dependența, așa cum am fost și eu în trecut. Cred că nu există satisfacție mai mare decât aceea de a putea fi o sursă de speranță pentru cei care și-au pierdut-o, de a fi o încurajare și în același timp un exemplu viu, că se poate. În urmă cu opt ani, când Dumnezeu m-a salvat și pe mine din dependența de droguri, mi-am dorit foarte mult să scriu o carte cu mărturia mea. Știam că Dumnezeu m-a înzestrat cu acest talent și voiam să scot potențialul maxim din el. Vedem prin ochii imaginației cum mulți tineri vor citi cartea aceasta, vor fi încurajați și va crește în ei dorința de a face o alegere care le va schimba viața. Astăzi, mă bucur enorm să văd cum din durerea prin care am trecut, am reușit să scot ceva extraordinar, cartea autobiografică: Goana după iluzii, Și totuși am învins drogurile! Cartea aceasta este proiectul meu de inimă. De-a lungul timpului am fost implicată și în alte proiecte ce vizează scrierea, inclusiv prin redactarea unui “Curriculum împotriva traficului de persoane”, a scenariului unei cărți de benzi desenate, dar și prin scrirea de articole și inteviuri pe teme diferite. Dar cartea autobiografică rămâne preferata mea, pentru că ea conține paginile vieții mele până la punctul în care Dumnezeu a intervenit și mi-a schimbat destinul.

          A vorbi corect și a scrie corect, sunt abilități de care ar trebui să dispunem în permanență, atât în mediul online cât și offline. Cât de mult contează perfecționarea și documentarea continuă în acest sens? Ai exemple de lucruri noi învățate, cu privire la limba română?

Dacă vrei să excelezi într-un domeniu, asta cere întotdeauna sacrificiu. Niciun lucru valoros nu se obține ușor. Trebuie să înveți constant, să te dezvolți. Același lucru este valabil și cu privire la a scrie și a vorbi corect. Necesită perfecționare, cercetare, dorința de a învăța, disciplină, dar și acceptarea faptului că întotdeauna e loc de mai bine. Un lucru nou, despre care am citit recent, este legat de folosirea greșită a cuvântului patetic. Conform DEX-ului, adjectivul patetic provine din franțuzescul pathetique, care este definit ca: plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează, plin de emfază, de afectare. Confuzia sensurilor vine, cel mai probabil, din limba engleză, acolo unde “pathetic” înseamnă “ridicol, demn de milă sau de dispreţ”. Când am citit asta, a fost ca o „palmă peste ochi”, pentru că am realizat cât de ușor putem folosi greșit anumite cuvinte. Dar, m-am bucurat că am descoperit sensul real al cuvântului, și că asta mă va opri în a mai face aceeași greșeală pe viitor.

          Numele tău este strâns legat de apariția cărții Goana după iluzii, Și totuși am învins drogurile! , sub semnătura ta. Spune-mi, te rog, cât este de important să scrii în mod corect, atunci când conștientizezi că așternerea unor gânduri pe hârtie este menirea ta?

Sursa foto: Facebook Georgiana Dragan Moldoveanu

Poți să devii chirurg fără să pui mâna pe bisturiu? Nu… Este același lucru. Dacă ai un talent în care nu ești dispus să investești, vei rămâne într-o zonă de mediocritate, iar în cele din urmă vei renunța să mai faci lucrul respectiv. Cred că mulți oameni sunt inzestrați cu talent, în forma lui brută. Foarte mulți! Diferența dintre geniile care scriu capodopere și cei care nu ajung să publice măcar un articol pe parcursul vieții, sunt orele de muncă, nopțile nedormite, cerneală cursă pe foaie și sutele de corecturi până la varianta finală. Cine înțelege principiul ăsta, nici măcar nu-și va mai pune întrebarea dacă e important să scrii corect atunci când vrei să devii scriitor. Cred că întrebarea va fi: Cum să-mi permit să nu scriu corect, când știu că „a scrie” e cea mai mare pasiune a mea?

 

 

Cât de importantă devine limba română în domeniul tău de activitate?

Părerea mea este că limba română e importantă în orice domeniu de activitate, atâta timp cât în buletin figurezi ca cetățean român. Poate sunt mai drastică din punctul ăsta de vedere, dar eu nu cred în „scuza” locului de muncă. Nu văd în asta un motiv de a ne justifica. Soțul meu lucrează pentru o companie străină și vorbește limba română impecabil. Sigur că cei care lucrează în domenii precum editură, corectură text, redactare etc, implicit pun un preț mai mare pe aspectul acesta. Și probabil vorbesc și scriu limba română mai bine decât majoritatea. Dar asta nu e o scuză pentru noi, ceilalți. Să vorbim corect ar trebui să fie parte din cultura noastră, din valorile noastre naționale, să fie moștenirea pe care o lăsăm celor care vin după noi. Iar o moștenire este de valoare atunci când își păstrează esența, lucrul cel mai de preț. Când vom înțelege asta ca popor, vom prețui mai mult ceea avem și ceea ce vom lăsa în urmă.

          De ce crezi că există atât de multe greșeli de scriere și vorbire? Are mediul online o influență nefastă asupra limbii române?

Cred că există atâtea greșeli de scriere și vorbire pentru că oamenii nu mai sunt interesați cu adevărat de lucrul acesta. Să scrii și să vorbești corect limba maternă nu mai reprezintă neapărat un motiv de mândrie, iar oamenii tratează asta într-un mod superficial. Sigur că mediul online are o influență nefastă, pentru că se promovează orice, oricând, iar oamenii nu mai fac diferența între conținutul de calitate și conținutul plin de greșeli. Neavând un filtru clar, preiau cuvinte sau scrieri de pe internet și ajung să nu mai facă diferența cu privire la ce e corect și ce nu. Și astfel lucrurile se perpetuează. De multe ori cei care vorbesc corect limba română devin și ei confuzi, văzând cum o masă de oameni folosește frecvent un cuvânt sau o expresie într-un mod greșit. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să încep să caut în dicționar sau prin cărțile de la școală, pentru a mă verifica, deoarece nu eram sigură dacă folosesc corect un cuvânt. Din păcate, asta este puterea influenței mediului online în zilele noastre.

          Ești un om puternic, a cărui poveste nu are cum să nu te impresioneze. Îmi poți spune, te rog, cât de mult a contat școala în formarea ta? Sau a fost vorba despre a fi un foarte bun auto-didact?

Bineînțeles că școala a avut un rol esențial în formarea mea, totuși, într-un mod intențional mi-am dorit constant să cresc și să mă dezvolt, motiv pentru care am învățat foarte mult singură. Pot spune că o combinație între școală și auto-disciplină reprezintă cheia spre ce am devenit astăzi. Îmi amintesc cum începând din clasa a-II-a citeam cărți de Victor Hugo și Alexandru Dumas, ajungând ca în clasa a-VIII-a să citesc uneori câte o carte pe seara. Pur și simplu „le devoram”. Oricând aș fi renunțat la un film sau o emisiune TV pentru o carte bună. Asta m-a ajutat din toate punctele de vedere. Am învățat multe lucruri, mi-am îmbogățit limbajul și mi-a deschis “apetitul” spre a scrie la rândul meu.

          Din proprie experiență îți mărturisesc că în biroul romaniaseo, atunci când scriem, este nevoie de cât mai mulți ochi pentru verificarea textelor. Crezi că greșelile își fac loc și din cauza trasferului de responsabilitate? Așteptăm mereu să ne corecteze cei din jurul nostru? Învățăm ceva atunci când altcineva corectează în tăcere, fără să ne acorde un feedback? Tu (când ai scris cartea, dar și când redactezi alte materiale) simți nevoia unei corecturi?

Așa este, de fiecare dată avem nevoie de mai mulți ochi pentru corectură. În ceea ce mă privește, greșelile nu au legătură cu transferul de responsabilitate. Nu știu cum văd alții lucrul acesta. Eu greșesc frecvent, fie din cauza unor automatisme formate (și de care nu-mi mai dau seama), fie pentru că, citind textul de multe ori, efectiv nu mai văd greșelile. Cred că se formează acel “punct orb” de care nu mai reușesc să trec. Eu chiar îmi citesc textele de câteva ori înainte de a le preda. Tocmai pentru că mi-e foarte rușine doar gândindu-mă la ce va crede despre mine persoana care va face corectura, dacă ar descoperi niște greșeli pe care le puteam evita. În concluzie, prefer lucrurile făcute cu excelență, în niciun caz transferul de responsabilitate. Totuși, avem nevoie întotdeauna de o corectură.

Sursa foto: Facebook Georgiana Dragan Moldoveanu

          Campania noastră crede mai mult în a repara greșelile, în a conștientiza că e nevoie de atenție și de implicare. Ție ți se întâmplă să greșești? Care este modalitatea de a corecta?

Greșesc și eu frecvent. În definitiv, cine nu o face? Am momente în care îmi recitesc textele și mă gândesc: oare cum am putut face atâtea greșeli? Sunt convinsă că invariabil vom greși cu toții. Problema nu e greșala, ci însușirea acestui lucru ca fiind normalitate. Cred ca asta ne împiedică să mai creștem. Așa cum spuneam mai sus, un lucru pe care îl fac pentru a evita greșelile este să îmi verific textele de foarte multe ori. Am momente în care sunt atât de confuză cu privire la anumite expresii, cuvinte, sau chiar folosirea celebrului “i” de sine statător sau cu un frate geamăn alături. Atunci încep și caut pe internet sau în cărțile de Limba Română pe care le mai am, și aflu cum e corect. Greșala nu e „să greșești” ci să te conformezi lucrului acesta ca fiind normal.

          Care este, în accepțiunea ta, modalitatea cea mai eficientă de a repara greșelile de scriere sau vorbire în limba română?

E simplu: atunci când mi-e foame, mănânc; atunci când mi-e sete, beau apă; dacă vreau să vorbesc și să scriu corect în limba română, atunci pun mâna și citesc. Cred că asta ajută cel mai mult. Bineînțeles completat poate cu exerciții de gramatică sau alte lucruri de genul acesta. Totuși, esențial este să citim!

          Cum vezi evoluția limbii române în viitor? Crezi că putem înclina balanța în favoarea folosirii ei la justa valoare?

Cred că există speranță pentru limba română, trebuie doar insuflată acelora care pot înclina balanța. Iar aceia suntem noi, poporul român. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Campania asta poate fi un început pe care trebuie să-l valorificăm la maximum. Pentru că lucrurile de calitate, prind în cele din urmă. Oamenii își vor însuși întotdeauna un lucru dacă îi înțeleg valoarea. De multe ori observ tendința spre a deveni sarcastici cu privire la cei care fac greșeli, fără să ne dăm seama că asta generează doar frustrare, dar nu aduce schimbare! Dorința de schimbare vine în urma conștientizării că faci un lucru greșit. De aceea îmi doresc din suflet ca prin această campanie, tot mai mulți oameni să schimbe ceva. Vom avea cu toții de câștigat, dar cel mai mult, frumoasa limbă română.

          În final, te rog să adresezi câteva cuvinte persoanelor care au ales să citească acest material.

În primul rând, vreau să vă felicit că v-ați luat timp să citiți asta. Știu că trăim în epoca fast-forward, unde tot ce durează mai mult de 1 minut este plictisitor și obositor. Mă bucur că nu aveți mentalitatea asta. Înseamnă că suntem mai mulți, iar asta e excelent. Cred că fiecare dintre noi putem face o diferență, dacă ne pasă cu adevărat de ceva. Și se pare că nouă ne pasă de limba română! Iar ăsta e doar începutul…

          Georgiana, nu ne rămâne decât să îți mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre și te mai așteptăm cu drag, oricând vom mai avea o inițiativă similară. 

Un nou capitol stă scris în paginile campaniei noastre. Prognoza meteo anunță și pentru mâine o vreme similară, drept pentru care vă așteptăm cu un nou capitol captivant și cu o invitată specială, cu care vom discuta, din nou, despre minunata noastră limbă română!

Nu uitați, dacă v-a plăcut acest material, v-a fost de folos, sau credeți că ar folosi și celorlalți, nu ezitați să îl distribuiți!

Share This:

Cap. 4- O limbă română frumoasă de tot și aportul ei semnificativ în sport!

Sportul naște valori, le conturează și le modelează în oameni frumoși, iar unul dintre acești oameni este Virgil Stănescu. În mod cert una dintre valorile unui sport prea putin mediatizat în țară noastră, baschetul, Virgil Stănescu a fost selecționat nu mai puțin de 15 ani în echipa națională a României de baschet, iar în 10 dintre aceștia a fost căpitanul echipei. De-a lungul timpului, el a jucat și în străinătate, în multe țări, printre care și SUA, unde a fost introdus in Hall of Fame-ul Universității Alabama de Sud. Cariera sa nu s-a oprit aici, în prezent fiind președintele clubului de baschet CSM Steaua București EximBank. Dacă stai și asculți atent zgomotul unei mingi de baschet bătută pe parchetul sălii de sport și bătăile inimii lui Virgil Stănescu, vei constata că nu există diferențe. Inima lui Virgil Stănescu bate in ritm de baschet. Și nu numai. Inima sa bate și pentru copii și pentru familie și pentru promovarea unor valori autentice, printre care iată că se numără și limba română. Domnul Stănescu a ales să răspundă cu umor (acolo unde a fost cazul) și cu integritate, întrebărilor noastre cu privire la importanța limbii române în sport, dar și în viața de zi cu zi.

Sursa foto: http://www.steauabaschet.ro/

          Vocea sportivilor se aude poate mai rar decât ar trebui, însă știm că în spatele orelor de muncă asiduă există oameni chiar foarte bine pregătiți. Oameni care au studiat și care s-au perfecționat, nu numai pentru domeniul sportiv. Este limba română importantă în sport?

Cu siguranță, limba română este importantă pentru orice român, inclusiv pentru sportivi. Comunicarea este un aspect important al vieții, în general, așa cum este și în sport, în particular, iar o limbă vorbită corect este o condiție necesară a unei comunicări eficiente. Fie că vorbim despre comunicarea între sportivi sau despre cea dintre sportivi și antrenori, mesajul trebuie să fie unul clar, precis și corect. În privința educației sportivilor în competențe de comunicare, există cazuri – mai multe decât ne-am dori, din păcate – în care se întrevede eșecul sistemului de educație de a oferi opțiuni coerente pentru sportivii de performanță. Pe de altă parte, cred că nici sportivii nu reușesc de fiecare dată să înțeleagă cât de mult contează educația pentru viața lor extrasportivă și să întreprindă ceva în acest sens.

          Dumneavoastră cum vedeți actualitatea? Există sau nu un dezinteres pentru limba română și folosirea ei în mod corect? Dacă există un oarecare dezinteres, de unde credeți că provine el?

Nu sunt în niciun fel vreun specialist în domeniu. Totuși, cred că prin noile platforme de comunicare a fost promovat un limbaj amestecat cu termeni noi, uneori util, alteori nu. Folosit continuu, s-au format deprinderi greșite care au alterat mai ales limbajul scris. În sport – și m-aș referi mai ales la baschet, sport pe care îl cunosc cel mai bine – există termeni folosiți și acceptați de practicanți și cunoscători, care formează un jargon cu numeroși termeni tehnico-tactici. Sunt destule cuvinte împrumutate din alte limbi, dar care au fost acceptate. Vorbitorii au înțeles că utilizarea lor înlesnește comunicarea, în condițiile în care limba română nu are echivalente pentru noțiunile respective. Sigur că acest lucru conduce la o schimbare a limbajului folosit în legătură cu sportul, fără ca asta să exprime un dezinteres pentru limba română.

          Sport pentru corp. Pentru minte rămân cărțile o solutie?

Cu siguranță, cărțile vor rămâne oricând o hrană a minții, însă asta nu înseamnă că sportul nu dezvoltă, la rândul lui, o gândire sănătoasă. Majoritatea sporturilor cer un nivel ridicat al inteligenței pentru a putea fi practicate la un nivel înalt. Să nu credeți că educația pe care o primește un sportiv pe teren ar fi una mai puțin utilă din punct de vedere social. Sportivii învață să respecte principii corecte, sănătoase, dinamice și etice. Eu cred că într-un sistem discursiv de educație formală ar fi nevoie de completarea pe care o aduce sportul: acel exercițiu al caracterului aplicat.

          Oamenii din sport citesc? Greșesc? Se documentează? Se perfecționează?

Aș vrea să dau un răspuns simplu și scurt pentru toate întrebările acestea: da, mereu! Poate sunt subiectiv și răspunsul meu exprimă mai mult o dorință. Totuși, în legătură cu greșelile, cred că avantajul nostru este că ale noastre se certifică: întâi efectele lor se văd limpede în scor, iar mai apoi le analizăm și încercăm să le corectăm.

Sursa foto: Facebook Virgil Stănescu

Ca sportiv devii de multe ori model pentru cei din jur (copii mai ales). Un sportiv care studiază, care citește, care folosește în mod corect limba română, poate schimba mentalități?

Sportivii reprezintă, poate, categoria care dă cele mai multe modele pentru cei tineri. Cu siguranță că este important dacă sportivul știe să vorbească bine și corect sau, dimpotrivă, este agramat. Într-un caz ideal, el trebuie să-și transmită mesajul etic și comportamental corect pe terenul de sport, precum și în afara lui. Sunt cazuri multe în care așa se și întâmplă. Însă, există acest stereotip al sportivului needucat, care trebuie infirmat prin fapte, pentru că altfel dăunează mult atât sportului, cât și mesajului educațional pe care sportul îl poartă.

          Ați jucat multe meciuri în străinatate, ați intrat în contact cu diverse naționalități. Cum este situația în ceea ce privește limba maternă în acele cazuri? Se fac greșeli de scriere şi vorbire? Se pune accent, alături de sport și pe educație din acest punct de vedere?

Pentru mine, experiența în Statele Unite a fost un exemplu pozitiv de coerență și adaptabilitate a sistemului față de sportivi. Importanța pe care o dau sportului în sistemul educațional, dar și invers, importanța educației în sistemul sportiv, creează acei lideri sociali și acele modele pe care ești mândru când copiii tăi aleg să și le lipească pe perete în dormitor.

          În ce măsură afectează nevoia de a folosi o limbă straină utilizarea corectă a limbii romane?
În principiu, nu văd de ce ar afecta. Necesitatea cunoașterii mai multor limbi este evidentă, dar asta nu poate fi adusă drept scuză de către cei care vorbesc incorect limba maternă.

Sursa foto: Facebook Virgil Stănescu

          Este lipsa timpului o cauză pentru care limba română este folosită în mod incorect?

Bănuiesc că nu vă referiți la prescurtări sau alte artificii în limba scrisă, ci mai ales la maltratarea limbii vorbite. Iar aici, după părerea mea, lipsa timpului nu poate fi adusă drept scuză. 🙂

          O conferință de presă, un interviu, un comunicat de presă, o prezentare a unui jucător nou. Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele la care sportivii pot fi invitați să vorbească. Este nevoie să comunicăm corect sau putem trece cu vederea greșelile?

Așa cum ați spus, acestea sunt doar câteva dintre situațiile în care trebuie să comunicăm corect. Aș mai adăuga si inițiativele sociale, cauzele susținute, rețelele sociale si, în general, orice altă comunicare publică. De fapt, tot timpul!

          Credeți că este nevoie de o mai mare implicare în ceea ce privește păstrarea intactă a limbii române, cu formele ei admise de scriere și vorbire? Considerați că este loc de mai bine?

Probabil că da, însă nu cunosc amănunte în acest sens.

          În final, vă rog să adresați un mesaj celor care au parcurs acest material.

Un sportiv a răspuns întrebărilor de mai sus! 🙂

          Vă mulțumim, domnule Virgil Stănescu, vă felicităm pentru implicarea în lumea sportului (și nu numai) și vă urăm succes în inițiativele viitoare!

Un nou capitol rămâne mărturie a importanței limbii române (și a folosirii ei în mod corect) indiferent de domeniu. Vă așteptăm și mâine, cu un nou capitol și un nou interviu, din care să tragem învățămintele necesare. Nu uitați, dacă v-a fost de folos acest material, sau dacă sunteți de părere că poate fi util și celorlalți, vă invităm să îl distribuiți!

Share This:

Cap. 2- Comunitățile online au nevoie de limba română!

Mediul online ne provoacă uneori să ne verificăm cunoștințele în ceea ce privește limba română. Greșim, este omenește să o facem, însă în același timp suntem datori să ne corectăm, chiar dacă ne aflăm la adăpostul displayului dispozitivelor pe care le folosim. În acest caz, cum ne comportăm în cadrul mediului digital? Cum ne comportăm într-o comunitate online? Ne face plăcere să vedem că în ciuda faptului că adoptă mii de membri, există comunități online care pun foarte mare accent pe limba română. Facem așadar cunoștință cu Atena Boca, managerul din spatele comunității LaPrimulBebe. Atena nu este doar mamă, ci și un model educațional sănătos, implicându-se în nenumărate proiecte pentru oameni și inițiative personale.

         Vă mulțumesc pentru că ați acceptat invitația noastră de a discuta în amănunt despre limba română.  Vă rog să ne vorbiți puțin despre comunitatea LaPrimulBebe. Ce o face specială? Care a fost punctul de plecare?

Comunitatea LaPrimulBebe este un proiect pornit din nevoia de a nu mă simți singură în perioada de după ce am devenit mamă. Simțeam nevoia de un schimb de informații, cu oameni care se informau temeinic, și de sprijin emoțional. Special este faptul că un loc construit pentru nevoia mea, a devenit astăzi un sprijin pentru peste 40.000 de mame educate din toată țara. Un loc unde ești sprijinit, ascultat, înțeles și de unde îți poți lua informații la orice oră din zi și din noapte de la oameni serioși și care se informează mult.

         Comunitatea, deși formată din mii de mame, respectă un regulament unic. Acest regulament este unul special, din punctul meu de vedere, deoarece pune mare accent pe folosirea corectă a limbii române. Cratima și evitarea abrevierilor sau folosirea de litere surogat, sunt aspecte interzise prin regulament. Ce anume v-a determinat să adoptați această măsură?

Regulile comunității au venit firesc odată cu creșterea ei. Am înțeles că fără reguli clare nu putem crea un mediu curat, în care să îți fie ușor să navighezi și unde să îți facă plăcere să petreci timp.

Regula privind folosirea corectă a limbii române a venit de la faptul că din păcate, sfaturile din postările scrise fără cratime sau agramat le desconsideram din start. Simțeam că am mai multă încredere în părerile unei persoane care se exprimă corect în scris. Personal, mi se pare extrem de ciudat și lipsit de respect să scrii mesaje către alți oameni și să folosești un spațiu în loc de cratimă. De ce ai face asta? Singurul meu răspuns este că din comoditate. Și nu apreciez comoditatea. În activitatea noastră profesională nu dăm mailuri oficiale fără cratime. Atunci de ce am face-o cu alți oameni? Pentru mine ține de respectul față de mine și față de cei din jur.

Atena Boca (Sursa foto: Facebook Atena Boca)

 

         În comunitatea creată de dumneavoastră se discută mult despre parenting. În ciuda acestui lucru, am văzut pe grup destul de multe recomandări de carte. Cât de mult contează o carte atunci când ești părinte?

Îmi aduc aminte că la începuturi o mamă a recomandat o carte de parenting. Am citit-o și atât de mult mi-a schimbat perspectiva, încât am început să o ofer mamelor din comunitate, pe care nu le văzusem niciodată, dar care contribuiau la ceea ce se întâmplă în micul grup de atunci. Și cumva aceea a fost ușa spre recomandări de cărți. Oamenii care ne sunt alături în comunitate sunt oameni care citesc. Ne leagă acest lucru.

Au apărut foarte multe cărți de parenting în ultimii ani. Multe idei, multe perspective. Important este să le citim dintr-o stare de martor, să fim deschiși în a primi informații noi dar mereu circumspecți. Personal, pot să spun că cititul cărților de parenting a fost într-un fel salvarea mea. Și începutul drumului spre vindecare.

         O dată cu apariția copiilor tindem să uităm lucrurile învățate de-a lungul timpului (fiind poate înlocuite de alte noțiuni). Alteori ne plafonăm sau suntem prea obosiți pentru a relua niște informații. Ce putem face pentru a ieși din acest impas?

Nu cred că facem asta odată cu apariția copiilor. Majoritatea generației mele a avut parte de un sistem educațional în care primeai informație pe bandă, informație pe care erai nevoit să o memorezi și care nu era neapărat explicată practic. Odată cu terminarea școlii am simțit în mine și în cei din jur o relaxare. Gata, am terminat școala! Nu mai avem motive să învățăm. Abia după câțiva ani am descoperit cât de frumoasă este învățarea dacă o faci altfel, cu sens. Munca în locuri care prețuiesc învățarea îți dă șansa să te apropii din nou de studiu. Cred că tocmai apariția copiilor te poate responsabiliza mai mult în a relua și a consolida lucruri, în a învăța lucruri noi. Îți dorești să le fii exemplu copiilor tăi.

Atena Boca, cucerind masivul Kilimanjaro (sursa foto: Facebook Atena Boca)

Există părinți care susțin că, în ciuda anumitor lacune lingvistice pe care le au, copiii lor vor ști să vorbească și să scrie corect. Firește, există cazuri în care acest lucru este posibil. Considerați că este totuși o regulă generală? Învățăm la școală sau are și familia rolul ei foarte bine definit în acest sens?

Nu știu alții cum sunt însă în casă noastră am văzut că un comportament este mai întotdeauna copiat. Copiii fac ce văd, mult mai mult decât ce li se spune să facă. Ideal școala și familia sunt parteneri în călăuzirea copilului. Cred mult în puterea exemplului.

Sunteți părinte. Sunteți o femeie de succes, apreciată și recunoscută. Sunteți un model educațional. Vi se întâmplă să greșiți? Și mai ales, cum pot fi depășite astfel de situații?

Dacă LaPrimulBebe mi-a dat o șansă, aceea a fost să învăț că o greșeală este cea mai mare oportunitate să învăț, să evoluez. Nu mai fug de greșeli deloc. Le accept și învăț din ele. Sigur, nu alerg după ele. Dar le apreciez valoarea altfel. A fost un drum foarte greu, după ani în care am făcut orice să nu recunosc când greșesc și mai ales să acopăr urmele greșelilor pentru că ceilalți să nu le vadă. De teamă pedepsei, consecinței. Nu știam că un om puternic își asumă greșelile și învață din ele.

         Mediul online ne impune deseori anumite tendințe. Credeți că următoarea tendință va fi aceea de a scrie și de a vorbi corect românește?

Eu îmi doresc din suflet să se întâmple așa. Tot ce avem nevoie este de modele. Și cred că oamenii care ajung să fie cunoscuți și plăcuți de publicul larg sunt oameni care pot influența lucrurile în ambele sensuri. Îmi doresc mult să fie în sens bun.

         De ce credeți că este important că un părinte să scrie și să vorbească corect, atât într-o comunitate online, cât și în viața de zi cu zi?

Acum ceva vreme am auzit un copil numind un sens giratoriu, sens giratoric. Mie și soțului ni s-a părut foarte amuzant și de fiecare dată poceam acel cuvânt. Doar că pocitul a devenit obicei, și aflată într-o prezentare în față a mai mult de o sută de oameni am spus și eu sens giratoric. Nu am fost tocmai mândră de mine ;). Ce vreau să spun este că, fără să ne dăm seama, clădim noi obiceiuri. Și fără să ne dăm seama predăm o ștafeta greșită.

         De ce credeți că s-a recurs la înlocuirea unor grupuri de litere, de ce se recurge la abrevieri? De ce atât de multe modificări aduse limbii române?

E posibil ca prima dată înlocuirea lor să fi fost cool. La modă. Apoi a devenit obicei din păcate. Cool sigur nu mai este. Poate astăzi este mai mult comoditate.

         Cum am putea face ca limba română să devină ea în sine cool, fără a mai fi nevoie să apelăm la artificii de scriere sau vorbire?

Cred în puterea exemplului și în puterea modelelor. În comunitatea LaPrimulBebe este cool să scrii corect. Și este minunat că mamele se străduiesc mereu să o facă, se corectează și se ajută între ele. Este incredibil cât de ușor și frumos au aderat mamele la această regulă și cât sunt de încântate de ea. Ador mărturisirile lor cu privire la acest subiect. Cum la început au fost deranjate de această regulă, apoi au înțeles-o și acum o apreciază și sunt mândre că sunt exemplu copiilor lor.

         Ce mesaj ați transmite persoanelor care ne citesc în acest moment, cu referire la campania noastră de susținere a limbii române?

Mi-aș dori să existe mai mulți oameni care să facă astfel de campanii, să existe mai multe modele, mai mulți influenceri care să promoveze acest lucru.

Îmi pare că a scrie cu artificii de scriere este același lucru cu a vorbi agramat. Și este păcat. În plus gramatica limbii române este dificilă. Împrospătarea ei este un exercițiu al minții foarte bun. Creierul are nevoie de exercițiu permanent.

Felicitări pentru campanie!

          Mulțumim, Atena Boca și mulțumim comunității LaPrimulBebe!

          Al doilea capitol al campaniei noastre a avut ca invitată o persoană cu adevărat specială. Vă așteptăm și mâine, cu un nou interviu care se anunță a fi incendiar. Vă reamintim, dacă și acest material v-a fost pe plac, simțiți-vă liberi să îl distribuiți!

Share This:

Cap. 3- Când muzica rock iubește limba română!

     V-ați gândit vreodată cum ar fi dacă toate versurile pe care le ascultăm ar fi pline de dezacorduri, sau pline de greșeli? V-ați imaginat vreodată cât de important este acest aspect în lumea muzicii, dar și pentru ascultători? V-ați întrebat cât de multă muncă presupune livrarea unui mesaj cu ajutorul versurilor? Sau cât de importantă devine limba română în acest domeniu? De la crearea versurilor și până la interpretarea lor în mod corect, drumul presupune documentare și învățare temeinică, dar și păstrarea vie a dorinței de a-i respecta pe cei care urmează să asculte și să fredoneze acel mesaj.

Pentru că noi ne-am întrebat aceste lucruri, l-am invitat pe Alin Dincă,  să ne răspundă la câteva întrebări ce vizează legătura dintre limba română și muzică. În consecință, “cântă” în deschiderea unei noi săptămâni de campanie #corectromânește, Alin Dincă, alias Coiotu’, solist în formația de muzică rock Trooper.

          Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația nostră! “Tonul face muzica, spune o zicală veche”. Vă rugăm să ne spuneți cât înseamnă, în accepțiunea dumneavoastră, cuvintele și înlănțuirea acestora în versuri,  firește, scrise cât mai corect românește.

Un mesaj clar și corect se poate trimite numai prin versuri scrise corect, prin versuri coerente și cu substanță. Am văzut că nu se mai “poartă” în muzica românească, însă nu pot să nu sper că într-o zi lumea o să se sature de plafonare și de prostie.

Sursa foto: Alin Dinca

Cât este de importantă corectitudinea mesajului unei melodii? Cum ar arăta o melodie al cărei text ar fi incorect scris (implicit incorect cântat)?

Poți să faci rău în așa de multe feluri… Să ne gândim în primul rând la cazul unui artist care cântă pentru generația tânără. Pentru cei sub 18 ani. În momentul în care vorbește greșit în versuri, sau inventează stupid cuvinte, copiii vor prelua lucrurile ca atare. Or să vorbească și ei greșit pentru că așa au auzit la x sau y. De unde să știe acel copil că “artistul” x este de fapt un băiat care s-a lipit pe lângă o casă de discuri și în care acum se pompează rapid ceva imagine pentru un câștig mare pe termen scurt? Poți să faci rău și celor care sunt adulți. Să îi luăm drept exemplu pe marii iubitori de muzică de petrecere. Dacă le spui că artistul lor preferat nu știe să vorbească, or să-ți spună că ești gelos. Că ăla câștigă mii de euro și că de asta comentezi tu. Ei deja nu mai percep imaginea de ansamblu. Mesajul ăla exprimat greșit gramatical și-a atins ținta. Contează banii, mașina, amanta etc. Părinții duc mesajul acesta mai departe și către copiii lor. Muzica schimbă vieți. Din păcate, de multe ori în rău. Sau, ca să fiu mai exact – mesajul schimbă vieți. Muzica este muzică.

          Activitatea dumneavoastră în mediul online are deseori pe lângă muzică și diverse încercări de implicare în aria socială și în menținerea valorilor românești. În mod cert sunteți un formator de opinie, ale cărui idei sunt ascultate și discutate. Prin activitatea dumneavoastră încercați să transmiteți ideea de a scrie sau vorbi corect românește?

Încerc să transmit și acest lucru. Nu vreau să fiu rău, sau să fiu prietenul enervant care te corectează mereu. Însă consider că este păcat pentru copiii tăi să nu îi poți învața să scrie și să vorbească în limba țării în care i-ai adus pe lume. Dacă ignorăm chiar și acest aspect extrem de important… nici nu vreau să mă gândesc cum va decurge educația în continuare. Este important să poți comunica într-un mod corect. Nu este o rușine să greșești. Este o rușine să refuzi să înveți, să înțelegi, să te superi în loc să îi mulțumești celui care te-a corectat.

Sursa foto: Alin Dinca

Care credeți că sunt motivele care au dus în ultima perioadă la ideea că limba română poate fi modificată după bunul plac, fără a-i mai fi respectate drepturile?

După Revoluția din 89 cineva ne-a anunțat că este democrație. Nimic mai fals. Nu a existat niciodată așa ceva în România. Însă în euforia momentului, mulți au înțeles că democrație înseamnă libertatea de a face orice. Și prin asta vreau să spun chiar orice! Fără bariere morale. Fără să-ți pese dacă omori oameni în jurul tău. Fără să te intereseze câți au de suferit de pe urmă acțiunilor tale. În realitate, o lege a junglei. Ei bine, unii au considerat că DEX-ul trebuie să se schimbe după ei și după toți cei care perpetuau greșelile. Adică, decât să învețe oamenii să vorbească, mai bine să modificăm în DEX și să ne stricăm și noi, restul, după ei. Culmea este că au reușit! Dar în România se poate orice. Totul este să ai o doză serioasă de răutate, niște bani, și să cotizezi în campaniile potrivite. Asta nu înseamnă însă că eu pledez pentru o limba lipsită de dinamică și surdă la evoluția normală a societății, a culturii și a modului în care oamenii normali vorbesc. În niciun caz nu spun că limba romană trebuia să rămână înțepenită. Dar, una este să discutăm despre modificări lingvistice, și altă este să scriem pe Facebook despre cât de dificil este “să ajungi an Academia Romană”, cum spunea o mare savantă contemporană analfabetă.

          Care este motivația pentru care una dintre melodiile dumneavoastră foarte cunoscute, îl are ca autor al versurilor pe George Bacovia?

Avem mai multe piese în care am folosit texte ale unor scriitori mai mult sau mai puțin cunoscuți. Bacovia a fost mereu unul dintre preferații mei. Așa că nu a fost o alegere grea. În piesă “Voodoo” am folosit un text din “Vizuina luminată” a lui Max Blecher, în “Corupția Ucide” am folosit versuri din Petre Strihan… și mai sunt câteva. Atunci când am rezonat cu un mesaj nu am ezitat să îl alăturăm muzicii noastre.

          Tari ca munții, este sloganul trupei care încânta atâta lume cu acorduri rock. Este un slogan puternic, cu rezonanță dar și cu capacitatea de a transpune ideea în imagini mentale. Care ar fi îndemnul dumneavoastră pentru tinerii care vă ascultă și care empatizează cu modul dumneavoastră de a gândi?

Aș vrea ca toți oamenii să primească într-o zi o mică doză de fericire. Să aibă ocazia pentru o zi să înțeleagă ce înseamnă aia să ai o viață frumoasă. Cred că apoi ne-am afla cu toții umăr la umăr pentru o țară mai bună. Sper că muzica noastră reușește să aducă o secundă de fericire în sufletele celor ne iubesc. Nu vreau să instig. Nu vreau să încarc negativ pe nimeni. Din contra. Vreau să le aduc bucurie. Vreau să îi văd pe toți zâmbind în fața scenei. Și apoi aș vrea să meargă acasă, la muncă, la școală, pe stradă, păstrând acel zâmbet.

Sursa foto: Alin Dinca

          Dacă ați avea puterea necesară, ce anume ați schimba, astfel încât limba română să își ocupe binemeritatul loc, fără ca oamenii să se debaraseze de ea atât de ușor?

Aș face în primul rând curățenie în sistemul de învățământ. Aș da afară toți profesorii ăia repetenți care ocupă posturile unor oameni pregătiți. Se fac prea multe angajări numai pe pile, relații și culori politice. Vin la catedră profesori care nu știu să scrie sau să citească fluent. Cred că ăsta ar putea să fie un început bun. O curățenie serioasă. Însă, ca să spargem odată cercul asta vicios, ar trebui și ca profesorii să primească respect și salarii decente. Numai așa am putea avea pretenția ca profesorii să fie impecabili.

          Cât de mult contează școala în vederea formării profesionale? Cât de mult contează să vorbești românește în industria muzicală?

În clipa asta școala este mai mult un loc unde te duci să cunoști oameni. Școala adevărată a fost îngenunchiată. Puține școli au reușit să mai găsească forța (prin profesori fenomenali) să reziste în fața prostiei politice. În mod normal școala trebuie să conteze. În industria muzicală în clipa asta se vorbește o amestecătură de română schingiuită, jamaicană de cartier, engleză deficitară și cu accent rusesc și spaniolă de doi lei… o shaorma lingvistică. Este minunat să asculți ce lansează artiștii ăștia de carton în ziua de astăzi.

          Cât de mult contează să scrii și să vorbești corect, referindu-ne la stima de sine (din perspectiva dumneavoastră) ?

Contează enorm. Este startul în viață! Este prima carte de vizită!

          Îmi amintesc o întâmplare. Eram în perioada liceului când am luat interviu unui profesor de limba română. Într-o sala imensă de conferințe, am greșit și domnul profesor m-a atenționat de față cu toată lumea. Deși jenant, am învățat că…mai am de învățat. Cântăreții greșesc? Fac greșeli de scriere, de vorbire? Este normal? Și mai ales, cum se gestionează această situație?

Toată lumea greșește. Sunt sigur că și acel domn profesor care te-a corectat greșește uneori. S-a întâmplat să postez câte ceva și să greșesc un cuvânt, o virgulă, ceva. S-a întâmplat să greșesc și în discursul de pe scenă, însă m-am corectat și am mers mai departe. Greșeala este omenească. Acum depinde și cât greșești. Dacă vorbești ca noul Ministru al Educației… acolo este clar prostie.

          Cât de mult contează să citești o carte educativă? Cât de mult poate schimba sau forma anumite tipare educaționale?

Cărțile te ajută să ai acces la unele lumi pe care de unul singur nu le poți accesa. Este vital să citești. Și când ești copil, și când ești adult. Cărțile ajută la formarea creierului.

          Considerați că mesageria instant de pe rețelele de socializare are un efect negativ asupra scrierii corecte în limba română?

Nu. Oamenii au un efect negativ asupra scrierii corecte. Rețelele de socializare au alte păcate. Însă acest aspect ține strict de noi.

          De ce sunt atât de de folosite în scriere prescurtărilor cuvintelor? Dacă răspunsul este “pentru că e cool”, cum putem întoarce situația în favoarea respectării limbii române?

Mulți oameni au impresia că trebuie să răspunzi repede. Este o realitate. A fost studiat fenomenul. Valul ăsta de mesaje prin sms, whatsapp, email, facebook, instagram etc. pune o presiune pe utilizator. Îl face cumva să simtă că este obligatoriu să răspundă atunci. Însă, dacă te detașezi pentru un minut, ai să realizezi că destinul lumii nu stă în sms-ul tău. Ba chiar este total neimportant. De aici și nebunia de a face față tuturor surselor de mesaje. Așa că toți prescurtează, greșesc, încurcă etc. Este tot o degradare a omului. Nu ne mai mișcăm, nu mai comunicăm prin vorbe, scriem numai prin prescurtări, nu mai putem ascultă un cântec de opt minute, nu mai putem vedea un film, ne uităm numai la seriale. Filmele sunt prea lungi și sigur primești 20 de mesaje pe durata unuia. Concentrarea se duce. Și tot așa.

          Limba română, când începem să învățăm corect, când încetăm acest proces?

Mă tem că nu foarte curând. Acum putem doar să tragem semnale de alarmă. Putem să îi ajutăm pe cei care își doresc să învețe. Însă mai mult de atât… imposibil. România este din punctul asta de vedere un pacient muribund.

          Se investește suficient în limba română în România? Ministerul Educației mai reprezintă cu adevărat interesele educației, ale dascălilor, ale elevilor?

Departe de mine gândul de a te jigni, însă trebuie să rad la această întrebare.  Ministerul Educației este o glumă proastă. Este un cuib de analfabeți politici. Nu are nicio legătură cu interesele elevilor sau ale profesorilor. Acolo se află o adunătură de nepregătiți care au reușit în 20 de ani să distrugă generații.

          Ce mesaj ați transmite celor care citesc aceste rânduri?

Aș vrea să știu că toți au reușit să zâmbească și astăzi. Aș vrea să aibă grijă ca toți copiii lor să ajungă să trăiască într-o țară cât mai bună și mai verticală. O țară în care să aibă șanse reale, o țară în care pregătirea și valoarea să primeze.

          Vă multumesc pentru că ați acceptat să ne împărtășiți aceste gânduri și vă urăm succes în proiectele viitoare!

Sursa foto: Facebook Alin Dinca

Astfel a fost scris și cel de-al treilea articol al campaniei noastre, iar informațiile sperăm să deschidă minți și suflete. Vă așteptăm și mâine cu un nou interviu, unul cu adevărat de performanță. În continuare, dacă v-a fost pe plac acest material, dacă v-a ajutat, sau credeți că poate ajuta pe altcineva, vă invităm să îl distribuiți! Pe mâine!

Share This:

Cap.1- Atunci când limba română întâlnește “hârtia” digitală!

Credem sau nu, limba română are implicații în aproape toate domeniile de lucru. Utilizarea corectă a limbii române este necesară oricând, indiferent că vorbim despre spațiul particular, sau despre socializare. Destul de multi tineri își doresc să folosească beneficiile mediului online, pentru a-și exprima părerile, creându-și astfel un profil de blogger sau vlogger. Ce ar trebui să știm însă înainte de a ne așterne gândurile pe hârtie virtuală sau înainte de a lansa în mediul online propria imagine? Cum influențează utilizarea limbii române creșterea unui blog? Cum poate crește prestigiul tău atunci când utilizarea limbii române nu e o problemă și mai ales, ce putem face pentru a ne perfecționa în vederea folosirii corecte a acesteia? Vă invităm să citiți câteva răspunsuri interesante și pertinente despre subiect, răspunsuri ce vin din partea unui blogger cunoscut deja în mediul online. Discutăm așadar despre limba română și despre importanța acesteia în domeniul ei de activitate, cu Ioana Marinescu, cunoscută îndeosebi pentru blogul www.pisicapesarma.ro, un blog de familie, dar și o sursă nesecată de informații prețioase.

Foto credit Cristina Jilavu, Events Portrait

         Bună Ioana, mai înainte de orice aș vrea să îți mulțumesc pentru faptul că ai acceptat invitația noastră de a răspunde la câteva întrebări.  Ca să dăm startul, te rog să ne spui în câteva cuvinte ceva despre tine și despre activitatea ta.

La bază, sunt specialist în comunicare și relații publice, absolventă a facultății de profil. În studenție, am lucrat ca redactor-reporter la Radiodifuziunea Română, iar din 2003, timp de aproape 10 ani am fost asistent și apoi Manager de PR și Evenimente.

De fix 9 ani (pe 20 februarie) sunt mamă. De atunci, lucrurile au virat în cu totul altă direcție pentru mine. Mi-am dorit să fac ceva creativ, dar și care să îmi permită să petrec mai mult timp alături de fetița mea. Așa am descoperit domeniul designului floral, căruia i-am dedicat ultimii ani.

De doi ani de zile, mi-am descoperit pasiunea pentru scris și împărtășit experiențe și am creat blogul www.pisicapesarma.ro, care devine aproape un job cu normă întreagă.

După cum vezi, mă împart într-o mie de direcții și sunt deschisă și către alte perspective.

         A fi blogger implică destul de multe resurse. Mai înainte de orice, implică și o oarecare expunere. În acest caz, cât de mult contează să știi să vorbești și să scrii corect românește?

Contează enorm și dacă nu ai expunere, dacă postările tale sunt citite doar de prieteni sau dacă nu scrii on-line, ci doar porți conversații cu vecinii și colegii. Modul în care te exprimi este o carte de vizită, spune multe despre tine. Sigur că expunerea aduce cu sine și o responsabilitate în plus, dar la fel de bine pot să spun că responsabilitatea asta vine și atunci când apare un copil. Tu ești exemplul și oglinda lui, ceea ce îi vei arăta, asta va deveni. Acum întrebarea se pune Ce vrei să devină ?

         În jurul blogului tău, s-a creat o oarecare comunitate. Cât de mult crezi că ești apreciată pentru cunoștințele tale lingvistice?

Cred că depinde mult de public, de ceea ce caută el și de ceea ce contează pentru el. Sunt oameni care acordă la fel de multă atenție și conținutului și aspectului, oameni care se mulțumesc cu informația, fără să aibă pretenții asupra formei în care este ea prezentată și oameni care te taxează imediat ce ai făcut o greșeală, oricât de mică. Mie îmi place să cred că cei care mă citesc apreciază totul, inclusiv forma în care îmi organizez textele și faptul că mă străduiesc să nu fac greșeli prea mari.

         O dată cu tendințele noi aduse limbii române și acceptarea lor indirectă, mai ales în mediul online, mărturisesc că uneori am momente în care încerc să îmi dau seama dacă eu greșesc sau persoană din fața mea. Ți se întâmplă să te lovești de astfel de situații? Cum le gestionezi?

Cred că unele lucruri ar trebui să fie de neclintit, iar scrierea corectă în limba ta maternă e unul dintre ele. Oricât de mulți oameni greșesc acum în on-line, depinde de fiecare din noi să ne păstrăm linia noastră și să nu ne lăsăm “furați”. Nu m-am întrebat foarte des dacă nu cumva greșesc eu. Nu neapărat pentru că sunt eu foarte sigură pe mine, cât poate că nu am întâlnit persoane care să greșească atât de “subtil”. Cele mai multe greșeli sar atât de tare în ochi, încât e greu să te îndoiești de tine și abilitățile tale.

         Cum ar arăta un blogger care greșește constant? Ce șanse are acesta să clădească un renume pentru blogul său?

Nu știu exact cum ar arăta, pentru că eu nu am întâlnit prea mulți bloggeri care să greșească foarte mult și des. Cred că acel blogger este pur și simplu neglijent, nu verifică textele aproape niciodată, nu caută atunci când este nesigur pe o exprimare sau pe formă de scriere a unui cuvânt, etc. Ce șanse are să clădească un blog de succes ? Din păcate are șanse mari, mai ales în zilele noastre, dar asta nu ar trebui să însemne nimic. Fiecare din noi ar trebui să ne vedem de drumul nostru în continuare și să ne dorim succesul pe baze reale, sănătoase.

         Multă lume crede că este ușor să administrezi un blog și putem vedea o multitudine de bloguri care apar peste noapte. Ce presupune de fapt acest lucru? Câtă presiune este pusă pe un blogger, din punct de vedere lingvistic, atunci când trebuie să scrie, sau să se exprime în cadrul unei întâlniri?

Nu am glumit când am spus mai sus că blogul tinde să devină un job. Dacă îți asumi treaba asta cu blogul și vrei să o faci cum trebuie, munca este uriașă și complexă. În primul rând, te angajezi să scrii constant, eventual după un anumit calendar. Te documentezi, cauți subiecte, citești despre ele, vorbești cu oameni, faci interviuri. Nu în ultimul rând, acorzi o atenție deosebită formei de exprimare și de scriere. Presiunea nu o pune neapărat publicul, am stabilit deja că depinde mult de fiecare om în parte, ci o pui tu, cel care scrie pe blog. Este vorba de imaginea ta și este important ca toate elementele care o compun să fie în regulă.

         A fi blogger înseamnă automat documentare, sau este suficient să îți așterni trăirile pe un petec de hârtie digitală?

Categoric înseamnă și documentare. Sigur, articolele în care își așterni gândurile pe hârtie sunt și ele foarte bune și necesare, că altfel te-ai numi site, nu blog, dar sunt foarte importante și articolele informative, care trebuie bine documentate.

Foto credit Cristina Jilavu, Events Portrait

Ești blogger, dar și mama. Cât este de importantă limba română în timpul școlii? De unde începe de fapt procesul de învățare a limbii române? De acasă sau în timpul școlii?

Învățarea de la școală trebuie susținută de acasă. În primul rând, învățarea limbii române începe întâi acasă, acolo se pun bazele, când copilul este foarte mic. El învață să vorbească prin imitația părinților și a celor alături de care stă cel mai des. Este esențial să vorbim corect și normal (nu pițigăiat, nu stâlcit) în fața copilului, tocmai că el să învețe formele corecte ale cuvintelor. Mai târziu, completăm informația de la școală și continuăm procesul de învățare. De exemplu, eu mi-am dat seama că Ana mea nu învață încă la școală elemente de gramatică – când scriem cu un i, când scriem cu doi de i, când punem cratimă și când nu, etc., așa că am început să îi dau acasă dictări scurte, care adresează exact aceste aspecte.

         Ce ai aduce în plus în ceea ce privește limba română? Cum ai promova-o ca influencer?

Prin exemplul personal, în primul rând, apoi susținând astfel de inițiative cum este această a voastră sau, de ce nu, prin crearea unor proiecte care să susțină și să promoveze vorbirea și scrierea corectă.

         Cât este de important să citești? Poate o carte citită să schimbe anumite greșeli frecvente?

Una nu, mai multe sigur :). Lăsând gluma la o parte, da, cititul e foarte important, pentru că memoria vizuală este foarte puternică și atunci când vedem cuvinte scrise corect, aproape fără să vrem le înregistrăm. Mai este important și pentru că ne îmbogățește vocabularul și ne rafinează modul de exprimare.

Foto credit Cristina Jilavu, Events Portrait

         Există vreun aspect legat de limba română și utilizarea ei, care ți-a marcat viața sau activitatea de blogger?

Nu pot să spun că am rămas marcată, dar am fost surprinsă și bucuroasă în același timp, atunci când am primit observații de la cititori cu privire la scrierea sau sensul unor cuvinte. Din fericire, nu s-a întâmplat prea des (o dată sau de două ori), dar m-am bucurat foarte mult să văd că sunt oameni vigilenți în ceea ce privește limba română și folosirea ei corectă. Astfel de observații mă bucură, fiindcă mă ajută să devin mai bună.

         Ce gânduri ai transmite celor care te urmăresc și care citesc aceste rânduri?

Le mulțumesc pentru că mă urmăresc, îi rog să mă tragă de mânecă atunci când scriu prostii 🙂 și îi sfătuiesc să își învețe copiii să vorbească și să scrie corect, fiindcă gramatica nu va ieși din modă niciodată!

Ioana, am dori să îți mulțumim și noi pentru că te-ai alăturat inițiativei noastre și îți dorim mult succes în ceea ce privește proiectele viitoare!

Capitolul 1 se încheie aici, însă vă așteptăm mâine, cu un nou material, cu un nou interviu care să ne ajute să înțelegem și mai bine de ce avem nevoie de limba română. Nu uitați, dacă v-a plăcut acest material, fiți liberi să îl distribuiți!

Share This:

Contactează-ne!
Loading...