Cap. 10. Când facem campanii de promovare, limba română ne mai trebuie oare?

Așa cum deja ați aflat, deviza noastră este aceea de a livra conținut de calitate. Prin specificul activității noastre este practic imposibil să nu avem contact și cu ceea ce presupune promovarea în mediul online. Vedem deseori postări lipsite de conținut, formă sau noimă, sau chiar pline de greșeli flagrante, care ar trebui să promoveze o anumită afacere în mediul virtual. Acest lucru ne-a făcut să ne întrebăm cât de mult contează să scriem conținut de calitate și mai ales conținut corect redactat, indiferent de scopul acestuia. De aceea, astăzi l-am invitat pe Vadim Cușnir să răspundă întrebărilor noastre, astfel încât să înțelegem mai bine de ce avem nevoie de limba română mai mult poate decât de o conexiune la internet.

Sursa foto: Vadim Cușnir

Bună Vadim, îți mulțumim pentru faptul că ai acceptat invitația noastră! Te rog să ne spui câteva detalii despre proiectele la care lucrezi.

Salut, mă numesc Vadim Cușnir. Sunt community manager la Social Media în Culise, comunitatea specialiștilor în promovarea pe Rețelele Sociale și Marketing Digital. Administrez grupul pe Facebook cu peste 7000 membri activi din Moldova și România, organizez evenimente, consult afaceri în materie de Social Media Marketing.

Promovarea  în mediul online a câștigat destul de mult teren în ultimii ani. Cât este de important să scriem corect o postare pe rețele sociale?

Epoca Internetului a schimbat substanțial felul în care scriem și comunicăm. Este trist cum mulți în ziua de azi schimonosesc cuvintele, apelează la abrevieri și împrumuturi din altă limbă, astfel distrugând abilitățile de a vorbi și a scrie corect. Asta e dovada că aceste persoane nu sunt deloc deschise în ceea ce privește îmbunătățirea vocabularului, având motto-ul: în online suntem liberi, scriem cum vrem, nu suntem la școală.

A scrie corect pe rețelele de socializare este ca o carte de vizită pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru companii, a căror imagine contează foarte mult în online. Am întâlnit deseori postări sponsorizate cu greșeli și, din cauza aceasta, am simțit o oarecare repulsie, gen: au bani pentru ads și bannere, dar economisesc pe un copywriter bun. Puțini își dau seama că anume conținutul textual, dar și cel vizual, este responsabil de imaginea/reputația/profitul (de ce nu?) companiei.

Te ocupi de SMM ( Social Media Marketing) și SMC (Social Media Content). Cât este de important pentru o companie să posteze nu doar conținut de calitate ci și conținut redactat în mod corect? Influențează cumva acest lucru prestigiul unei companii?

Un conținut de calitate și CORECT redactat atrage. Contează nu doar ce spui, dar și cum o spui și am în vedere aici anume aspectul gramatical și ortografic. Deși mulți neagă acest fapt, trăim într-o epocă a perfecționismului și fiecare caută ”noduri în papură” la concurenți, vecini sau colegi. O companie care se respectă și își păzește investițiile, nu va comite niciodată o astfel de gafă, adică postarea unui conținut cu greșeli, ceea ce poate să-i afecteze prestigiul.

Sursa foto: Vadim Cușnir

Mediul online reprezintă punctul de întâlnire pentru oameni din diverse categorii, pentru oameni care lucrează în anumite nișe. Utilizarea corectă a limbii române depinde de nișă sau este necesar ca ea să fie folosită corect indiferent de domeniul de activitate?

Deseori, prin grupuri, văd o contrazicere perpetuă între 2 fronturi de oameni: unii care afirmă că este foarte importantă scrierea corectă, indiferent de nișă și alții care consideră acest aspect unul inutil, fiindcă se discută o problemă anume și nu lecțiile de limba română. Problema aceasta persistă încă din școală și e trist că nu i se acordă o mai mare atenție. Indiferent de nișă și domeniu, e de datoria omului să scrie corect. Pentru mine, acest lucru e ca o lege din constituție. Mă lepăd de limba română? Niciodată.

Pentru că este o întrebare destul de frecventă în mintea utilizatorilor, îți voi cere părerea cu privire la utilizarea diacriticelor. Limba română le include, însă cerințele optimizării și lejeritatea folosirii tastaturilor fără diacritice, par să schimbe acest lucru. Așadar, cu sau fără diacritice în optimizare, cu sau fără diacritice în postări corporate?

Bine, dacă vorbim de optimizare SEO, aici e clar – nu contează. Cât pentru celelalte aspecte, gen postări pe rețelele de socializare, status-uri personale, articole pe blog etc. sunt indispensabile. A scrie în limba română fără diacritice e ca și cum ai pescui fără undiță. De ce mai există acestea, dar?

Ți se întâmplă să greșești? Cum soluționezi această problemă?

Erarum umanum est, adică a greși e omenește. Nu cunosc om care să nu facă greșeli. Le comit și eu. Mă bucură faptul că tot mai mult se tinde a vorbi și scrie corect, deși acest proces e lent. Vorba ceea: nu contează cât de încet mergi, atâta timp cât nu te oprești.

Ești foarte activ în mediul online, fiind prezent la diferite evenimente și organizând diferite seminarii. Te rog să ne spui cât este de important să vorbești corect din acest punct de vedere. Consideri că poți fi “taxat” de către public, dacă faci prea multe greșeli de vorbire? Pot pune acestea în umbră nivelul de cunoștințe ale unui public speaker?

Nivelul de cunoștințe ale unui speaker n-are nimic în comun cu felul cum vorbește. Cunosc oameni erudiți și profesioniști în ceea ce fac, dar cărora le place să vorbească așa, mai simplu. Cât despre mine, vorbesc așa cum vorbesc și dacă uneori sunt ”taxat” într-un fel sau altul, le mulțumesc și merg mai departe. Zi de zi lucrez asupra mea. Cred că publicul e mult mai interesat de ceea CE spune un speaker și nu cum se exprimă, desigur în limita bunului simț.

Este necesar ca un vlogger să știe să vorbească și să scrie în mod corect românește? Sau este suficient să se acopere lacunele cu termeni din alte limbi?

Fiecare vlogger are audiența sa. Prin felul de a-și exprima gândurile a creat-o și dacă este urmărit de un anumit număr de persoane, înseamnă că acestora le place stilul abordat. Vorbitul poate fi specific, dar sunt de părerea că un vlogger trebuie să scrie corect.

Sursa foto: Vadim Cușnir

Dincolo de a investi în campanii de promovare prin Facebook Ads, consideri că este necesar să investim și în nivelul nostru de cunoștințe?

Cea mai bună investiție a unui om sunt cunoștințele. Cel mai mare dușman al nostru (mai ales al unui om de afaceri) este dezinformarea. Luarea deciziilor stă la baza cunoștințelor sale. Citisem recent o carte unde se spune că a lua o decizie este un proces emoțional și nu intelectual, conform convingerilor populare. Aceasta depinde de nivelul cunoștințelor, dacă un om e bine informat, îi este mai ușor să ia o hotărâre, la modul general vorbind.

Te rog să adresezi un mesaj/ îndemn cititorilor noștri.

Investiți în voi, citiți cât mai mult, dezvoltați-vă abilitățile de a gândi strategic, căci asta se caută cel mai bine în acest moment. Iubiți, iertați, mâncați înghețată și dacă sunteți pasionați de Rețele Sociale, intrați în grupul Social Media în Culise.

Mulțumim, Vadim Cușnir, și îți dorim mult succes în proiectele viitoare!

Capitolul 10 ne vorbește despre nevoia de a scrie corect și de a vorbi corect, dincolo de folosirea de diacritice, hashtaguri sau etichete. Ne revedem și mâine, cu un material la fel de interesant, care să promoveze și să susțină limba română. Nu uitați, dacă acest material v-a fost util, nu ezitați să îl distribuiți.

Share This:

Cap. 9- O limbă română frumoasă tare, importantă chiar și în proiectare!

Suntem obișnuiți să vedem limba română și să îi acordăm merite doar în domeniile în care ni se pare că există o influență directă a acesteia. Teatru, film, poezie, traduceri, redactare de conținut… Ce ziceți dacă astăzi am discuta despre limba română dintr-o perspectivă…tehnică? Cum ar fi dacă gândirea analitică ar da răspunsuri pe o temă filozofică? Cum ar răspunde oare un inginer în construcții la întrebările noastre ce vizează limba română? Ei bine, astăzi discutăm cu Alexandru Ficlenescu, inginer proiectant la firma Eris Favio Construct, căruia îi mulțumim pentru amabilitatea cu care a răspuns întrebărilor noastre.

Sursa foto: Alexandru Ficlenescu

Bună ziua! În preambulul discuției de astăzi, aș vrea să va mulțumesc pentru invitația de a participa la un dialog tematic cu dumneavoastră, pentru promovarea și susținerea limbii române.

Alex, lucrezi într-un domeniu care în primă fază nu prea pare a avea legătură cu limba română. Dincolo de aparențe însă, te rog să ne spui părerea ta vis-a-vis de această afirmație.

La o primă vedere, nu pare a avea legătură cu limba română, dar dacă analizăm mai atent speța, observăm că are o legătură, chiar foarte strânsă. Și doar pentru simplul fapt că-mi desfășor activitatea pe teritoriul României, aș infirma afirmația dumneavoastră.

Până la a finaliza etapa de studii superioare în domeniul construcțiilor ai avut de parcurs un drum. Te rog să ne descrii relația ta cu limba română, pe parcursul acestui drum.

Probabil ca în cazul oricărui om, excluzând cei șapte ani de acasă, primul contact oficial cu limba română este pe băncile școlii primare. Aș putea spune că am avut o oarecare repulsie, dar nu față de limba română în sine, ci față de felul în care aceasta a fost implementată în educația mea. Cel mai mult urăsc faptul că am fost forțat să scriu cu mâna dreaptă, când eu aveam mai bune abilități la scris cu mâna stângă. Al doilea lucru detestat de mine a fost maniera de predare și evaluare a profesorului de română din gimnaziu. Dar nici asta nu are legătură cu faptul că am vrut să învăț să uzitez corect limba română. Așadar nu aș putea accepta scuza: nu vorbesc corect românește, deoarece nu-mi place cum preda profesorul.

Este necesară limba română atunci când alegi un domeniu tehnic? De ce? 

Depinde. Depinde foarte mult de locul unde te școlarizezi sau instruiești, respectiv de locul în care îți desfășori activitatea ulterior. În altă ordine de idei, depinde și de ce profesie ai în cadrul domeniului respectiv. Dacă vorbim de alegerea unui domeniu tehnic la nivel de studii superioare, în România, răspunsul este categoric da. Cu siguranță și la un nivel mai redus de calificare, reprezintă un mare avantaj (nu numai în fața angajatorului) o vorbire și o scriere corectă.

Ești managerul unei companii care se ocupă de proiectare în construcții. Te lovești de limba română în prezent?

De la preluarea unui apel telefonic și până la întocmirea unui document oficial, limba română este nelipsită. Mă lovesc de ea zilnic, și este contondentă de multe ori. Atenție, poate lăsa urme adânci. Putem aduce în discuție ce poate face un “doar”, un “necesar și suficient”, o virgulă sau o negație plasată aiurea într-un contract?

Este important să știi cum anume să răspunzi solicitărilor clientului, într-un mod cât mai corect și coerent cu putință? Sau specificul afacerii lasă portițe de scăpare?

În funcție de client, îmi lasă mai multe sau mai puține portițe de scăpare. De menționat faptul, că marea majoritate a clienților mei sunt oameni care au un anumit statut și o oarecare potența financiară. Nu sunt niște analfabeți, ci înțeleg foarte bine și foarte mult din lumea în care trăiesc. Mai cumulăm cu faptul că au flerul de a “citi” un om. Singurii clienți în față cărora ai portițe de scăpare sunt clienții de altă naționalitate, care nu stăpânesc foarte bine limba română.

La polul opus se află un singur client, care nu te înțelegea dacă ii expuneai o situație perfect literar. Îmi amintesc dialogul pe care l-am avut cu el, când am ieșit dintr-o ședința de la ANPM. I-am zis “ne-au respins documentația întrucât trebuie să o mai completăm cu avizul emis de DSP”, și omul  se uita lung la mine. Nu mai știam ce să-i zic, dar la un moment dat s-a exprimat: “Vorbește ca pentru mine!”. M-am conformat și i-am explicat în termeni cât mai apropiați de înțelegerea sa. 🙂

Intri în contact cu diverse documente (contracte, documente de calitate, etc.). Te ajută cunoștințele de limba română în gestionarea eficientă a acestora? Mai apoi, realizarea unui proiect tehnic reprezintă o provocare majoră. Este nevoie de limba română, scrisă în mod corect, în cadrul unui astfel de document?

După cum ziceam mai sus, folosirea corectă a diverselor sintagme poate duce un contract de la “foarte profitabil” la “catastrofal”. Același lucru într-un proiect tehnic poate duce la mărirea unor costuri de așa natură, încât proiectul să devină nefezabil. Crezi că are rost să aducem în discuție semnificația termenilor “inclusiv” și “exclusiv”? Cât despre greșeli gramaticale, deja la nivelul asta nu ar trebui să existe, deși am mai întâlnit prin documentații. Compania mea chiar are contract cu o casă de avocatură, pentru interpretarea contractelor, și deslușirea înțelesurilor ascunse ale diferitelor clauze contractuale.

Este important pentru un antreprenor să se prezinte într-o manieră corectă? Dincolo de ținută și de o oferă imbatabilă, limba română scrisă și vorbită corect, poate constitui un arsenal în cucerirea nișei?

Atât ținuta, prezentarea într-o manieră corectă, cât și oferta imbatabilă, cântăresc cam la fel în ochii beneficiarilor. Dacă aducem în discuție beneficiarii corporate, știm cu toții cum se desfășoară o întâlnire cu aceștia. Toate întâlnirile cu astfel de beneficiari au loc la sediul lor, la o ora stabilita de comun acord, într-o sala de ședințe. Ședința începe fix la ora respectivă, nu se admite nici un minut întârziere, pentru că după fix o oră ești scos afară din sala de ședințe. Ținuta trebuie să fie impecabilă, iar exprimarea coerentă, clară și frumoasă. Dacă ești în situația în care te chinui să legi cuvintele, ședința durează foarte mult și nu te încadrezi în timpul alocat. Nu intră în discuție greșelile gramaticale și dezacordurile. Ai șanse mai mari să poți colabora cu un astfel de beneficiar dacă folosești cuvinte de argou decât dacă nu faci acordurile între cuvinte corect. CEO-ul unei companii este o persoană școlită și inteligență. Categoric în poziția asta nu poate ajunge un analfabet, deci greșelile de vorbire nu sunt iertate. Îmi amintesc că am contractat un proiect, chiar dacă un concurent a venit cu o oferta mai avantajoasă. A contat foarte mult modul de redactare, închegat într-un text coerent și ușor de citit, nu doar câteva paragrafe scrise punctual.

Sursa foto: Alexandru Ficlenescu

Ți se întâmplă să greșești în ceea ce privește utilizarea limbii române? Care sunt modalitățile prin care încerci să remediezi?

Rar. Chiar extrem de rar, niciodată în scris, și asta atunci când mediul în care mă aflu este foarte viciat. În astfel de situație nu încerc să mă corectez, deoarece cei cu care relaționez sunt genul de oameni care nu-și dau seama de astfel de greșeli. În situația în care interlocutorul meu folosește termeni de genul “conispan” în loc de “conexpand”, “semileu” în loc de “șemineu” sau “bașcă” în loc de “bașa”, “giontari” în loc de “joante”, nu cred că trebuie să încerci să remediezi ceva în fața lui.

Crezi că este nevoie de mai multă atenție în ceea ce privește utilizarea corectă a limbii române? Există carențe care pot fi remediate? Cum vezi o potențială remediere? Tonul ar fi unul pozitiv în acest sens?

Dacă vorbim pe un eșantion mare de vorbitori, nu văd o potențială remediere. Remedierea trebuie să plece din clasele primare și gimnaziale. Nu consider că se va simți o schimbare în bine curând, deoarece nivelul la care sunt pregătiți elevii este unul mediocru. Ajungem iar la problemele veșnice ale sistemului de învățământ. Este depășit, dascălii sunt prost pregătiți. Consider că un dascăl, care a promovat examenul de titularizare pe un post cu nota 6, nu poate pregăti corespunzător elevii. Oamenii bine pregătiți nu vor profesa într-un sistem subfinanțat, așadar nu se vor îndrepta prea repede lucrurile.

Te rog să adresezi un mesaj/ un îndemn cititorilor noștri!

Nu cred că aveți cititori care nu folosesc corect limba română, deoarece un astfel de om nu citește, cu atât mai puțin campanii de promovare a limbii române, așadar îmi este greu să emit un îndemn. 

Îți mulțumim și noi Alexandru Ficlenescu pentru răspunsurile oferite și pentru semnalele de alarmă trase în ceea ce privește importanța limbii române în mediul antreprenorial, dar și în plan personal.

Vă mulțumim și vouă, cititorilor, pentru faptul că sunteți alături de noi în continuare. Astăzi ne-am dedicat capitolului 8 al campaniei noastre, iar pentru mâine am pregătit un subiect care se anunță a fi interesant mai ales pentru antreprenorii care aleg să se promoveze în mediul online. Nu uitați, dacă acest material v-a fost pe plac, nu ezitați să îl distribuiți!

 

Share This:

Cap. 8- Limba română e frumoasă, dar știm că este vitală pentru teatru și film?

Așa cum am încercat să expunem până acum în campania noastră, limba română are un impact puternic în toate domeniile de activitate. Astăzi avem în vedere un amalgam de domenii, deoarece invitata de astăzi pare să fi descoperit rețeta zilei de 48 de ore :). Discutăm, în cele ce urmează, cu Oana Jindiceanu, mamă pentru 3 copii (în scurt timp de 4), blogger implicat în munca sa, manager al proiectului Librăria din Titan, dar și actriță ce promovează cu tot sufletul filmul românesc și teatrul. Pe Oana o puteți vedea în perioada imediat următoare în filmul Scurtcircuit, o poveste bazată pe fapte reale, pe care vă invităm și noi să o urmăriți.

           Oana îți mulțumim pentru susținerea acordată și pentru faptul că ai fost de acord să răspunzi întrebărilor noastre. Spune-mi, te rog, cum se împacă timpul tău cu atât de multe domenii de activitate?

Nu am reușit încă să ajung la un armistițiu cu timpul. Suntem mereu în competiție. Dar, atunci când nu-i mai dau atenție, își vede de treaba lui. În concluzie nu am o rețetă și nici un program stabil. Jonglez printre ore, zile, săptămâni. Adesea pierd noțiunea timpului… Nu mai știu dacă am vorbit cu ai mei acum două zile sau acum două săptămâni.

Credit foto: Andrei Jindiceanu si Diana Damalan

           Ești mamă de 3 copii, în curând de 4. Prin prisma acestui fapt, bănuiesc că ai avut provocări cu copiii, din punct de vedere lingvistic (ne referim strict la învățare). Cât de mult contează limba română învățată în interiorul familiei?

Contează foarte mult. Copiii învață prin imitare, așadar limba vorbită corect este esențială. E mult mai ușor să previi decât să tratezi.

           Dincolo de teatru și film, ai un proiect de care te ocupi, cu nume sugestiv “Librăria din Titan”. Te rog să ne spui de unde a pornit această idee.

Eu sunt îndrăgostită iremediabil de cărți. Primele mele amintiri sunt cu bunicul care îmi citea. În adolescență obișnuiam să cutreier anticariatele pentru a găsi diferite ediții ale operelor preferate, pe care le colecționam. Copiii mei moștenesc dragostea pentru cărți. Cititul este una din activitățile noastre preferate.

Acum ceva timp am descoperit cărțile editurii Usborne, din Marea Britanie. A fost dragoste la prima răsfoire. Calitatea tiparului și a informațiilor conținute, designul, m-au făcut să mi le doresc pentru copiii mei (dar și pentru mine 😀 ). Doar că portofoliul editurii este foarte generos, iar mie mi-a fost foarte greu să aleg. Entuziasmul meu a fost molipsitor și așa a apărut Librăria din Titan. La început am crezut că va fi doar un hobby, dar încet-încet s-a transformat într-o mică afacere locală. Am decis să mă adresez cititorilor din cartierul în care locuiesc, pentru că momentan nu mă pot deplasa foarte mult. După ce se va naște Irina, mi-am propus să ies mai mult în lume și să susțin evenimente pentru copii legate de cărți, lectură și învățarea limbilor străine.

În librăria mea virtuală ofer consiliere în alegerea cărților potrivite și oportunitatea de a face parte dintr-o echipă de mame care răspândește în jur dragostea de carte.

           Cât de mult te pot schimba cărțile pe care le citești? Pot forma caractere? Te pot ajuta să deprinzi noi termeni, noi cunoștințe?

Absolut. Sunt cărți care m-au marcat iremediabil . Îndrăznesc să spun că anumite cărți chiar mi-au schimbat viața. Cărțile sunt indispensabile în educație, la orice vârstă. Învățarea și dezvoltarea personală nu încetează niciodată.

Afiș film- Scurtcircuit

           Revenind la teatru și film, “Scurtcircuit” este numele ultimului film în care apari, alături de alți actori celebri. Cât este de importantă limba română (cunoaștere, utilizare) pentru un actor?

Mă bucur mult că ai menționat Scurtcircuit, vă invit cu această ocazie să-l vedeți (neapărat). E deja în cinematografe !

Limba română este instrumentul de lucru al actorului. Chiar dacă de cele mai multe ori, actorul învață un text scris de altcineva, cunoașterea limbii române și folosirea ei în mod corect, iți oferă o mare libertate de creație (a personajelor). De exemplu, chiar în film sunt două personaje despre care înțelegi multe după felul în care folosesc limba română.

            În viața de zi cu zi, ți se întâmplă să greșești? Cum remediezi acest lucru?

Bineînțeles! Greșesc din grabă, din neatenție, mi-am format anumite automatisme, dar şi din neștiință. Recunosc, sunt lucruri pe care nu le știu sau pe care nu mi le mai amintesc. Dar verific. Verific și corectez.

           Ești foarte implicată în activități mai ales în mediul online. Cum vezi evoluția limbii române, atât în mediul virtual, cât și offline? Consideri că este loc de mai bine?

Întotdeauna este loc de mai bine. Din păcate, am impresia că mediul online afectează capacitatea și posibilitatea de exprimare. Scriem repede, fără diacritice, în romgleză, încercăm să fim simpatici, să adunăm multe reacții la postările noastre… omitem semnele de punctuație…

Nici nu vreau să menționez aici scrierea cuvintelor românești cu k, tz, sh, y și așa mai departe…

Credit foto: Andrei Jindiceanu si Diana Damalan

Ai și un blog de care te ocupi frecvent. Este limba română un liant pentru aceste activități? Este important să scrii corect pe blog?

Mie îmi place foarte mult să mă joc cu cuvintele. Prima mea dragoste a fost scrisul, iar acum este activitatea care mă relaxează cel mai tare.

În opinia mea, este foarte important să scrii corect. În opinia altora, e mai importantă ideea pe care o exprimi.

Eu cred că nu poți avea credibilitate în fața cititorului, atâta vreme cât articolele tale sunt pline de greșeli gramaticale sau de exprimări ciudate. Și oricât de originală și atractivă ar fi ideea articolului, o exprimare defectuoasă va face ca acea idee să nu ajungă la cititor.

           Consideri că felul în care scrie sau vorbește o persoană influențează cumva modul în care este percepută?

Categoric. Acest lucru poate face diferența la un interviu de angajare, de exemplu.

Dar, uneori, judecând oamenii din prisma exprimării e foarte posibil să ne înșelăm.

           Merită corectate greșelile de scriere sau vorbire? Care este cea mai simplă modalitate de a (ne) corecta, fără a ne simți lezați, jigniți sau prea mândri? (părere personală)

Sigur că da, numai așa putem învăța. Din păcate nu am găsit încă modalitatea potrivită. Uneori diplomația și modestia îmi lipsesc cu desăvârșire…

           Îți mulțumesc, Oana, și te rog să adresezi un mesaj/ îndemn cititorilor noștri.

Să readucem poezia în viețile nostre!

Am scris astăzi un nou capitol al campaniei, încercând să scoatem în evidență frumusețea și importanța limbii române în domenii cu adevărat minunate: teatru, film, dar și în viața personală. Capitolul pregătit pentru mâine are un invitat pe cât de glumeț în viața de zi cu zi, pe atât de serios atunci când vine vorba despre limba română. Vă așteptăm așadar, însă până atunci, dacă acest material v-a fost util, nu ezitați să îl distribuiți!

Share This:

Cap.6- Limba română este un mare plus, mai ales în cadrul unui concurs!

Primul contact cu SuperBlog a fost pentru mine stabilit în luna octombrie, a anului 2017, atunci când m-am aliniat, alături de alți concurenți, la startul acestei competiții. Am vrut să văd dacă pot face față unui concurs de blogging creativ, dacă poveștile și articolele mele ar putea cuceri audiența prin felul în care sunt redactate. Am trecut prin emoții, probe (din care una câștigată cu punctaj maxim), nervi, stres, verificări de text, corecturi, drafturi multe și în final am tras linie fericită că mă aflu printre finaliști. Dincolo însă de toate acestea, am pus în balanță eforturile mele cu cele ale organizatorilor și tocmai din acest motiv am vrut să aflu răspunsul la câteva întrebări ce țin de folosirea limbii române în mod corect, din perspectiva oamenilor din spatele cortinei. De aceea, am invitat-o pe Claudia Pătrașcu să se alăture inițiativei noastre, discutând împreună despre locul limbii române într-un concurs pentru bloggeri.

          Claudia,  mai înainte de orice întrebare am dori să îți mulțumim pentru că ai acceptat invitația noastră de a răspunde unui interviu cu intenția de promovare și susținere a limbii române.

Vă felicit pentru inițiativă și vă mulțumesc pentru invitație, mă onorează.

Sursa foto: Facebook Claudia Patrascu

          Te rog să ne spui câteva cuvinte despre SuperBlog. Ce este acest concurs și care este scopul acestuia?

SuperBlog este o competiție de creativitate dedicată bloggerilor care vor să-și testeze sau să-și antreneze “condeiul” virtual, să descopere cum se pot adapta la teme dintre cele mai variate și să se disciplineze scriind după un brief cu cerințe exacte, într-un termen fix, având grijă, totodată, să-și păstreze stilul personal și să-și țină cititorii aproape. Da, este o reală provocare, dar la fel de reale sunt și lecțiile învățate, experiența obținută astfel, competiția cu ceilalți și mai ales cu propriile limite.

În egală măsură, proiectul se adresează și companiilor care vor să se “împrietenească” cu blogosfera și nu știu cum și de unde să înceapă sau care vor să abordeze alte segmente și mijloace de promovare. Atunci când se întâlnesc bloggeri talentați și marketeri deschiși la un context diferit, creativ și îndrăzneț, pot apărea rezultate frumoase și parteneriate benefice ambelor părți. Cu acest scop am și lansat, de altfel, proiectul-pilot în 2008 și, după 10 ani, în care am descoperit mii de bloguri și am colaborat cu peste 100 de branduri (atât afaceri autohtone, cât și firme mulți-naționale), putem spune că rezultatul este unul pozitiv. Mai sunt destule aspecte de îmbunătățit, în special la nivel de percepție, comunicare și perfecționare (atât în blogosfera, cât și în mediul de afaceri), dar, cum ne plac provocările și SuperBlog ne oferă mereu ceva de învățat, mergem mai departe 🙂

          Cât de importantă este limba română într-un concurs de blogging creativ?

În cazul nostru, participarea la SuperBlog implică scrierea în limba română – deci, este o condiție sine qua non încă de la înscrierea în competiție – și nu de puține ori am fost nevoiți, cu părere de rău, să refuzăm bloggeri altminteri talentați care scriau în alte limbi, fiindcă regulamentul menționează clar că pot participa exclusiv bloguri în limba română. Considerăm însă ca pe viitor să extindem “granițele” lingvistice ale competiției.

Sursa foto: Facebook Claudia Patrascu

Una dintre cerințele sponsorilor punctează de asemenea și corectitudinea exprimării corecte în limba română. Este acesta un criteriu important al acordării notelor?

Din punctul nostru de vedere, al organizatorilor, o exprimare corectă trebuie să fie un criteriu de evaluare în orice competiție de blogging, fiindcă bloggerii își pot influența (în bine sau rău, după caz) propriile comunități de cititori. Așadar, trebuie să fie conștienți că reprezintă niște potențiale modele și să se comporte la înălțimea acestui rol, chiar dacă nu se consideră (încă) influenceri sau nici măcar nu și-au propus să devină.

Cum articolele sunt evaluate de către reprezentanții sponsorilor (specialiști în marketing sau PR, în general) sau de către juriile delegate de aceștia, le explicăm de la bun început ce presupune evaluarea, iar calitatea exprimării este un criteriu nelipsit din barem. Au fost destule situații delicate (din punct de vedere gramatical și nu numai) care au demonstrat că o jurizare corectă din toate punctele de vedere nu poate fi o jurizare care face abstracție de normele exprimării în limba română, oricât de creativ ar fi textul. Iată de ce recomandăm atât bloggerilor, cât și juriilor să acorde importantă cuvenită gramaticii și ortografiei. Unii sunt chiar hiper-grijulii în această privința, ba chiar înverșunați împotriva oricărei abateri, alții încă mai au scăpări, dar, de la un an la altul, se remarcă o evoluție – fie pentru că din start se înscriu bloggeri obișnuiți să scrie într-o limba română îngrijită, fie pentru că și-au corectat în timp greșelile.

          Sunteți în permanentă legătură cu sponsorii: oferte, transmiterea unor notificări, solicitări ale participanților. Cât de mult contează exprimarea (scris, vorbit) atunci când transmiteți o informație sponsorilor?

Fiind vorba despre persoane în general foarte ocupate, este esențial să comunicăm cât mai concis și elocvent, să transmitem clar informația și să încercăm să obținem răspunsuri la fel de clare. Cum sunt destule aspecte de bifat, uneori și conversațiile riscă să-și piardă și din concizie, și din claritate, și din elocventă. Oricum, comunicarea cu atâtea persoane cu stiluri diferite de lucru și de exprimare este, pentru mine, un nesfârșit exercițiu de perfecționare a comunicării și mă bucur că am această oportunitate. În timp, am învățat multe de la interlocutorii mei – fie bloggeri, sponsori sau parteneri.

          Există greșeli de scriere sau vorbire în acest concurs? Cum crezi că pot fi acestea evitate de către bloggeri?

Oricât mi-aș dori să răspund negativ la această întrebare, nu aș putea. Există, desigur, și greșeli – atât pe bloguri, cât și, uneori, în exprimarea sponsorilor, partenerilor, probabil și în a noastră, a organizatorilor (bineînțeles, ne străduim să le reperăm și să le corectăm).

În ceea ce-i privește pe bloggeri, pot evita greșelile în măsura în care își doresc cu adevărat să le prevină sau să le corecteze. În acest sens, se pot informa din dicționar sau online, când au dubii, sau pot ruga alte persoane să le verifice textele și să le atragă atenția asupra erorilor, explicându-le, totodată, (de) ce au greșit și care este varianta corectă. Dacă procedează așa sistematic și fac un efort conștient să aplice ce au învățat, curând se vor obișnui.

          Claudia, ție ți se întâmplă să greșești? (Ne poți povesti o astfel de întâmplare? ) Cum crezi că pot fi gestionate astfel de situații?

Cu siguranță am mai greșit și eu și nu o dată. Nu-mi vin în minte prea multe întâmplări (sper să nu le fi uitat intenționat!), dar știu că, la un moment dat, într-o discuție privată pe Facebook, fiind foarte târziu în noapte, de abia îmi țineam pleoapele deschise și am omis – oroare! – o cratimă. Am realizat imediat ce am trimis mesajul și am revenit cu o erată, dar tot mă întreb câte alte greșeli oi mai fi comis oare, fără să-mi dau seama?

Sursa foto: Facebook Claudia Patrascu

Mă bazez, totuși, pe cele trei decenii de când (mă străduiesc să) comunic articulat în limba română. În școală, mi-au plăcut mult gramatica și literatura, am participat la olimpiade, am urmat profilul uman în liceu, iar apoi o facultate tot pe profil filologic, după care am lucrat că traducător, copywriter, jurnalist, specialist în relații publice, așa că am o oarecare experiență în utilizarea limbii și sper că tot ce am învățat în atâția ani să nu-mi permită să comit niște greșeli flagrante.

          Prin firea umană, avem tendința de a ne simți nedreptățiți atunci când suntem apostrofați. Într-un concurs presiunea este mare și poate influența această tendință. De aceea, SuperBlog a pus la dispoziția participanților un anumit număr de contestații. Consideri că aceste contestații pot constitui un mijloc eficient de a îndruma sau corecta, chiar și în ceea ce privește greșelile de scriere sau vorbire?

Noi am introdus contestațiile în mecanismul competiției din dorința de a se repera și îndrepta la timp eventualele erori de notare, indiferent de cauze.

Dacă sunt corect abordate și se face abstracție de orgolii, da, cred că pot fi utile contestațiile inclusiv pentru corijarea greșelilor de scriere. Bineînțeles, cu condiția ca juriul să le sesizeze și să le prezinte cu argumente obiective, într-o manieră cât mai empatică și mai puțin deranjantă, iar participanții să fie dispuși să accepte inclusiv criticile și sugestiile primite.

          Uneori bloggerii înclină să folosească în articole expresii și fraze în limba engleză. Cât de permisiv este SuperBlog din acest punct de vedere? Cât de mult alterează sau înfrumusețeaza un text aceste expresii?

Pe mine, una, în calitate de cititor oarecare, nu mă deranjează utilizarea expresiilor în limba engleză într-un text scris în limba română, atâta timp cât ele se justifică în respectivul context din punct de vedere semantic sau stilistic. Uneori, însă, descopăr (în blogosfera, în general, nu neapărat în cadrul SuperBlog) texte scrise în așa-zisa rom-gleza și uneori mă deranjează suficient de mult încât să abandonez lectura pe parcurs, chiar dacă îi și cunosc pe unii dintre autori și îmi sunt, altminteri, simpatici. În cazul celor mai apropiați, când mai sesizez greșeli, mă abțin, de obicei, să le fac observație – cel puțin, nu direct – fiindcă nu aș vrea să-i supăr. Îi prețuiesc pentru alte calități, mai importante (din punctul meu de vedere) decât măsura în care exprimarea lor rezonează sau nu cu așteptările mele. Am și eu destule “bube”, mai bine mă concentrez asupra lor.

În cadrul SuperBlog, “presărarea” expresiilor în engleză într-un articol scris în română nu este interzisă, dar nici recomandată. Măsură în care ele sunt acceptate sau, dimpotrivă, “taxate” la punctaj depinde de exigențele fiecărui juriu (noi, organizatorii, nu ne implicăm niciodată în evaluarea articolelor, din dorința de a rămâne imparțiali). Implicit, se pot remarca, uneori, diferențe semnificative de abordare.

          Cum vezi evoluția blogurilor în următorii ani, din punct de vedere al limbii române?

La modul general, constat o mai mare varietate a temelor (cel puțin, pe blogurile pe care le urmăresc, constant sau ocazional), mai multă grijă la aspectul blogului și un apetit crescând pentru transformarea pasiunii de a scrie din hobby în profesie – toate acestea sunt semne că blogosfera se maturizează, în opinia mea. În ceea ce privește utilizarea limbii române, însă, cred că mereu au existat și vor exista în continuare bloguri demne de a fi date exemplu și bloguri neîngrijite – fie pentru că autorul desconsideră importantă unei exprimări corecte, fie din ignoranță, viteză, neglijență sau orice alt motiv. Așadar, realist, nu mă aștept la o revoluție din acest punct de vedere nici în următorii ani.

Sursa foto: www.super-blog.eu

De ce ar trebui ca un blogger să se înscrie în acest concurs?

Îmi displace, la modul general, cuvântul “trebuie”, așa că îl voi înlocui cu “poate” și “vrea” 🙂

Așadar, un blogger poate să participe la SuperBlog dacă vrea să se întreacă în creativitate cu alții, dacă vrea să afle cum/dacă știe să scrie și pe alte teme decât cele pe care le abordează de obicei, cum ar colabora cu o companie sau alta, în cazul unui parteneriat, cât de bine se descurcă pe teme impuse, cerințe exacte și cu un termen fix, cum resimte adrenalina, cum se autodepășește, cum se raportează la alți concurenți și ce învață de la ei, dacă vrea să afle cum îi percep alții stilul de a scrie sau dacă și-ar dori să experimenteze ceva nou, dacă vrea să se distreze, să câștige premii și să-și facă noi prieteni, online și offline.

Ce mesaj ai transmite celor care citesc aceste rânduri referindu-ne strict la limba română și la legătura cu un blog sau vlog?

Le transmit un gând cu care am crescut și pe care l-am cultivat constant – mai întâi, la îndemnul părinților și al profesorilor, apoi al mentorilor și oamenilor de care m-am înconjurat și de la care am avut de învățat: modul în care ne exprimăm nu doar că ne reprezintă, dar reflectă și modul în care gândim, implicit cum acționăm și ce atragem în viață noastră. Mai multă grijă în exprimare ar putea aduce, pe termen lung, și alte schimbări în bine, indiferent că le conștientizăm sau nu: o încredere sporită în sine, cititori mai elevați și, nu în ultimul rând, mai multe colaborări. Succes și spor din plin!

         Îți mulțumim Claudia și, pentru că știm că se apropie rapid o nouă ediție SuperBlog, vă urăm succes și vouă, organizatorilor, dar și participanților deopotrivă! 

În acest capitol al campaniei noastre am punctat importanța limbii române într-un concurs ce are la bază tocmai scrierea de conținut pe baza gândirii creative. Așa cum era de așteptat, importanța limbii române este evidentă și nu o putem neglija. Mâine scriem un nou capitol împreună, iar invitata noastră vine cu informații esențiale despre importanța limbii române încă din fragedă pruncie. Ia să vedem, ghiciți cine este invitata noastră de mâine? 🙂

Share This:

Cap. 7- Limba română e un instrument util, nu doar pentru adult ci și pentru copil!

Copiii sunt viitorul țării noastre, drept pentru care este important să creștem adulți responsabili, capabili să gestioneze provocările vieții de zi cu zi. Dincolo însă de aceste lucruri, tot noi suntem responsabili și de felul în care copiii deprind abilități corecte în vederea folosirii limbii române, atât în scris, cât și în vorbirea curentă. Am plecat de la această idee în momentul în care am invitat o persoană foarte specială să ne răspundă unor întrebări, o persoană cu abilități oratorice deosebite, cu o capacitate mare de înțelegere și empatie, dar și cu o doză serioasă de experiență profesională care să susțină afirmațiile. Gabriela Maalouf, căci despre ea este vorba, este un psihoterapeut renumit, un blogger disciplinat, dar și un părinte devotat, gata oricând să sară în ajutor. Pentru că îi apreciem munca și  îi urmărim activitatea, atât la evenimente cât și pe GabrielaMaalouf.ro, am invitat-o așadar și noi pe Gabriela să ne răspundă unor întrebări legate de campania noastră.

          Gabriela, îți mulțumim pentru că ai răspuns pozitiv solicitării noastre de a ne acorda acest interviu. Pentru început, te rog să ne vorbești puțin despre activitatea ta. Cu ce te ocupi, ce proiecte ai în desfășurare?

Activitatea mea principală este cea de psihoterapeut. De asemenea, fac consiliere școlară și susțin ateliere de dezvoltare personală și emoțională pentru părinți, cupluri și familii. Cele mai dragi proiecte ale mele sunt campaniile umanitare: ” Penarul cu vise și bucurii” și ” Școala din ghetuțe”. De mai bine de doi ani, mă implic activ în a ajuta copiii mai puțin norocoși să reușească să meargă la școală. În ultima campanie, am ajuns fix cu o zi înaintea debutului unei ierni geroase. Sunt convinsă că micuții nu ar mai fi venit la școală, neavând echipamentul necesar pentru vremea ce a urmat.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

Ești, pe lângă multitudinea de proiecte în care te implici, și un public speaker cunoscut, care are în față mii de oameni. Cât de mult contează (pentru tine dar și în general) ca mesajul să fie transmis în mod corect, din punct de vedere al limbii române?

Este un aspect la care mă gândesc mereu. Eu sunt o fire energică, vorbesc foarte mult și foarte repede. Mi se întâmplă să încep o frază, să merg mai departe cu o altă idee și să nu mai știu care era subiectul, pentru a face acordul cu verbul.

Mi-ar plăcea să pot spune că nu mai contează cum vorbești dacă mesajul e puternic. Dar nu e chiar așa! Sunt foarte mulți oameni care nu validează informația primită dacă vorbitorul face constant greșeli de exprimare. Poți pune pe seama emoțiilor o greșeală, maxim două. Mai mult de atât denotă faptul că acesta este stilul de exprimare, de zi cu zi, al vorbitorului. La fel se întâmplă și cu ticurile verbale: ” știi, auzi, frate, da?, etc.”

Eu am folosit ca metodă de verificare, fie înregistrarea discursurilor mele, fie am avut pe cineva în sală care să mă asculte și să noteze eventualele greșeli. Am corectat ulterior, de cele mai multe ori, graba în care mă găseam.

          Știu că activitatea ta vizează îndeaproape atât copiii, cât și adulții. Când începe de fapt procesul de învățare al limbii române? Care sunt etapele învățării (eventual și vârstele)?

Încă din burtica, copiii învață limba mamei. Atunci când se nasc recunosc imediat dacă cineva vorbește altă limbă. Experții identifică două ferestre pentru învățarea cititului și scrisului: la 3-4 ani sau la 7-8 ani. Din experiența mea, ambele situații pot fi prolifice dacă ne cunoaștem bine copiii. De obicei, cei mici, de 3-4 ani, învață în joacă și prin joc, fără stres. Cu toate acestea, nu aș recomanda dacă micuțul refuză. Pe de altă parte, cei mari conștientizează faptul că este o obligație și pot fi ușor stresați, dacă metoda nu este tocmai cea mai bună.

          Unele persoane consideră că, în ciuda unor lacune în ceea ce privește propriile cunoștințe (cu referire strict la limba română), copiii lor vor ști mai mult și eventual vor gestiona informația mai bine decât ei. Aducem în discuție exemplul „copilul meu va ști mai mult decât mine, va învăța la școală!”. Cât este de adevărată această afirmație?

Afirmația este pe jumătate adevărată. Există posibilitatea ca micuții care merg la școală și își dau silința în a-și depăși părinții să reușească să vorbească și să scrie foarte corect. Pe de altă parte, neurofiziologia creierului uman ne arată faptul că prima predicție a acestuia este cea mai familiară amintire. În situații tensionate sau urgente, tindem să alegem familiarul, iar nu varianta educată. Vedem cum, în astfel de situații, oamenii se întorc la accentul zonei din care provin, la credințe, convingeri și superstiții. Se spune că dacă vrei să știi limba nativă a unei persoane, îl pui să numere bani, în condiții foarte stresante. Pentru a nu da greș, va numără întotdeauna în limba nativă, chiar dacă vorbește de mult timp altă limbă. De aceea, este bine să ne creștem copiii vorbind cât mai corect cu ei.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

          Cât este de important să corectezi la timp greșelile de scriere sau vorbire ale copiilor tăi (facem referire la o mamă care ar trebui să poată corecta eventuale greșeli, fără a transfera rolul către educatori, învățători, profesori)?

Este important să corectăm eventualele greșeli ale micuților. Trebuie să fim atenți, în schimb, la felul în care facem asta. Dacă îi criticăm, pedepsim sau râdem de ei, le putem diminua stima și încrederea în sine, astfel încât să aibă trac în a mai vorbi în fața lumii sau în a scrie la posibilele teste ce urmează la școală. Pentru copiii mici cea mai eficientă metodă este de a repeta cuvântul corect, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dacă el spune: ” Vreau lățusca!„ noi răspundem: ” Vrei rățușca? Hai să căutăm rățușca împreună!”

Să imităm vorba simpatică, de altfel, a micuților nu îi ajută în a deprinde forma corectă de pronunție sau de exprimare.

          Odată cu înaintarea în vârstă, destul de multe persoane consideră că procesul de pregătire poate fi ignorat (ne plafonăm). Cât de mult contează să ne perfecționăm cunoștințele în permanență?

Neuroștiințele ne demonstrează că principala și cea mai importantă calitate a creierului uman este neuroplasticitatea- posibilitatea de forma noi și noi sinapse neuronale și chiar de a înlocui unele mai vechi. Cititul, învățarea unei noi limbi străine, chiar a unei noi meserii ajută creierul să își facă exercițiile zilnice, la fel de importante ca și cele fizice. Oamenii care exersează zilnic au șanse diminuate în a dezvolta boli precum Alzheimer-ul.

          De ce suntem atât de nemulțumiți atunci când cineva încearcă să ne corecteze? Ce ar trebui să identificăm ca barieră împotriva creșterii noastre (orgoliu, neputință, mândrie)?

În primul rând, ne rușinăm. Ne simțim atacați, chiar dacă nu este neapărat un atac. Sistemul limbic din creierul nostru se activează și ne determină, de cele mai multe ori, să atacăm înapoi, spunând: ” Nu-mi pasă, lasă-mă în pace, bine că ești tu dus la școală, etc.”

De asemenea, intră în acțiune nevoia noastră de a fi văzuți, apreciați, validați. În momentul în care suntem corectați, simțim că nu mai avem nimic din toate acestea. Este firesc să cădem în tristețe și nu este ușor să ieșim de acolo pentru a cere ajutor.

Și, nu în ultimul rând, tot minunatul nostru creier face prima lui predicție, în funcție de experiența, de scenariul nostru de viață. Dacă am fost de mici certați, criticați, judecați, pedepsiți, ajungem imediat în amintirile noastre care ne-au durut. Așadar, găsim drept soluție frustrarea, atunci când suntem corectați.

Eficient ar fi să facem pace cu noi, să ne îndreptăm către dezvoltare personala, emoțională sau terapie pentru a identifica și conștientiza barierele, convingerile noastre limitative. Abia după aceea putem accepta un feedback despre greșelile pe care le facem.

Sursa foto: Gabriela Maalouf

        Gabriela, ție ți se întâmplă să greșești? Ce faci în această situație?

Da, mi s-a întâmplat. Cum spuneam, sunt o persoană energică. Scriu și vorbesc repede. Și acum mi-e frică că am făcut greșeli. De obicei, în 99,9% din cazuri nu mă întorc să corectez textul. Asta este o mare greșeală. Dacă vă aflați în situația mea, e bine să aveți pe cineva care să se uite peste text înainte de a-l da mai departe. Dacă fac greșeli atunci când vorbesc, accept feedback-ul și fac tot posibilul să învăț din el.

          Când consideri că se oprește de fapt procesul de învățare?

Procesul de învățare nu se oprește niciodată sau ar fi bine să nu se finalizeze. Creierul nostru are nevoie de exercițiu continuu, pentru sănătatea lui. Eu nu m-am oprit din învățat de când aveam 7 ani și până în ziua de astăzi. Sper să mă pot ține de această bună practică și deprindere.

          A ști să vorbești și să scrii corect este important pentru stima de sine? Este important în societate? Mai este bine-văzută această aptitudine?

Orice lucru pe care îl stăpânești foarte bine te ajută să îți crești stima de sine, să ai mai multă încredere în tine. La vorbitul în public, spre exemplu, atunci când știi că stăpânești mai multe elemente: vocea, emoțiile, ținuta, non-verbalul, exprimarea, nimic nu mai pare atât de complicat. Ține de a fi conștient că ești în control. Cu cât ai mai puține lucruri pe care le controlezi, cu atât încrederea în sine scade.

Este important să le spunem copiilor noștri că încrederea în sine nu este o resursă de sine stătătoare, pe care o ai sau nu o ai. Pot înțelege foarte ușor că se simt încrezători în sine în situațiile pe care le stăpânesc și mai puțin încrezători, atunci când nu sunt pregătiți. Încrederea în sine crește odată cu dobândirea autonomiei în cât mai multe situații. Scrierea și vorbirea corectă sunt resurse ce pot fi câștigate prin exercițiu și pe care le putem utiliza cu încredere.

          Ce putem face pentru a umple golurile cognitive (ex: să citim, să stabilim un orar de învățare, etc)?

Sunt multe metode eficiente pentru a umple aceste goluri:

  1. Respirația conștientă– inspirăm aerul și conștientizăm procesul- pe unde intră, unde ajunge, apoi expirăm. Este un exercițiu de care ar fi bine să profităm noi oamenii, pentru că suntem unicii de pe planetă care pot conștientiza acest proces.

Respirația trebuie practicată minim 5 minute pe zi.

  1. Echilibrarea emisferelor, coordonarea creier/ corp
    • Jocul cu degetele de la picioare ( dimineața în pat, mișcăm degetele în sus și în jos, apoi doar degetele mari.)
    • Folosește-ți și cealaltă mână, măcar o data pe zi, când scrii, mănânci, practici un sport, etc.
    • Atingeți cu mâna dreaptă genunchiul stâng și invers, de 20 de ori pe zi.
    • Pianul – folosind ambele mâini atunci când cântăm la pian, se stimulează ambele emisfere.
  1. Jocuri de concentrare și memorie: să ne aducem aminte cât mai multe obiecte sau ce spun toți cei dinaintea noastră.

Alte jocuri: șah, strategie, monopoly

  1. Cititul unei cărți pe săptămână
  2. Învățarea unei informații noi- minim două pe săptămână

          Ce mesaj ai vrea să transmiți persoanelor care citesc acest material?

Nu este ușor să ne dedicăm tot timpul, mai ales când avem atâtea lucruri de făcut. Este firesc să mai greșim sau să ne dăm voie să greșim. Nu putem și nu e bine să vrem să fim perfecți. Eu am pus în aplicare aceste tehnici și am ținut întotdeauna cont de sugestii, fără a mă simți vinovată atunci când am mai și greșit! Am avut, în schimb, dorința de a corecta și de a-mi găsi sau perfecționa cât mai multe abilități.

          Îți mulțumim, Gabriela, pentru faptul că ne-ai răspuns acestor întrebări și sperăm că aceste răspunsuri vor ajunge exact acolo unde este nevoie de ele. 

Un nou capitol stă mărturie faptului că limba română reprezintă o necesitate prezentă încă dinainte de naștere. Un capitol în care sunt prezentate soluții menite să ne ajute să ne perfecționăm și să ajute și pe cei din jurul nostru să o facă. Vă așteptăm și mâine cu noi informații, la fel de interesante și pline de substanță. Până atunci, dacă acest material vi s-a părut util, simțiți-vă liberi să îl distribuiți!

Share This:

Cap. 5- Ai carte, ai parte! Transmitem asta mai departe!

Georgiana este întruchiparea perfectă a renașterii din propria cenușă și nu, nu spunem întâmplător acest lucru. Ea este un om care a vrut întodeauna să evolueze, să învețe, să fie o lumină pentru cei din jurul ei. Ea a avut ambiția de a lupta și de a învinge provocări pe care poate că puțini dintre noi le-am putea gestiona. A avut ambiția și puterea de a scrie o carte- mărturisire a propriei vieți și de a se implica în proiecte de voluntariat menite să ajute oamenii aflați la ananghie (exemplu: asociația FREE). Georgiana lucrează astăzi, alături de oamenii de la care a primit ajutor la nevoie, în cadrul unei organizații care luptă pentru reabilitarea persoanelor dependente de droguri și anume Teen Challange România. A lucrat însă cel mai mult cu propria persoană, pe care a reușit să o modeleze în ceea ce este astăzi. Ne bucurăm așadar să o avem alături pe Georgiana Drăgan Moldoveanu, o prezență veselă și plină de viață, căreia îi mulțumim pentru că a răspuns invitației noastre!

          Georgiana, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine, despre activitatea ta și despre proiectele tale.

Sursa foto: Facebook Georgiana Dragan Moldoveanu

În linii mari, sunt o persoană care a trecut prin foarte multe lucruri (inclusiv o dependență de droguri de 5 ani), care a învățat din fiecare în parte, și care a căutat întotdeauna să nu rămână la același nivel. Am aspirat mereu spre a face mai bine lucrurile care mă pasionează. În prezent lucrez într-o fundație creștină care ajută tineri ce se confruntă cu dependența, așa cum am fost și eu în trecut. Cred că nu există satisfacție mai mare decât aceea de a putea fi o sursă de speranță pentru cei care și-au pierdut-o, de a fi o încurajare și în același timp un exemplu viu, că se poate. În urmă cu opt ani, când Dumnezeu m-a salvat și pe mine din dependența de droguri, mi-am dorit foarte mult să scriu o carte cu mărturia mea. Știam că Dumnezeu m-a înzestrat cu acest talent și voiam să scot potențialul maxim din el. Vedem prin ochii imaginației cum mulți tineri vor citi cartea aceasta, vor fi încurajați și va crește în ei dorința de a face o alegere care le va schimba viața. Astăzi, mă bucur enorm să văd cum din durerea prin care am trecut, am reușit să scot ceva extraordinar, cartea autobiografică: Goana după iluzii, Și totuși am învins drogurile! Cartea aceasta este proiectul meu de inimă. De-a lungul timpului am fost implicată și în alte proiecte ce vizează scrierea, inclusiv prin redactarea unui “Curriculum împotriva traficului de persoane”, a scenariului unei cărți de benzi desenate, dar și prin scrirea de articole și inteviuri pe teme diferite. Dar cartea autobiografică rămâne preferata mea, pentru că ea conține paginile vieții mele până la punctul în care Dumnezeu a intervenit și mi-a schimbat destinul.

          A vorbi corect și a scrie corect, sunt abilități de care ar trebui să dispunem în permanență, atât în mediul online cât și offline. Cât de mult contează perfecționarea și documentarea continuă în acest sens? Ai exemple de lucruri noi învățate, cu privire la limba română?

Dacă vrei să excelezi într-un domeniu, asta cere întotdeauna sacrificiu. Niciun lucru valoros nu se obține ușor. Trebuie să înveți constant, să te dezvolți. Același lucru este valabil și cu privire la a scrie și a vorbi corect. Necesită perfecționare, cercetare, dorința de a învăța, disciplină, dar și acceptarea faptului că întotdeauna e loc de mai bine. Un lucru nou, despre care am citit recent, este legat de folosirea greșită a cuvântului patetic. Conform DEX-ului, adjectivul patetic provine din franțuzescul pathetique, care este definit ca: plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează, plin de emfază, de afectare. Confuzia sensurilor vine, cel mai probabil, din limba engleză, acolo unde “pathetic” înseamnă “ridicol, demn de milă sau de dispreţ”. Când am citit asta, a fost ca o „palmă peste ochi”, pentru că am realizat cât de ușor putem folosi greșit anumite cuvinte. Dar, m-am bucurat că am descoperit sensul real al cuvântului, și că asta mă va opri în a mai face aceeași greșeală pe viitor.

          Numele tău este strâns legat de apariția cărții Goana după iluzii, Și totuși am învins drogurile! , sub semnătura ta. Spune-mi, te rog, cât este de important să scrii în mod corect, atunci când conștientizezi că așternerea unor gânduri pe hârtie este menirea ta?

Sursa foto: Facebook Georgiana Dragan Moldoveanu

Poți să devii chirurg fără să pui mâna pe bisturiu? Nu… Este același lucru. Dacă ai un talent în care nu ești dispus să investești, vei rămâne într-o zonă de mediocritate, iar în cele din urmă vei renunța să mai faci lucrul respectiv. Cred că mulți oameni sunt inzestrați cu talent, în forma lui brută. Foarte mulți! Diferența dintre geniile care scriu capodopere și cei care nu ajung să publice măcar un articol pe parcursul vieții, sunt orele de muncă, nopțile nedormite, cerneală cursă pe foaie și sutele de corecturi până la varianta finală. Cine înțelege principiul ăsta, nici măcar nu-și va mai pune întrebarea dacă e important să scrii corect atunci când vrei să devii scriitor. Cred că întrebarea va fi: Cum să-mi permit să nu scriu corect, când știu că „a scrie” e cea mai mare pasiune a mea?

 

 

Cât de importantă devine limba română în domeniul tău de activitate?

Părerea mea este că limba română e importantă în orice domeniu de activitate, atâta timp cât în buletin figurezi ca cetățean român. Poate sunt mai drastică din punctul ăsta de vedere, dar eu nu cred în „scuza” locului de muncă. Nu văd în asta un motiv de a ne justifica. Soțul meu lucrează pentru o companie străină și vorbește limba română impecabil. Sigur că cei care lucrează în domenii precum editură, corectură text, redactare etc, implicit pun un preț mai mare pe aspectul acesta. Și probabil vorbesc și scriu limba română mai bine decât majoritatea. Dar asta nu e o scuză pentru noi, ceilalți. Să vorbim corect ar trebui să fie parte din cultura noastră, din valorile noastre naționale, să fie moștenirea pe care o lăsăm celor care vin după noi. Iar o moștenire este de valoare atunci când își păstrează esența, lucrul cel mai de preț. Când vom înțelege asta ca popor, vom prețui mai mult ceea avem și ceea ce vom lăsa în urmă.

          De ce crezi că există atât de multe greșeli de scriere și vorbire? Are mediul online o influență nefastă asupra limbii române?

Cred că există atâtea greșeli de scriere și vorbire pentru că oamenii nu mai sunt interesați cu adevărat de lucrul acesta. Să scrii și să vorbești corect limba maternă nu mai reprezintă neapărat un motiv de mândrie, iar oamenii tratează asta într-un mod superficial. Sigur că mediul online are o influență nefastă, pentru că se promovează orice, oricând, iar oamenii nu mai fac diferența între conținutul de calitate și conținutul plin de greșeli. Neavând un filtru clar, preiau cuvinte sau scrieri de pe internet și ajung să nu mai facă diferența cu privire la ce e corect și ce nu. Și astfel lucrurile se perpetuează. De multe ori cei care vorbesc corect limba română devin și ei confuzi, văzând cum o masă de oameni folosește frecvent un cuvânt sau o expresie într-un mod greșit. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să încep să caut în dicționar sau prin cărțile de la școală, pentru a mă verifica, deoarece nu eram sigură dacă folosesc corect un cuvânt. Din păcate, asta este puterea influenței mediului online în zilele noastre.

          Ești un om puternic, a cărui poveste nu are cum să nu te impresioneze. Îmi poți spune, te rog, cât de mult a contat școala în formarea ta? Sau a fost vorba despre a fi un foarte bun auto-didact?

Bineînțeles că școala a avut un rol esențial în formarea mea, totuși, într-un mod intențional mi-am dorit constant să cresc și să mă dezvolt, motiv pentru care am învățat foarte mult singură. Pot spune că o combinație între școală și auto-disciplină reprezintă cheia spre ce am devenit astăzi. Îmi amintesc cum începând din clasa a-II-a citeam cărți de Victor Hugo și Alexandru Dumas, ajungând ca în clasa a-VIII-a să citesc uneori câte o carte pe seara. Pur și simplu „le devoram”. Oricând aș fi renunțat la un film sau o emisiune TV pentru o carte bună. Asta m-a ajutat din toate punctele de vedere. Am învățat multe lucruri, mi-am îmbogățit limbajul și mi-a deschis “apetitul” spre a scrie la rândul meu.

          Din proprie experiență îți mărturisesc că în biroul romaniaseo, atunci când scriem, este nevoie de cât mai mulți ochi pentru verificarea textelor. Crezi că greșelile își fac loc și din cauza trasferului de responsabilitate? Așteptăm mereu să ne corecteze cei din jurul nostru? Învățăm ceva atunci când altcineva corectează în tăcere, fără să ne acorde un feedback? Tu (când ai scris cartea, dar și când redactezi alte materiale) simți nevoia unei corecturi?

Așa este, de fiecare dată avem nevoie de mai mulți ochi pentru corectură. În ceea ce mă privește, greșelile nu au legătură cu transferul de responsabilitate. Nu știu cum văd alții lucrul acesta. Eu greșesc frecvent, fie din cauza unor automatisme formate (și de care nu-mi mai dau seama), fie pentru că, citind textul de multe ori, efectiv nu mai văd greșelile. Cred că se formează acel “punct orb” de care nu mai reușesc să trec. Eu chiar îmi citesc textele de câteva ori înainte de a le preda. Tocmai pentru că mi-e foarte rușine doar gândindu-mă la ce va crede despre mine persoana care va face corectura, dacă ar descoperi niște greșeli pe care le puteam evita. În concluzie, prefer lucrurile făcute cu excelență, în niciun caz transferul de responsabilitate. Totuși, avem nevoie întotdeauna de o corectură.

Sursa foto: Facebook Georgiana Dragan Moldoveanu

          Campania noastră crede mai mult în a repara greșelile, în a conștientiza că e nevoie de atenție și de implicare. Ție ți se întâmplă să greșești? Care este modalitatea de a corecta?

Greșesc și eu frecvent. În definitiv, cine nu o face? Am momente în care îmi recitesc textele și mă gândesc: oare cum am putut face atâtea greșeli? Sunt convinsă că invariabil vom greși cu toții. Problema nu e greșala, ci însușirea acestui lucru ca fiind normalitate. Cred ca asta ne împiedică să mai creștem. Așa cum spuneam mai sus, un lucru pe care îl fac pentru a evita greșelile este să îmi verific textele de foarte multe ori. Am momente în care sunt atât de confuză cu privire la anumite expresii, cuvinte, sau chiar folosirea celebrului “i” de sine statător sau cu un frate geamăn alături. Atunci încep și caut pe internet sau în cărțile de Limba Română pe care le mai am, și aflu cum e corect. Greșala nu e „să greșești” ci să te conformezi lucrului acesta ca fiind normal.

          Care este, în accepțiunea ta, modalitatea cea mai eficientă de a repara greșelile de scriere sau vorbire în limba română?

E simplu: atunci când mi-e foame, mănânc; atunci când mi-e sete, beau apă; dacă vreau să vorbesc și să scriu corect în limba română, atunci pun mâna și citesc. Cred că asta ajută cel mai mult. Bineînțeles completat poate cu exerciții de gramatică sau alte lucruri de genul acesta. Totuși, esențial este să citim!

          Cum vezi evoluția limbii române în viitor? Crezi că putem înclina balanța în favoarea folosirii ei la justa valoare?

Cred că există speranță pentru limba română, trebuie doar insuflată acelora care pot înclina balanța. Iar aceia suntem noi, poporul român. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Campania asta poate fi un început pe care trebuie să-l valorificăm la maximum. Pentru că lucrurile de calitate, prind în cele din urmă. Oamenii își vor însuși întotdeauna un lucru dacă îi înțeleg valoarea. De multe ori observ tendința spre a deveni sarcastici cu privire la cei care fac greșeli, fără să ne dăm seama că asta generează doar frustrare, dar nu aduce schimbare! Dorința de schimbare vine în urma conștientizării că faci un lucru greșit. De aceea îmi doresc din suflet ca prin această campanie, tot mai mulți oameni să schimbe ceva. Vom avea cu toții de câștigat, dar cel mai mult, frumoasa limbă română.

          În final, te rog să adresezi câteva cuvinte persoanelor care au ales să citească acest material.

În primul rând, vreau să vă felicit că v-ați luat timp să citiți asta. Știu că trăim în epoca fast-forward, unde tot ce durează mai mult de 1 minut este plictisitor și obositor. Mă bucur că nu aveți mentalitatea asta. Înseamnă că suntem mai mulți, iar asta e excelent. Cred că fiecare dintre noi putem face o diferență, dacă ne pasă cu adevărat de ceva. Și se pare că nouă ne pasă de limba română! Iar ăsta e doar începutul…

          Georgiana, nu ne rămâne decât să îți mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre și te mai așteptăm cu drag, oricând vom mai avea o inițiativă similară. 

Un nou capitol stă scris în paginile campaniei noastre. Prognoza meteo anunță și pentru mâine o vreme similară, drept pentru care vă așteptăm cu un nou capitol captivant și cu o invitată specială, cu care vom discuta, din nou, despre minunata noastră limbă română!

Nu uitați, dacă v-a plăcut acest material, v-a fost de folos, sau credeți că ar folosi și celorlalți, nu ezitați să îl distribuiți!

Share This:

Contactează-ne!
Loading...