Cap. 12- Nevoia constantă de carte și un sistem personal aparte!

Am spus la începutul campaniei, în Prefață, că vom încerca să arătăm tuturor faptul că limba română este importantă absolut în orice domeniu. Astăzi am vrea să vă prezentăm un interviu inedit, cu o persoană care a reușit să ne uimească de-a binelea, tocmai datorită faptului că acordă culturii o importanță foarte mare. Delia Toma este avocat de profesie, iar în timpul liber citește, vede filme și apoi le scrie acestora recenzii nesponsorizate. Până aici, nimic nou, am putea spune, nu-i așa? Doar că Delia are un sistem propriu implementat, prin care se însărcinează să citească în timpul săptămânii, astfel încât duminica să scrie. O ordine perfectă și un devotament nemaipomenit pentru cultură, în toate formele sale, dar și un sistem de organizare care ne-ar trebui multora dintre noi, acestea sunt principalele caracteristici pe care le vedem atunci când pășim pentru prima dată în Valea Poveștilor.

Sursa foto: Delia Toma

          Bună Delia, îți mulțumim pentru că ai acceptat invitația de a răspunde întrebărilor noastre! Te rog sa ne vorbești în câteva cuvinte despre blogul tau de recenzii de care te ocupi.

Valea Poveştilor este un proiect mai vechi al meu, iar între mutările mele cumva am început şi am întrerupt munca de mai multe ori (pentru mine Bucureşti este al 4 oraş în care am locuit în ultimii 15 ani). În ultima jumătate de an proiectul care iniţial era ceva fără o formă concretă a început să prindă contur şi în prezent este un loc în care în fiecare săptămână scriu despre ultimele cărţi citite, ultimele filme văzute, fie la cinema fie seriale. Nu pretind că sunt un “critic”, sunt doar un cititor, un spectator. Însă cred că din când în când e bine să avem şi o viziune mai simplă asupra lucrurilor. Asta sper că este blogul meu, un loc în care poţi găsi o viziune a unui simplu cititor.

    Citești în timpul săptămânii, iar duminica ne împărtășești părerile tale, pe un blog complet nesponsorizat. De unde a plecat această idee? Care este scopul său? De ce această alegere?

Noua versiunea a blogului s-a născut mai mult din dorinţa mea de mă automotiva să reiau ceva ce îmi place enorm, să citesc. Din păcate m-am adaptat mai greu la viaţa din Bucureşti decât în celelalte oraşe, prin urmare am avut o perioadă în care nu am mai citit aşa de mult. Cred ca in 2016 am citit 5 cărţi tot anul. Aşa că în urmă cu 6 luni am decis că e timpul să fac ceva. Mi-am adus aminte de Valea Poveştilor şi mi-am propus ca în fiecare săptămână să citesc ceva, iar la finalul săptămânii, în fiecare duminică să scriu o recenzie pe blog.

Recunosc că proiectul personal a fost un succes, de la începutul anului şi până acum am citit 5 cărţi şi sunt deja la jumătatea celei dea 6 a. Experienţa asta m-a învăţat că, cel puţin pentru mine, un mod foarte bun de a mă motiva a fost să mă responsabilizez. Dacă nu citesc nu am ce să scriu duminică, prin urmare trebuie să citesc.

Unul dintre lucrurile cele mai bune care s-a întâmplat pe lângă faptul că am reuşit să citesc în 2 luni cât am citit într-un an întreg, este faptul că cititul mă ţine departe de electronice –televizor, tabletă, telefon.

          Ai un sistem de lucru axat foarte mult pe autodisciplină. Te ajută cărtile citite să acumulezi informații și să te perfectionezi? Să acumulezi cunoștințe? Să umpli unele goluri?

Evident că ajută, în primul rând orice lectură îţi dezvoltă gândirea critică, te ajută să gândeşti creativ ceea ce în final înseamnă că poţi găsi soluţii multiple la probleme din viaţa de zi cu zi.

Cărţile de specialitate eu nu le includ în categoria “lectură”. Întrucât lucrez în domeniul juridic este obligatoriu să îmi actualizez permanent cunoştinţele, mai ales în climatul politic actual al României, unde schimbările legislative sunt la ordinea zilei. Prin urmare, aşa cum spuneam mai devreme cărţile de specialitate nu le-am inclus niciodată în categoria “lectură”, ele fac parte natural din profesia mea.

Nu cred că am citit, sau eu cel puţin nu îmi aduc aminte să fi citit, cărţi de dezvoltare personală. Aşa cum bine sesizai sistemul meu este bazat foarte mult pe autodisciplină. Dacă eu nu reuşesc să mă motivez, nu reuşeşte nimeni.

Sursa foto: Delia Toma

          Pot cărțile să ne ajute să corectăm greșeli de scriere sau vorbire în limba română?

În mare măsură da. Depinde acum şi de carte, dar şi de cititor. Nu orice carte aduce plus valoare. Din nefericire, ca în orice lucru din viaţa, exită şi o cantitate destul de mare cărţi “de chioşc de ziare din gară” cum le numesc eu.

Evident că în general o carte bine scrisă în mâna unui cititor deschis nu numai va corecta greşeli de scriere sau vorbire în limba română, dar va şi îmbogăţi vocabularul cititorului.

 Cât de mult contează ca o carte să fie scrisă în mod corect, coerent și inteligibil?

Enorm. Cred că cel mai bun exemplu din punctul acesta de vedere este seria “Harry Potter”, care din nefericire a avut o primă traducere extrem de nereuşită. Deşi la momentul acela eram în liceu am refuzat categoric să citesc traducerea în română şi am preferat versiunea în limba engleză, chiar dacă pentru mine personal a însemnat la momentul respectiv o gaură mai mare în buget. Din fericire s-a reluat traducerea de către o altă editură, aşa că pot şi eu în sfârşit să citesc versiunea în română.

Din păcate seria “Harry Potter” nu este un exemplu singular de traduceri nereuşite. De multe ori m-am gasit în situaţia de a căuta pe la anticariate o anumită ediţie a unei cărţi doar pentru că avea un anume traducător.

          Ai vreo preferință în vederea alegerii cărților?

În ultima perioadă am cumpărat mai multă literatură SF, însă am avut şi perioade în care am citit literatură clasică, perioade în care am citit fantasy. Recunosc că o recenzie bună pe Goodreads s-ar putea să mă determine să cumpăr o anumită carte, la fel şi recomandarea unui prieten. Apoi vin „mofturile” cum le numesc eu – prefer cărţile cu copertă cartonată, am anumite preferinţe pentru anumite ediţii în funcţie de editură, traducător etc. Toate acestea contează atunci când decid să cumpăr o carte.

          Cât de mult contează expunerea corectă și coerentă a ideilor pe blogul tău? Mai ales în contextul în care tu prezinți, dintr-o perspectivă obiectivă, cartea și filmul?

Cred că mai curând perspectiva mea este mai mult subiectivă, recenziile mele prezintă opinia mea personală cu privire la cărţile citite, indiferent de opinia generală a cititorilor sau a criticilor. Mi s-a întâmplat să citesc o carte care mie nu mi-a plăcut şi care avea totuşi critici foarte bune.

În contextul acesta este foarte important ca ceea scriu să fie într-o formă cât mai corectă şi coerentă astfel încât să fie clar că reprezintă strict opinia mea. În mediul online e extrem de uşor să deranjezi dacă discursul tău nu este coerent şi clar.

          Ce rol au pentru tine diacriticele în limba română?

Am observat în ultimii ani că datorită tehnologiei foarte mulţi au renunţat la folosirea diacriticelor nu doar in mesaje pe telefon sau mail-uri, dar şi în documente oficiale, în contracte etc.

Eu insist să scriu cu diacritice, atât la birou cât şi pe blog. Chiar dacă asta înseamnă în viaţa profesională o muncă în plus atunci când trebuie să înlocuiesc toate literele scrise fără diacritice dintr-un document completat / modificat de altcineva care nu foloseşte diacriticele.

          Deși lucrezi foarte mult la acest blog, în viața de zi cu zi ai un job în domeniul avocaturii. Cum se împacă cele două domenii și mai ales, putem vorbi despre limba română ca despre un liant?

Limba română este singurul liant dintre cele două pasiuni ale mele. După cum spuneam anterior cărţile de specialitate nu le includ la categoria „lectură”, iar acasă citesc literatură SF în această perioadă.

În general insist să citesc varianta în limba română a unei cărţi, doar în cazuri excepţionale nu fac asta. Fie nu există o traducere în română, fie traducerea în română este nereuşită.

Cititul mă ajută enorm în activitatea mea, cititul îţi dezvoltă gândirea creativă şi îţi îmbogăţeşte vocabularul, iar toate astea sunt extrem de importante în activitatea mea.

          Procesul de învățare este unul viu? Trebui hrănit și întreținut?

Eu învăţ în fiecare zi. Fiecare carte vine cu un personaj, cu viaţa lui, viaţa din care înveţi constant ceva. Îmi amintesc un desen cu un terorist ţinând o armă la capul unei fetiţe care avea un ghiozdan în spate şi o carte în mână, iar deasupra desenului era scris „cea mai mare teamă a teroriştilor”. Câteva secunde stai si te uiţi la mica fetiţă agăţată de cartea aceea ca şi cum ar fi fost viaţa ei. În final realizezi marele adevăr : nimic nu este mai periculos decât un om needucat, iar pentru el nimic nu este mai de speriat decât cunoaşterea.

          Ce alte metode de a ne remedia greșelile de scriere sau vorbire în limba română crezi că ne-ar putea ajuta să devenim mai buni, mai performanți?

Eu scriu, de mână, cu stiloul şi acum. Am scris cu stiloul tot timpul. Ţin minte că în facultate colegii mei se uitau ciudat la mine că scriu cu stiloul. Procesul fizic de a scrie pe o foaie de hârtie te forţează să conştientizezi cuvântul ca formă şi aşezare în contextul propoziţiei pe care o scrii. Nu ţin un jurnal, însă folosesc o agendă pentru a mă organiza atât la muncă cât şi acasă.

          Te rog să adresezi un mesaj/ îndemn cititorilor noștri.

Citiţi! Orice şi oricând aveţi timp! Nu contează ce gen preferaţi, nu există lectură corectă sau incorectă. În perioada asta eu citesc SF, prietena mea citeste monografii, tatăl meu citeşte istorie. Important nu este genul literar, important este să citiţi. Cărţile ne îmbogăţesc viaţa!

Mulțumim, Delia Toma și îți urăm succes în a găzdui cât mai mulți oameni în Valea Poveștilor!

Un nou capitol ne arată că putem găsi motivația pentru a folosi limba română, chiar și în absența unor modele prestabilite. Dorința de a evolua, setea de a citi și nevoia de a suplimenta cunoștințele avute reprezintă aspecte pe care ar trebui să le avem în vedere. Ne revedem mâine, cu un nou material, la fel de interesant, care are o invitată specială.

Share This:

Cap. 11- Limba română și ce trebuie să știm, atunci când în public vorbim!

     Capitolul 11 al campaniei noastre aduce în discuție câteva aspecte importante ce țin de limba română, iar invitata noastră de astăzi vine dintr-un domeniu care îi fascinează pe mulți dintre noi. Vrem să avem păreri, să fim vocali și să transmitem mesaje care să producă anumite reacții. Dar înțelegem oare cât de important este sa o facem curat românește? Pe Teodora Belciu Mețiu poate că o cunoașteți din segmentul media, acolo unde ea se ocupă de transmiterea eficientă a mesajelor instituțiilor publice, sau dacă nu ați aflat deja, o puteți cunoaște în cadrul cursurilor de public speaking oferite de DallesGo. În oricare dintre cazuri, limba română este la fel de importantă, drept pentru care Teodora Belciu Mețiu ne vorbește despre nevoia de “o limba curată” indiferent ca suntem sau nu în lumina reflectoarelor

  Bună ziua! Mai înainte de orice întrebare am dori să vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră de a răspunde acestui interviu cu intenția de promovare și susținere a limbii române.

În primul rând, vă felicit din toată inima pentru această campanie. M-am alăturat ideii voastre fără să stau pe gânduri! Mă bucur că m-ați invitat și vă mulțumesc! Iubesc limba română și știu că, așa cum nici creierul nu ni-l folosim la capacitate maxima, nici limba nu o stăpânim în toată complexitatea și melodia ei.

Sursa foto: Teodora Belciu Metiu

          Vă rog să ne vorbiți puțin despre activitatea și despre proiectele dumneavoastră.

Totul în viața mea profesională se leagă de cuvinte: de la cum le alegem, la cum le folosim, cum le îmbrăcăm în voce, cu ce gesturi le însoțim, cu ce energie le încărcam – până la ce efect reușim să producem prin ele!

Sunt două roluri profesionale pe care mi le asum de peste 10 ani: primul rol este acela de strateg în comunicarea instituțională și a politicilor publice, iar al doilea rol este cel de trainer de public speaking la DallesGo.

O să mă refer pe scurt la prima preocupare. Am fost de-a lungul timpului consilier pentru mai multe figuri din spațiul public. Omul din umbră, cum suntem numiți noi, consultanții de imagine. Am observat că atunci când spui consultant de imagine, mulți te asimilează mai în glumă, mai în serios, drept designer vestimentar sau hair stylist .

În realitate, lucrurile stau diferit! Noi suntem oamenii care lucrăm cu deciziile la nivel guvernamental și ne zbatem să le  comunicăm cât mai bine! Noi suntem oamenii care structurăm sau scriem discursurile celor cu funcții de demnitate publică. Ne preocupăm continuu să alegem frazele potrivite, să traducem mesajele încifrate într-unele simple, să respectăm timpul celor care ascultă, să spunem totul cât mai bine și în cât mai puține cuvinte.

Prin urmare, suntem într-un fel designeri, dar nu vestimentari, ci designeri de mesaje.

Dincolo de discursuri, suntem și designeri ai campaniilor de comunicare prin care facem vizibile proiecte, programe, personalități. Și nu în ultimul rând, suntem vocea care alimentează mass-media cu răspunsuri. Este o meserie cu multă adrenalină, o meserie în care un cuvânt nepotrivit aruncat în spațiul public poate schimba agenda zilei.

Din celălalt rol, cel de trainer de public speaking de la DallesGo, sunt alături de cei care își caută vocea!

Acolo, în sala de antrenamente, dorința mea este de a le reda oamenilor încrederea în ceea ce au de împărtășit. Cursul nu este gândit doar pentru cei care apar în lumina reflectoarelor. Nu! Dimpotrivă. Este pentru toți cei care CRED și VOR să-și îmbunătățească abilitatea de a folosi cuvintele, de a transmite gânduri, de a-și negocia mai bine viața!

Sursa foto: Teodora Belciu Metiu

Din ce în ce mai multe persoane își doresc să se bucure de beneficiile expunerii publice a părerilor lor (bloggeri, vloggeri, etc.). Cât de mult contează limba română atunci când demarezi un astfel de proiect? Ce ar trebui să știe cei care își doresc să ajungă modele virtuale sau fizice pentru cei din jur, din punct de vedere al cunoașterii limbii române?

Pe mine mă bucură enorm efervescența opiniilor transmise prin bloguri, Youtube sau oricare alt canal de comunicare. Mă bucură faptul că oamenii vor tot mai des să-și pună în lumina publică propriile idei.

Asta înseamnă că începem să credem în vocea noastră!

Desigur, când alegem să ne deschidem public, avem și responsabilități. Iar una dintre ele este legată chiar de tema campaniei noastre: responsabilitatea de a nu ”maltrata” limba română!

Cred că, dacă ”maltratăm” constant limba română, riscăm să ne ”maltratăm” în timp și mintea.

Din păcate, vorbind de opinii publice, riscul este și mai mare de atât: să-i deformăm pe cei care, cu bună credință, ne ascultă și, eventual, ne dau credit ca modele publice.

          Atunci când îți expui ideile în public, este important să vorbești corect? De ce?

E obligatoriu să vorbești corect!

În primul rând, pentru tine: nu cred că vreunul dintre noi își face un scop în sine din a deveni ridicol în spațiul public!  

În al doilea rând, pentru ceilalți : riscăm să-i poluăm și să-i virusăm lingvistic!

În al treilea rând, pentru mesajul în sine: bănuiesc că ne dorim ca mesajele noastre să aibă și efect.

Și nu în ultimul rând, din respect pentru limbă și din dorința de a conserva identitatea națională românească.

Sigur, orice limbă este vie și evoluează în timp. Însă, indiferent de schimbările care se produc, ar fi bine să conservăm spiritul și substanța limbii noastre.

Sursa foto: Teodora Belciu Metiu

          Este o limbă străină o modalitate salvatoare de a ocoli limba română și cerințele ei? Tendința de a vorbi în limba engleză (parțial), spre exemplu, este un artificiu, o ocolire a limbii române și a cerințelor ei?

Aici, cred că, inițial, totul a plecat din dorința de a fi mai speciali decât alții. Din dorința de a ne pune în evidență capacitatea de a combina cu succes două limbi. Apoi, am ajuns în situația de a folosi romengleza si pentru că mulți termeni profesionali nu și-au mai găsit un corespondent în limba română.

Cred că suntem departe de a ne mulțumi în anumite domenii doar cu limba română și că lucrurile vor avansa și mai mult în direcția asta: romengleza să devină englezrom. Sper să greșesc!

Fiecare limbă are puterea ei! Nu cred într-un amestec savuros între două sau mai multe limbi. Eu îl găsesc mai degrabă enervant și nu mă ascund să o spun direct, cu toate că am mulți prieteni care vorbesc așa: câte un cuvânt în limba engleză, două în română și tot așa!

          Corectitudinea vorbirii sau a scrierii poate influența modul în care ne prezentăm în fața celorlalți?

E clar că o persoană cu probleme de limbă își limitează singură accesul către o zonă mai înaltă a societății. Iar dacă totuși ajunge sus, sigur nu va rămâne nesancționată public.

Felul în care vorbim face o diferență importantă între oameni: unii sunt asimilați ca foarte buni experți, oameni reprezentativi pentru țară, voci demne de ascultat, iar alții ca diletanți, oameni care nu fac cinste țării, voci infestate de ignoranța regulilor gramaticale.

          Cât de mult mai contează pentru companiile angajatoare limba română (din experiența dvs.)?

Ați atins un punct interesant de discuție. Sunt tot mai multe companii, dar și evenimente care se întâmplă la noi acasă și în  care discuțiile se desfășoară în limba engleză. Se întâmplă asta  fie pentru că în conducerea companiilor sunt implicați cetățeni străini, fie pentru că anumite evenimente au invitați din alte țări.

Totuși, sunt alte națiuni care nu renunță prea ușor la limbile lor, nici măcar din ospitalitate pentru invitații străini. Am participat la multe evenimente organizate în afara țării în care limba de bază a fost limba autohtonă.

Desigur, a fost asigurată traducerea, staff-ul din jurul invitaților era cunoscător al limbii engleze, dar limba în care au fost parcurse lucrările a fost limba țării organizatoare.

Respect acest mod de a fi mândru de limba ta!

          De ce credeți că sunt preferate abrevierile, utilizarea punctului în loc de cratimă, sau chiar ignorarea regulilor de scriere?

Din lipsă de timp!

Din grabă!

Din superficialitate!

Din dorința de a fi altfel!

Vedeți și dumneavoastră ce explozie de comunicare cunoaștem de câțiva ani! Mă refer, desigur, la rețelele de socializare dar și la aplicațiile pe care le instalăm în câteva secunde pe telefon și care fac posibile inclusiv discuțiile de grup.

Mie mi se pare că odată cu aceste canale s-a născut un alt fel de a manevra cuvintele, o  limbă română paralelă!

Sunt convinsă că cei mai mulți dintre cei care folosesc această limbă asociată rețelelor de socializare și chat-urilor știu să o folosească și pe cea adevărată. Totuși, în timp, acest stil de a te înțelege unul cu celălalt poate deveni periculos pentru limba noastră. Copiii, de exemplu, crescând în nouă limbă, o vor asimila ca atare.  

          Dumneavoastră susțineți cursuri care să ajute oamenii, indiferent de statut, să se poată exprima liber. Se pune accent în aceste cursuri și pe exprimarea corectă a acestora?

De la asta plecăm! Cum am putea să avem impact în rândul publicului dacă ideile noastre ar sfida limba română? Cum am putea construi idei penetrante dacă nu am cunoaște în adânc nuanțele limbii? Cum i-am putea face pe ceilalți să vibreze dacă nu am folosi cuvintele în toată puterea lor?  

Apoi, gândiți-vă la următorul lucru: ochiul uman este cu mult mai dezvoltat în a procesa cuvinte decât urechea, de exemplu. Ochii noștri pot parcurge și înțelege peste 2.500 de cuvinte pe minut. În schimb, performanța înțelegerii cuvintelor rostite de cineva este la jumătate.  Prin urmare, de ce aș asculta un discurs în loc să-l citesc pur și simplu?

Ca să-l ascult am nevoie ca în fața mea să stea un vorbitor pentru care limba este însăși simțirea, corectitudinea și fundamentul întregii sale construcții raționale.

          Ce gânduri doriți să le transmiteți celor care citesc acest material?

Să iubească limba română! Să o păstreze curată! Să o apere de influențele vremii!

Suntem toți români! Chiar dacă ne cunoaștem toți între noi, limba română ne leagă pe viață prin cuvinte, ne face să semănăm atât de bine!

Gândiți-vă ce-am fi fără o limbă a noastră?!

Gândiți-vă că nu ar mai exista: Te iubesc!

Sau că nu am mai râde niciodată cu poftă! Glumele în limba noastră  sunt cele mai savuroase!

Limba și vocea care o însoțește sunt instrumentele muzicale la care toți cântăm. Haideți să cântăm pe note și nu în falset!

          Vă mulțumim pentru răspunsurile dumneavoastră, pentru implicarea în această campanie și vă urăm mult succes în proiectele viitoare!

Astăzi am scris capitolul cu numarul 11, în care din nou, atragem atenția asupra folosirii corecte a limbii române, mai ales în contextul importanței mediului online (și nu numai). Mâine revenim cu un nou capitol, la fel de interesant, care sperăm să fie de ajutor. Până atunci, vă mulțumim că sunteți alături de noi, iar dacă acest material v-a fost pe plac, nu ezitați să îl distribuiți.

Share This:

Cap. 10. Când facem campanii de promovare, limba română ne mai trebuie oare?

Așa cum deja ați aflat, deviza noastră este aceea de a livra conținut de calitate. Prin specificul activității noastre este practic imposibil să nu avem contact și cu ceea ce presupune promovarea în mediul online. Vedem deseori postări lipsite de conținut, formă sau noimă, sau chiar pline de greșeli flagrante, care ar trebui să promoveze o anumită afacere în mediul virtual. Acest lucru ne-a făcut să ne întrebăm cât de mult contează să scriem conținut de calitate și mai ales conținut corect redactat, indiferent de scopul acestuia. De aceea, astăzi l-am invitat pe Vadim Cușnir să răspundă întrebărilor noastre, astfel încât să înțelegem mai bine de ce avem nevoie de limba română mai mult poate decât de o conexiune la internet.

Sursa foto: Vadim Cușnir

Bună Vadim, îți mulțumim pentru faptul că ai acceptat invitația noastră! Te rog să ne spui câteva detalii despre proiectele la care lucrezi.

Salut, mă numesc Vadim Cușnir. Sunt community manager la Social Media în Culise, comunitatea specialiștilor în promovarea pe Rețelele Sociale și Marketing Digital. Administrez grupul pe Facebook cu peste 7000 membri activi din Moldova și România, organizez evenimente, consult afaceri în materie de Social Media Marketing.

Promovarea  în mediul online a câștigat destul de mult teren în ultimii ani. Cât este de important să scriem corect o postare pe rețele sociale?

Epoca Internetului a schimbat substanțial felul în care scriem și comunicăm. Este trist cum mulți în ziua de azi schimonosesc cuvintele, apelează la abrevieri și împrumuturi din altă limbă, astfel distrugând abilitățile de a vorbi și a scrie corect. Asta e dovada că aceste persoane nu sunt deloc deschise în ceea ce privește îmbunătățirea vocabularului, având motto-ul: în online suntem liberi, scriem cum vrem, nu suntem la școală.

A scrie corect pe rețelele de socializare este ca o carte de vizită pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru companii, a căror imagine contează foarte mult în online. Am întâlnit deseori postări sponsorizate cu greșeli și, din cauza aceasta, am simțit o oarecare repulsie, gen: au bani pentru ads și bannere, dar economisesc pe un copywriter bun. Puțini își dau seama că anume conținutul textual, dar și cel vizual, este responsabil de imaginea/reputația/profitul (de ce nu?) companiei.

Te ocupi de SMM ( Social Media Marketing) și SMC (Social Media Content). Cât este de important pentru o companie să posteze nu doar conținut de calitate ci și conținut redactat în mod corect? Influențează cumva acest lucru prestigiul unei companii?

Un conținut de calitate și CORECT redactat atrage. Contează nu doar ce spui, dar și cum o spui și am în vedere aici anume aspectul gramatical și ortografic. Deși mulți neagă acest fapt, trăim într-o epocă a perfecționismului și fiecare caută ”noduri în papură” la concurenți, vecini sau colegi. O companie care se respectă și își păzește investițiile, nu va comite niciodată o astfel de gafă, adică postarea unui conținut cu greșeli, ceea ce poate să-i afecteze prestigiul.

Sursa foto: Vadim Cușnir

Mediul online reprezintă punctul de întâlnire pentru oameni din diverse categorii, pentru oameni care lucrează în anumite nișe. Utilizarea corectă a limbii române depinde de nișă sau este necesar ca ea să fie folosită corect indiferent de domeniul de activitate?

Deseori, prin grupuri, văd o contrazicere perpetuă între 2 fronturi de oameni: unii care afirmă că este foarte importantă scrierea corectă, indiferent de nișă și alții care consideră acest aspect unul inutil, fiindcă se discută o problemă anume și nu lecțiile de limba română. Problema aceasta persistă încă din școală și e trist că nu i se acordă o mai mare atenție. Indiferent de nișă și domeniu, e de datoria omului să scrie corect. Pentru mine, acest lucru e ca o lege din constituție. Mă lepăd de limba română? Niciodată.

Pentru că este o întrebare destul de frecventă în mintea utilizatorilor, îți voi cere părerea cu privire la utilizarea diacriticelor. Limba română le include, însă cerințele optimizării și lejeritatea folosirii tastaturilor fără diacritice, par să schimbe acest lucru. Așadar, cu sau fără diacritice în optimizare, cu sau fără diacritice în postări corporate?

Bine, dacă vorbim de optimizare SEO, aici e clar – nu contează. Cât pentru celelalte aspecte, gen postări pe rețelele de socializare, status-uri personale, articole pe blog etc. sunt indispensabile. A scrie în limba română fără diacritice e ca și cum ai pescui fără undiță. De ce mai există acestea, dar?

Ți se întâmplă să greșești? Cum soluționezi această problemă?

Erarum umanum est, adică a greși e omenește. Nu cunosc om care să nu facă greșeli. Le comit și eu. Mă bucură faptul că tot mai mult se tinde a vorbi și scrie corect, deși acest proces e lent. Vorba ceea: nu contează cât de încet mergi, atâta timp cât nu te oprești.

Ești foarte activ în mediul online, fiind prezent la diferite evenimente și organizând diferite seminarii. Te rog să ne spui cât este de important să vorbești corect din acest punct de vedere. Consideri că poți fi “taxat” de către public, dacă faci prea multe greșeli de vorbire? Pot pune acestea în umbră nivelul de cunoștințe ale unui public speaker?

Nivelul de cunoștințe ale unui speaker n-are nimic în comun cu felul cum vorbește. Cunosc oameni erudiți și profesioniști în ceea ce fac, dar cărora le place să vorbească așa, mai simplu. Cât despre mine, vorbesc așa cum vorbesc și dacă uneori sunt ”taxat” într-un fel sau altul, le mulțumesc și merg mai departe. Zi de zi lucrez asupra mea. Cred că publicul e mult mai interesat de ceea CE spune un speaker și nu cum se exprimă, desigur în limita bunului simț.

Este necesar ca un vlogger să știe să vorbească și să scrie în mod corect românește? Sau este suficient să se acopere lacunele cu termeni din alte limbi?

Fiecare vlogger are audiența sa. Prin felul de a-și exprima gândurile a creat-o și dacă este urmărit de un anumit număr de persoane, înseamnă că acestora le place stilul abordat. Vorbitul poate fi specific, dar sunt de părerea că un vlogger trebuie să scrie corect.

Sursa foto: Vadim Cușnir

Dincolo de a investi în campanii de promovare prin Facebook Ads, consideri că este necesar să investim și în nivelul nostru de cunoștințe?

Cea mai bună investiție a unui om sunt cunoștințele. Cel mai mare dușman al nostru (mai ales al unui om de afaceri) este dezinformarea. Luarea deciziilor stă la baza cunoștințelor sale. Citisem recent o carte unde se spune că a lua o decizie este un proces emoțional și nu intelectual, conform convingerilor populare. Aceasta depinde de nivelul cunoștințelor, dacă un om e bine informat, îi este mai ușor să ia o hotărâre, la modul general vorbind.

Te rog să adresezi un mesaj/ îndemn cititorilor noștri.

Investiți în voi, citiți cât mai mult, dezvoltați-vă abilitățile de a gândi strategic, căci asta se caută cel mai bine în acest moment. Iubiți, iertați, mâncați înghețată și dacă sunteți pasionați de Rețele Sociale, intrați în grupul Social Media în Culise.

Mulțumim, Vadim Cușnir, și îți dorim mult succes în proiectele viitoare!

Capitolul 10 ne vorbește despre nevoia de a scrie corect și de a vorbi corect, dincolo de folosirea de diacritice, hashtaguri sau etichete. Ne revedem și mâine, cu un material la fel de interesant, care să promoveze și să susțină limba română. Nu uitați, dacă acest material v-a fost util, nu ezitați să îl distribuiți.

Share This:

Cap. 9- O limbă română frumoasă tare, importantă chiar și în proiectare!

Suntem obișnuiți să vedem limba română și să îi acordăm merite doar în domeniile în care ni se pare că există o influență directă a acesteia. Teatru, film, poezie, traduceri, redactare de conținut… Ce ziceți dacă astăzi am discuta despre limba română dintr-o perspectivă…tehnică? Cum ar fi dacă gândirea analitică ar da răspunsuri pe o temă filozofică? Cum ar răspunde oare un inginer în construcții la întrebările noastre ce vizează limba română? Ei bine, astăzi discutăm cu Alexandru Ficlenescu, inginer proiectant la firma Eris Favio Construct, căruia îi mulțumim pentru amabilitatea cu care a răspuns întrebărilor noastre.

Sursa foto: Alexandru Ficlenescu

Bună ziua! În preambulul discuției de astăzi, aș vrea să va mulțumesc pentru invitația de a participa la un dialog tematic cu dumneavoastră, pentru promovarea și susținerea limbii române.

Alex, lucrezi într-un domeniu care în primă fază nu prea pare a avea legătură cu limba română. Dincolo de aparențe însă, te rog să ne spui părerea ta vis-a-vis de această afirmație.

La o primă vedere, nu pare a avea legătură cu limba română, dar dacă analizăm mai atent speța, observăm că are o legătură, chiar foarte strânsă. Și doar pentru simplul fapt că-mi desfășor activitatea pe teritoriul României, aș infirma afirmația dumneavoastră.

Până la a finaliza etapa de studii superioare în domeniul construcțiilor ai avut de parcurs un drum. Te rog să ne descrii relația ta cu limba română, pe parcursul acestui drum.

Probabil ca în cazul oricărui om, excluzând cei șapte ani de acasă, primul contact oficial cu limba română este pe băncile școlii primare. Aș putea spune că am avut o oarecare repulsie, dar nu față de limba română în sine, ci față de felul în care aceasta a fost implementată în educația mea. Cel mai mult urăsc faptul că am fost forțat să scriu cu mâna dreaptă, când eu aveam mai bune abilități la scris cu mâna stângă. Al doilea lucru detestat de mine a fost maniera de predare și evaluare a profesorului de română din gimnaziu. Dar nici asta nu are legătură cu faptul că am vrut să învăț să uzitez corect limba română. Așadar nu aș putea accepta scuza: nu vorbesc corect românește, deoarece nu-mi place cum preda profesorul.

Este necesară limba română atunci când alegi un domeniu tehnic? De ce? 

Depinde. Depinde foarte mult de locul unde te școlarizezi sau instruiești, respectiv de locul în care îți desfășori activitatea ulterior. În altă ordine de idei, depinde și de ce profesie ai în cadrul domeniului respectiv. Dacă vorbim de alegerea unui domeniu tehnic la nivel de studii superioare, în România, răspunsul este categoric da. Cu siguranță și la un nivel mai redus de calificare, reprezintă un mare avantaj (nu numai în fața angajatorului) o vorbire și o scriere corectă.

Ești managerul unei companii care se ocupă de proiectare în construcții. Te lovești de limba română în prezent?

De la preluarea unui apel telefonic și până la întocmirea unui document oficial, limba română este nelipsită. Mă lovesc de ea zilnic, și este contondentă de multe ori. Atenție, poate lăsa urme adânci. Putem aduce în discuție ce poate face un “doar”, un “necesar și suficient”, o virgulă sau o negație plasată aiurea într-un contract?

Este important să știi cum anume să răspunzi solicitărilor clientului, într-un mod cât mai corect și coerent cu putință? Sau specificul afacerii lasă portițe de scăpare?

În funcție de client, îmi lasă mai multe sau mai puține portițe de scăpare. De menționat faptul, că marea majoritate a clienților mei sunt oameni care au un anumit statut și o oarecare potența financiară. Nu sunt niște analfabeți, ci înțeleg foarte bine și foarte mult din lumea în care trăiesc. Mai cumulăm cu faptul că au flerul de a “citi” un om. Singurii clienți în față cărora ai portițe de scăpare sunt clienții de altă naționalitate, care nu stăpânesc foarte bine limba română.

La polul opus se află un singur client, care nu te înțelegea dacă ii expuneai o situație perfect literar. Îmi amintesc dialogul pe care l-am avut cu el, când am ieșit dintr-o ședința de la ANPM. I-am zis “ne-au respins documentația întrucât trebuie să o mai completăm cu avizul emis de DSP”, și omul  se uita lung la mine. Nu mai știam ce să-i zic, dar la un moment dat s-a exprimat: “Vorbește ca pentru mine!”. M-am conformat și i-am explicat în termeni cât mai apropiați de înțelegerea sa. 🙂

Intri în contact cu diverse documente (contracte, documente de calitate, etc.). Te ajută cunoștințele de limba română în gestionarea eficientă a acestora? Mai apoi, realizarea unui proiect tehnic reprezintă o provocare majoră. Este nevoie de limba română, scrisă în mod corect, în cadrul unui astfel de document?

După cum ziceam mai sus, folosirea corectă a diverselor sintagme poate duce un contract de la “foarte profitabil” la “catastrofal”. Același lucru într-un proiect tehnic poate duce la mărirea unor costuri de așa natură, încât proiectul să devină nefezabil. Crezi că are rost să aducem în discuție semnificația termenilor “inclusiv” și “exclusiv”? Cât despre greșeli gramaticale, deja la nivelul asta nu ar trebui să existe, deși am mai întâlnit prin documentații. Compania mea chiar are contract cu o casă de avocatură, pentru interpretarea contractelor, și deslușirea înțelesurilor ascunse ale diferitelor clauze contractuale.

Este important pentru un antreprenor să se prezinte într-o manieră corectă? Dincolo de ținută și de o oferă imbatabilă, limba română scrisă și vorbită corect, poate constitui un arsenal în cucerirea nișei?

Atât ținuta, prezentarea într-o manieră corectă, cât și oferta imbatabilă, cântăresc cam la fel în ochii beneficiarilor. Dacă aducem în discuție beneficiarii corporate, știm cu toții cum se desfășoară o întâlnire cu aceștia. Toate întâlnirile cu astfel de beneficiari au loc la sediul lor, la o ora stabilita de comun acord, într-o sala de ședințe. Ședința începe fix la ora respectivă, nu se admite nici un minut întârziere, pentru că după fix o oră ești scos afară din sala de ședințe. Ținuta trebuie să fie impecabilă, iar exprimarea coerentă, clară și frumoasă. Dacă ești în situația în care te chinui să legi cuvintele, ședința durează foarte mult și nu te încadrezi în timpul alocat. Nu intră în discuție greșelile gramaticale și dezacordurile. Ai șanse mai mari să poți colabora cu un astfel de beneficiar dacă folosești cuvinte de argou decât dacă nu faci acordurile între cuvinte corect. CEO-ul unei companii este o persoană școlită și inteligență. Categoric în poziția asta nu poate ajunge un analfabet, deci greșelile de vorbire nu sunt iertate. Îmi amintesc că am contractat un proiect, chiar dacă un concurent a venit cu o oferta mai avantajoasă. A contat foarte mult modul de redactare, închegat într-un text coerent și ușor de citit, nu doar câteva paragrafe scrise punctual.

Sursa foto: Alexandru Ficlenescu

Ți se întâmplă să greșești în ceea ce privește utilizarea limbii române? Care sunt modalitățile prin care încerci să remediezi?

Rar. Chiar extrem de rar, niciodată în scris, și asta atunci când mediul în care mă aflu este foarte viciat. În astfel de situație nu încerc să mă corectez, deoarece cei cu care relaționez sunt genul de oameni care nu-și dau seama de astfel de greșeli. În situația în care interlocutorul meu folosește termeni de genul “conispan” în loc de “conexpand”, “semileu” în loc de “șemineu” sau “bașcă” în loc de “bașa”, “giontari” în loc de “joante”, nu cred că trebuie să încerci să remediezi ceva în fața lui.

Crezi că este nevoie de mai multă atenție în ceea ce privește utilizarea corectă a limbii române? Există carențe care pot fi remediate? Cum vezi o potențială remediere? Tonul ar fi unul pozitiv în acest sens?

Dacă vorbim pe un eșantion mare de vorbitori, nu văd o potențială remediere. Remedierea trebuie să plece din clasele primare și gimnaziale. Nu consider că se va simți o schimbare în bine curând, deoarece nivelul la care sunt pregătiți elevii este unul mediocru. Ajungem iar la problemele veșnice ale sistemului de învățământ. Este depășit, dascălii sunt prost pregătiți. Consider că un dascăl, care a promovat examenul de titularizare pe un post cu nota 6, nu poate pregăti corespunzător elevii. Oamenii bine pregătiți nu vor profesa într-un sistem subfinanțat, așadar nu se vor îndrepta prea repede lucrurile.

Te rog să adresezi un mesaj/ un îndemn cititorilor noștri!

Nu cred că aveți cititori care nu folosesc corect limba română, deoarece un astfel de om nu citește, cu atât mai puțin campanii de promovare a limbii române, așadar îmi este greu să emit un îndemn. 

Îți mulțumim și noi Alexandru Ficlenescu pentru răspunsurile oferite și pentru semnalele de alarmă trase în ceea ce privește importanța limbii române în mediul antreprenorial, dar și în plan personal.

Vă mulțumim și vouă, cititorilor, pentru faptul că sunteți alături de noi în continuare. Astăzi ne-am dedicat capitolului 8 al campaniei noastre, iar pentru mâine am pregătit un subiect care se anunță a fi interesant mai ales pentru antreprenorii care aleg să se promoveze în mediul online. Nu uitați, dacă acest material v-a fost pe plac, nu ezitați să îl distribuiți!

 

Share This:

Cap. 8- Limba română e frumoasă, dar știm că este vitală pentru teatru și film?

Așa cum am încercat să expunem până acum în campania noastră, limba română are un impact puternic în toate domeniile de activitate. Astăzi avem în vedere un amalgam de domenii, deoarece invitata de astăzi pare să fi descoperit rețeta zilei de 48 de ore :). Discutăm, în cele ce urmează, cu Oana Jindiceanu, mamă pentru 3 copii (în scurt timp de 4), blogger implicat în munca sa, manager al proiectului Librăria din Titan, dar și actriță ce promovează cu tot sufletul filmul românesc și teatrul. Pe Oana o puteți vedea în perioada imediat următoare în filmul Scurtcircuit, o poveste bazată pe fapte reale, pe care vă invităm și noi să o urmăriți.

           Oana îți mulțumim pentru susținerea acordată și pentru faptul că ai fost de acord să răspunzi întrebărilor noastre. Spune-mi, te rog, cum se împacă timpul tău cu atât de multe domenii de activitate?

Nu am reușit încă să ajung la un armistițiu cu timpul. Suntem mereu în competiție. Dar, atunci când nu-i mai dau atenție, își vede de treaba lui. În concluzie nu am o rețetă și nici un program stabil. Jonglez printre ore, zile, săptămâni. Adesea pierd noțiunea timpului… Nu mai știu dacă am vorbit cu ai mei acum două zile sau acum două săptămâni.

Credit foto: Andrei Jindiceanu si Diana Damalan

           Ești mamă de 3 copii, în curând de 4. Prin prisma acestui fapt, bănuiesc că ai avut provocări cu copiii, din punct de vedere lingvistic (ne referim strict la învățare). Cât de mult contează limba română învățată în interiorul familiei?

Contează foarte mult. Copiii învață prin imitare, așadar limba vorbită corect este esențială. E mult mai ușor să previi decât să tratezi.

           Dincolo de teatru și film, ai un proiect de care te ocupi, cu nume sugestiv “Librăria din Titan”. Te rog să ne spui de unde a pornit această idee.

Eu sunt îndrăgostită iremediabil de cărți. Primele mele amintiri sunt cu bunicul care îmi citea. În adolescență obișnuiam să cutreier anticariatele pentru a găsi diferite ediții ale operelor preferate, pe care le colecționam. Copiii mei moștenesc dragostea pentru cărți. Cititul este una din activitățile noastre preferate.

Acum ceva timp am descoperit cărțile editurii Usborne, din Marea Britanie. A fost dragoste la prima răsfoire. Calitatea tiparului și a informațiilor conținute, designul, m-au făcut să mi le doresc pentru copiii mei (dar și pentru mine 😀 ). Doar că portofoliul editurii este foarte generos, iar mie mi-a fost foarte greu să aleg. Entuziasmul meu a fost molipsitor și așa a apărut Librăria din Titan. La început am crezut că va fi doar un hobby, dar încet-încet s-a transformat într-o mică afacere locală. Am decis să mă adresez cititorilor din cartierul în care locuiesc, pentru că momentan nu mă pot deplasa foarte mult. După ce se va naște Irina, mi-am propus să ies mai mult în lume și să susțin evenimente pentru copii legate de cărți, lectură și învățarea limbilor străine.

În librăria mea virtuală ofer consiliere în alegerea cărților potrivite și oportunitatea de a face parte dintr-o echipă de mame care răspândește în jur dragostea de carte.

           Cât de mult te pot schimba cărțile pe care le citești? Pot forma caractere? Te pot ajuta să deprinzi noi termeni, noi cunoștințe?

Absolut. Sunt cărți care m-au marcat iremediabil . Îndrăznesc să spun că anumite cărți chiar mi-au schimbat viața. Cărțile sunt indispensabile în educație, la orice vârstă. Învățarea și dezvoltarea personală nu încetează niciodată.

Afiș film- Scurtcircuit

           Revenind la teatru și film, “Scurtcircuit” este numele ultimului film în care apari, alături de alți actori celebri. Cât este de importantă limba română (cunoaștere, utilizare) pentru un actor?

Mă bucur mult că ai menționat Scurtcircuit, vă invit cu această ocazie să-l vedeți (neapărat). E deja în cinematografe !

Limba română este instrumentul de lucru al actorului. Chiar dacă de cele mai multe ori, actorul învață un text scris de altcineva, cunoașterea limbii române și folosirea ei în mod corect, iți oferă o mare libertate de creație (a personajelor). De exemplu, chiar în film sunt două personaje despre care înțelegi multe după felul în care folosesc limba română.

            În viața de zi cu zi, ți se întâmplă să greșești? Cum remediezi acest lucru?

Bineînțeles! Greșesc din grabă, din neatenție, mi-am format anumite automatisme, dar şi din neștiință. Recunosc, sunt lucruri pe care nu le știu sau pe care nu mi le mai amintesc. Dar verific. Verific și corectez.

           Ești foarte implicată în activități mai ales în mediul online. Cum vezi evoluția limbii române, atât în mediul virtual, cât și offline? Consideri că este loc de mai bine?

Întotdeauna este loc de mai bine. Din păcate, am impresia că mediul online afectează capacitatea și posibilitatea de exprimare. Scriem repede, fără diacritice, în romgleză, încercăm să fim simpatici, să adunăm multe reacții la postările noastre… omitem semnele de punctuație…

Nici nu vreau să menționez aici scrierea cuvintelor românești cu k, tz, sh, y și așa mai departe…

Credit foto: Andrei Jindiceanu si Diana Damalan

Ai și un blog de care te ocupi frecvent. Este limba română un liant pentru aceste activități? Este important să scrii corect pe blog?

Mie îmi place foarte mult să mă joc cu cuvintele. Prima mea dragoste a fost scrisul, iar acum este activitatea care mă relaxează cel mai tare.

În opinia mea, este foarte important să scrii corect. În opinia altora, e mai importantă ideea pe care o exprimi.

Eu cred că nu poți avea credibilitate în fața cititorului, atâta vreme cât articolele tale sunt pline de greșeli gramaticale sau de exprimări ciudate. Și oricât de originală și atractivă ar fi ideea articolului, o exprimare defectuoasă va face ca acea idee să nu ajungă la cititor.

           Consideri că felul în care scrie sau vorbește o persoană influențează cumva modul în care este percepută?

Categoric. Acest lucru poate face diferența la un interviu de angajare, de exemplu.

Dar, uneori, judecând oamenii din prisma exprimării e foarte posibil să ne înșelăm.

           Merită corectate greșelile de scriere sau vorbire? Care este cea mai simplă modalitate de a (ne) corecta, fără a ne simți lezați, jigniți sau prea mândri? (părere personală)

Sigur că da, numai așa putem învăța. Din păcate nu am găsit încă modalitatea potrivită. Uneori diplomația și modestia îmi lipsesc cu desăvârșire…

           Îți mulțumesc, Oana, și te rog să adresezi un mesaj/ îndemn cititorilor noștri.

Să readucem poezia în viețile nostre!

Am scris astăzi un nou capitol al campaniei, încercând să scoatem în evidență frumusețea și importanța limbii române în domenii cu adevărat minunate: teatru, film, dar și în viața personală. Capitolul pregătit pentru mâine are un invitat pe cât de glumeț în viața de zi cu zi, pe atât de serios atunci când vine vorba despre limba română. Vă așteptăm așadar, însă până atunci, dacă acest material v-a fost util, nu ezitați să îl distribuiți!

Share This:

Cap.6- Limba română este un mare plus, mai ales în cadrul unui concurs!

Primul contact cu SuperBlog a fost pentru mine stabilit în luna octombrie, a anului 2017, atunci când m-am aliniat, alături de alți concurenți, la startul acestei competiții. Am vrut să văd dacă pot face față unui concurs de blogging creativ, dacă poveștile și articolele mele ar putea cuceri audiența prin felul în care sunt redactate. Am trecut prin emoții, probe (din care una câștigată cu punctaj maxim), nervi, stres, verificări de text, corecturi, drafturi multe și în final am tras linie fericită că mă aflu printre finaliști. Dincolo însă de toate acestea, am pus în balanță eforturile mele cu cele ale organizatorilor și tocmai din acest motiv am vrut să aflu răspunsul la câteva întrebări ce țin de folosirea limbii române în mod corect, din perspectiva oamenilor din spatele cortinei. De aceea, am invitat-o pe Claudia Pătrașcu să se alăture inițiativei noastre, discutând împreună despre locul limbii române într-un concurs pentru bloggeri.

          Claudia,  mai înainte de orice întrebare am dori să îți mulțumim pentru că ai acceptat invitația noastră de a răspunde unui interviu cu intenția de promovare și susținere a limbii române.

Vă felicit pentru inițiativă și vă mulțumesc pentru invitație, mă onorează.

Sursa foto: Facebook Claudia Patrascu

          Te rog să ne spui câteva cuvinte despre SuperBlog. Ce este acest concurs și care este scopul acestuia?

SuperBlog este o competiție de creativitate dedicată bloggerilor care vor să-și testeze sau să-și antreneze “condeiul” virtual, să descopere cum se pot adapta la teme dintre cele mai variate și să se disciplineze scriind după un brief cu cerințe exacte, într-un termen fix, având grijă, totodată, să-și păstreze stilul personal și să-și țină cititorii aproape. Da, este o reală provocare, dar la fel de reale sunt și lecțiile învățate, experiența obținută astfel, competiția cu ceilalți și mai ales cu propriile limite.

În egală măsură, proiectul se adresează și companiilor care vor să se “împrietenească” cu blogosfera și nu știu cum și de unde să înceapă sau care vor să abordeze alte segmente și mijloace de promovare. Atunci când se întâlnesc bloggeri talentați și marketeri deschiși la un context diferit, creativ și îndrăzneț, pot apărea rezultate frumoase și parteneriate benefice ambelor părți. Cu acest scop am și lansat, de altfel, proiectul-pilot în 2008 și, după 10 ani, în care am descoperit mii de bloguri și am colaborat cu peste 100 de branduri (atât afaceri autohtone, cât și firme mulți-naționale), putem spune că rezultatul este unul pozitiv. Mai sunt destule aspecte de îmbunătățit, în special la nivel de percepție, comunicare și perfecționare (atât în blogosfera, cât și în mediul de afaceri), dar, cum ne plac provocările și SuperBlog ne oferă mereu ceva de învățat, mergem mai departe 🙂

          Cât de importantă este limba română într-un concurs de blogging creativ?

În cazul nostru, participarea la SuperBlog implică scrierea în limba română – deci, este o condiție sine qua non încă de la înscrierea în competiție – și nu de puține ori am fost nevoiți, cu părere de rău, să refuzăm bloggeri altminteri talentați care scriau în alte limbi, fiindcă regulamentul menționează clar că pot participa exclusiv bloguri în limba română. Considerăm însă ca pe viitor să extindem “granițele” lingvistice ale competiției.

Sursa foto: Facebook Claudia Patrascu

Una dintre cerințele sponsorilor punctează de asemenea și corectitudinea exprimării corecte în limba română. Este acesta un criteriu important al acordării notelor?

Din punctul nostru de vedere, al organizatorilor, o exprimare corectă trebuie să fie un criteriu de evaluare în orice competiție de blogging, fiindcă bloggerii își pot influența (în bine sau rău, după caz) propriile comunități de cititori. Așadar, trebuie să fie conștienți că reprezintă niște potențiale modele și să se comporte la înălțimea acestui rol, chiar dacă nu se consideră (încă) influenceri sau nici măcar nu și-au propus să devină.

Cum articolele sunt evaluate de către reprezentanții sponsorilor (specialiști în marketing sau PR, în general) sau de către juriile delegate de aceștia, le explicăm de la bun început ce presupune evaluarea, iar calitatea exprimării este un criteriu nelipsit din barem. Au fost destule situații delicate (din punct de vedere gramatical și nu numai) care au demonstrat că o jurizare corectă din toate punctele de vedere nu poate fi o jurizare care face abstracție de normele exprimării în limba română, oricât de creativ ar fi textul. Iată de ce recomandăm atât bloggerilor, cât și juriilor să acorde importantă cuvenită gramaticii și ortografiei. Unii sunt chiar hiper-grijulii în această privința, ba chiar înverșunați împotriva oricărei abateri, alții încă mai au scăpări, dar, de la un an la altul, se remarcă o evoluție – fie pentru că din start se înscriu bloggeri obișnuiți să scrie într-o limba română îngrijită, fie pentru că și-au corectat în timp greșelile.

          Sunteți în permanentă legătură cu sponsorii: oferte, transmiterea unor notificări, solicitări ale participanților. Cât de mult contează exprimarea (scris, vorbit) atunci când transmiteți o informație sponsorilor?

Fiind vorba despre persoane în general foarte ocupate, este esențial să comunicăm cât mai concis și elocvent, să transmitem clar informația și să încercăm să obținem răspunsuri la fel de clare. Cum sunt destule aspecte de bifat, uneori și conversațiile riscă să-și piardă și din concizie, și din claritate, și din elocventă. Oricum, comunicarea cu atâtea persoane cu stiluri diferite de lucru și de exprimare este, pentru mine, un nesfârșit exercițiu de perfecționare a comunicării și mă bucur că am această oportunitate. În timp, am învățat multe de la interlocutorii mei – fie bloggeri, sponsori sau parteneri.

          Există greșeli de scriere sau vorbire în acest concurs? Cum crezi că pot fi acestea evitate de către bloggeri?

Oricât mi-aș dori să răspund negativ la această întrebare, nu aș putea. Există, desigur, și greșeli – atât pe bloguri, cât și, uneori, în exprimarea sponsorilor, partenerilor, probabil și în a noastră, a organizatorilor (bineînțeles, ne străduim să le reperăm și să le corectăm).

În ceea ce-i privește pe bloggeri, pot evita greșelile în măsura în care își doresc cu adevărat să le prevină sau să le corecteze. În acest sens, se pot informa din dicționar sau online, când au dubii, sau pot ruga alte persoane să le verifice textele și să le atragă atenția asupra erorilor, explicându-le, totodată, (de) ce au greșit și care este varianta corectă. Dacă procedează așa sistematic și fac un efort conștient să aplice ce au învățat, curând se vor obișnui.

          Claudia, ție ți se întâmplă să greșești? (Ne poți povesti o astfel de întâmplare? ) Cum crezi că pot fi gestionate astfel de situații?

Cu siguranță am mai greșit și eu și nu o dată. Nu-mi vin în minte prea multe întâmplări (sper să nu le fi uitat intenționat!), dar știu că, la un moment dat, într-o discuție privată pe Facebook, fiind foarte târziu în noapte, de abia îmi țineam pleoapele deschise și am omis – oroare! – o cratimă. Am realizat imediat ce am trimis mesajul și am revenit cu o erată, dar tot mă întreb câte alte greșeli oi mai fi comis oare, fără să-mi dau seama?

Sursa foto: Facebook Claudia Patrascu

Mă bazez, totuși, pe cele trei decenii de când (mă străduiesc să) comunic articulat în limba română. În școală, mi-au plăcut mult gramatica și literatura, am participat la olimpiade, am urmat profilul uman în liceu, iar apoi o facultate tot pe profil filologic, după care am lucrat că traducător, copywriter, jurnalist, specialist în relații publice, așa că am o oarecare experiență în utilizarea limbii și sper că tot ce am învățat în atâția ani să nu-mi permită să comit niște greșeli flagrante.

          Prin firea umană, avem tendința de a ne simți nedreptățiți atunci când suntem apostrofați. Într-un concurs presiunea este mare și poate influența această tendință. De aceea, SuperBlog a pus la dispoziția participanților un anumit număr de contestații. Consideri că aceste contestații pot constitui un mijloc eficient de a îndruma sau corecta, chiar și în ceea ce privește greșelile de scriere sau vorbire?

Noi am introdus contestațiile în mecanismul competiției din dorința de a se repera și îndrepta la timp eventualele erori de notare, indiferent de cauze.

Dacă sunt corect abordate și se face abstracție de orgolii, da, cred că pot fi utile contestațiile inclusiv pentru corijarea greșelilor de scriere. Bineînțeles, cu condiția ca juriul să le sesizeze și să le prezinte cu argumente obiective, într-o manieră cât mai empatică și mai puțin deranjantă, iar participanții să fie dispuși să accepte inclusiv criticile și sugestiile primite.

          Uneori bloggerii înclină să folosească în articole expresii și fraze în limba engleză. Cât de permisiv este SuperBlog din acest punct de vedere? Cât de mult alterează sau înfrumusețeaza un text aceste expresii?

Pe mine, una, în calitate de cititor oarecare, nu mă deranjează utilizarea expresiilor în limba engleză într-un text scris în limba română, atâta timp cât ele se justifică în respectivul context din punct de vedere semantic sau stilistic. Uneori, însă, descopăr (în blogosfera, în general, nu neapărat în cadrul SuperBlog) texte scrise în așa-zisa rom-gleza și uneori mă deranjează suficient de mult încât să abandonez lectura pe parcurs, chiar dacă îi și cunosc pe unii dintre autori și îmi sunt, altminteri, simpatici. În cazul celor mai apropiați, când mai sesizez greșeli, mă abțin, de obicei, să le fac observație – cel puțin, nu direct – fiindcă nu aș vrea să-i supăr. Îi prețuiesc pentru alte calități, mai importante (din punctul meu de vedere) decât măsura în care exprimarea lor rezonează sau nu cu așteptările mele. Am și eu destule “bube”, mai bine mă concentrez asupra lor.

În cadrul SuperBlog, “presărarea” expresiilor în engleză într-un articol scris în română nu este interzisă, dar nici recomandată. Măsură în care ele sunt acceptate sau, dimpotrivă, “taxate” la punctaj depinde de exigențele fiecărui juriu (noi, organizatorii, nu ne implicăm niciodată în evaluarea articolelor, din dorința de a rămâne imparțiali). Implicit, se pot remarca, uneori, diferențe semnificative de abordare.

          Cum vezi evoluția blogurilor în următorii ani, din punct de vedere al limbii române?

La modul general, constat o mai mare varietate a temelor (cel puțin, pe blogurile pe care le urmăresc, constant sau ocazional), mai multă grijă la aspectul blogului și un apetit crescând pentru transformarea pasiunii de a scrie din hobby în profesie – toate acestea sunt semne că blogosfera se maturizează, în opinia mea. În ceea ce privește utilizarea limbii române, însă, cred că mereu au existat și vor exista în continuare bloguri demne de a fi date exemplu și bloguri neîngrijite – fie pentru că autorul desconsideră importantă unei exprimări corecte, fie din ignoranță, viteză, neglijență sau orice alt motiv. Așadar, realist, nu mă aștept la o revoluție din acest punct de vedere nici în următorii ani.

Sursa foto: www.super-blog.eu

De ce ar trebui ca un blogger să se înscrie în acest concurs?

Îmi displace, la modul general, cuvântul “trebuie”, așa că îl voi înlocui cu “poate” și “vrea” 🙂

Așadar, un blogger poate să participe la SuperBlog dacă vrea să se întreacă în creativitate cu alții, dacă vrea să afle cum/dacă știe să scrie și pe alte teme decât cele pe care le abordează de obicei, cum ar colabora cu o companie sau alta, în cazul unui parteneriat, cât de bine se descurcă pe teme impuse, cerințe exacte și cu un termen fix, cum resimte adrenalina, cum se autodepășește, cum se raportează la alți concurenți și ce învață de la ei, dacă vrea să afle cum îi percep alții stilul de a scrie sau dacă și-ar dori să experimenteze ceva nou, dacă vrea să se distreze, să câștige premii și să-și facă noi prieteni, online și offline.

Ce mesaj ai transmite celor care citesc aceste rânduri referindu-ne strict la limba română și la legătura cu un blog sau vlog?

Le transmit un gând cu care am crescut și pe care l-am cultivat constant – mai întâi, la îndemnul părinților și al profesorilor, apoi al mentorilor și oamenilor de care m-am înconjurat și de la care am avut de învățat: modul în care ne exprimăm nu doar că ne reprezintă, dar reflectă și modul în care gândim, implicit cum acționăm și ce atragem în viață noastră. Mai multă grijă în exprimare ar putea aduce, pe termen lung, și alte schimbări în bine, indiferent că le conștientizăm sau nu: o încredere sporită în sine, cititori mai elevați și, nu în ultimul rând, mai multe colaborări. Succes și spor din plin!

         Îți mulțumim Claudia și, pentru că știm că se apropie rapid o nouă ediție SuperBlog, vă urăm succes și vouă, organizatorilor, dar și participanților deopotrivă! 

În acest capitol al campaniei noastre am punctat importanța limbii române într-un concurs ce are la bază tocmai scrierea de conținut pe baza gândirii creative. Așa cum era de așteptat, importanța limbii române este evidentă și nu o putem neglija. Mâine scriem un nou capitol împreună, iar invitata noastră vine cu informații esențiale despre importanța limbii române încă din fragedă pruncie. Ia să vedem, ghiciți cine este invitata noastră de mâine? 🙂

Share This:

Contactează-ne!
Loading...