Cap. 21- Departe de a scrie un monolog, mergem cu limba română la…psiholog! :)

Știați că există o legătură între limba română și psihologie? Că există o explicație pentru faptul că reacționam uneori cu frustrare sau aciditate atunci când suntem corectați? Am invitat-o astăzi pe Alina Anca, psiholog clinician și terapeut să ne răspundă întrebărilor legate de importanța limbii române. Alina este licențiată în psihologie și, de asemenea, ea deține și un master în psihologie clinică și consiliere psihologică. Ca psihoterapeut a urmat formarea în psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihoterapie de cuplu focusată pe emoții și terapia EMDR – formă de terapie care se folosește în lucrul cu persoane care au suferit o traumă. De asemenea, Alina este coach, teacher, trainer și speaker în cadrul John Maxwell Team. Și, din această calitate își propune să adauge valoare oamenilor. Astfel că organizează grupuri de Mastermind, pe teme precum leadershipul, comunicarea și imaginea de sine. Susține discursuri, traininguri și întâlniri din care pleci cu rezervorul plin în ceea ce privește informarea și starea de bine.

Alina, îți mulțumim pentru că ai acceptat invitația noastră! Vom împărți discuția între punctul de vedere al specialistului și percepția personală. Te rog să ne spui în deschiderea discuției, de ce este important drumul identificare- conștientizare- reparare, atunci când vine vorba despre greșeli de scriere sau vorbire în limba română.

Cred că putem să vedem identificarea- conștientizarea- repararea ca pe trei pași ai oricărui demers de schimbare și de îmbunătățire. Iar acești pași se pot aplica, inclusiv, atunci când îți propui să scrii sau să vorbești corect românește. Astfel, va fi important să știi în ce fel se întâmplă lucrurile în prezent (ce greșeli faci), în ce fel vrei să fie diferit în viitor (cum este corect să faci) și ce te-ar ajuta să produci schimbarea pe care ți-o dorești (care este planul de acțiune). Însă această formulă a schimbării nu este perfectă… Deoarece funcționează doar dacă persoana o folosește.

           În destul de multe cazuri, atunci când sunt corectați, oamenii tind să reacționeze cu o oarecare doză de frustrare. Psihologic vorbind, ce anume îi reține pe unii oameni să accepte cu bucurie corectura?


De obicei, atunci când cineva ne corectează nu ne place și chiar ne înfurie, uneori. Avem reflexul de a-i corecta pe ceilalți. Însă, nu avem și reflexul de a accepta cu bucurie faptul că cineva ne corectează, “ne face observație”. Poate pentru că asociem „corectatul” cu aducerea sub lupă a greșelii. Și ne poate face să ne gândim că celălalt ne corectează pentru că ne vede ca fiind defecți. Şi nu este confortabil pentru noi să ne gândim că am putea fi percepuți ca defecți de către ceilalți sau de către noi înșine.
Pot fi situații când celălalt ne oferă o potențială sugestie de îmbunătățire. Dar o vom respinge, atunci când percepem această sugestie ca pe o critică sau un atac la imaginea noastră de sine. Modul în care ni se spune ce să corectăm, ne va face să urmăm sau nu sfatul oferit. Pentru că tonul face muzica. Și avem tendința să primim un feedback sau un sfat, dacă acestea vin de la o persoană cunoscută, în care avem încredere și căreia simțim că îi pasă de noi.
Pentru mine, provocarea este să găsesc, în funcție de persoană, răspunsul cel mai potrivit la întrebarea: „Cum pot să îi ofer persoanei o sugestie de îmbunătățire, astfel încât persoana să o perceapă ca o dovadă a faptului că îmi pasă de ea?” Iar atunci când persoana nu primește sugestia mea, știu că nu am găsit cea mai potrivită modalitate de face asta! Așa că, primul lucru la care mă gândesc, atunci când vreau să corectez  pe cineva este: „Cum pot, mai întâi să mă conectez cu acea persoană?”
De asemenea, o metodă care merită folosită ca variantă, atunci când vrem să ajutăm pe cineva să se îmbunătățească, este metoda sandwich. Această metodă oferă un dozaj bun între dulce (aprecierea) și amar (corectarea). Și se folosește următoarea formulă simplă: mai întâi, spune persoanei ce apreciezi la ea, apoi, sugerează-i ce ar putea să îmbunătățească și, la final, manifestă-ți încrederea că va reuși să aplice sugestia ta.

           Există vreun mod prin care putem corecta aceste frustrări-supărări în momentul în care suntem corectați? Putem lucra cu noi înșine pentru a dezvolta o deschidere către a capta mai bine informația corectă?

Foto credit: Dafina Jeaca

Nu doar că există moduri de a corecta aceste frustrări-supărări, ci putem chiar să le facem să nu mai apară. Iar, pentru a reuși acest lucru, avem nevoie de o perspectivă diferită asupra lucrurilor și de antrenament pentru a produce și menține schimbarea dorită. De exemplu, putem schimba perspectiva de a privi gestul celuilalt de a ne corecta. Astfel, putem să vedem gestul celuilalt ca pe un feedback constructiv, oferit cu buna intenție de a ne ajuta să ne îmbunătățim pentru că îi pasă de noi, în loc să-l vedem ca pe o modalitate de a ne pune în inferioritate, de a ne arăta un defect. Desigur, această atitudine poate fi destul de provocatoare și greu de adoptat, mai ales, atunci când celălalt, prin comportamentul lui, tinde să ne confirme mai mult faptul că ne vorbește dintr-o poziție de superioritate. Iar, în acest caz, putem lucra cu noi, așa cum spui și tu, pentru a ne exersa flexibilitatea față de perspective diferite de ale noastre. Însă, uneori, poate fi vorba doar despre a identifica dacă persoana respectivă este interesată să ne ajute, cu adevărat, să creștem sau doar își crește propriul orgoliu.

 

Foto credit: Uzina de Pixeli

          Este orgoliul personal un factor care ne împiedică să ne perfecționăm?

Oo, da! Orgoliul este, poate, cel mai întâlnit factor care stă în calea perfecționării noastre. Și, spun acest lucru din perspectiva unui om care s-a privat mult timp de o creștere frumoasă și autentică. Pentru că a crezut că perfecționismul este calea creșterii sale, iar eșecul trebuie evitat. Pentru că este vorba despre a nu fi bun, a nu fi capabil, a renunța. Însă, din fericire, am aflat, de la Paul Martinelli, unul dintre mentorii mei din John Maxwell Team (JMT) că adevărata cale a îmbunătățirii mele personale include eșecul. Și, eșecul este doar un rezultat pe care pot să îl îmbunătățesc. Și uite așa am ridicat de pe umerii mei povara perfecționismului și m-am mutat într-o călătorie de creștere în care eșuez, învăț, îmbunătățesc și o iau de la capăt.

          Cât este de importantă limba română în domeniul tău de activitate? Pentru a lucra în acest domeniu, spre exemplu, este nevoie să cunoști limba română? Are ea implicații în activitatea ta?


Cred că folosirea corectă a limbii române este importantă în toate domeniile de activitate. Însă, în unele domenii este chiar esențială. Pentru că modul în care vorbești limba română vorbește despre tine! Deci, dacă tu vorbești bine limba română, vorbește și ea de bine despre tine!
Atât în calitate de psihoterapeut, cât și de coach, trainer, speaker certificat John Maxwell Team, cuvântul  este, pentru mine, un instrument de lucru valoros și o modalitate excelentă de a influența și a relaționa cu oamenii. În consecință, cunoașterea și folosirea corectă a limbii române le văd ca o dovadă de respect, de profesionalism și de credibilitate.

          Dincolo de domeniul psihologiei, munca ta se ramifică și în alte direcții. Știu că ești de asemenea și speaker la diferite întruniri și că organizezi de asemenea întâlniri de tip Mastermind. Cât devine de importantă limba română atunci când intri în contact cu atât de mulți oameni? E nevoie să scrii corect? Să vorbești corect? 

Sunt pasionată de dezvoltarea personală și iubesc să fiu alături de oameni care vor să se îmbunătățească și să crească intenționat, în fiecare zi.
Particip la diverse evenimente (în special, de public speaking) care mă aduc mai aproape de Tribul meu – oamenii dedicați creșterii lor personale.  
În calitate de coach, trainer, speaker certificat John Maxwell Team vreau să aduc valoare oamenilor și să îi susțin pe aceia care vor să crească. Organizez programe de training și de mastermind pentru a aprofunda teme importante, în plan profesional și personal, precum: leadershipul și comunicarea. Dar, mai ales, pentru a antrena, consolida și a duce la un nivel maxim, abilitățile de influențare și de conectare care sunt marca unui leader și unui comunicator excelent.
Impactul pe care îl are (sau nu) mesajul unui leader asupra oamenilor care îl urmează și pe care îi influențează depinde și de cât de corect vorbește acesta românește.  Mesajul unui leader te poate inspira. Dar esența mesajului inspirațional poate fi diluată de modul în care mesajul este formulat.
Astfel, formule precum: “Fi curajos” sau „Găseșteț-i stilul propiu” pot să aibă mai puțină forță motivatoare decât variantele lor corecte: “Fii curajos” sau „Găsește-ți stilul propriu”. Deci, dacă vrem să inspirăm, să influențăm, să conducem este nevoie să știm să vorbim și să scriem corect românește.


Schimbând puțin registrul, voi pune o întrebare ce vizează perspectiva personală. Consideri că este nevoie să schimbăm puțin modul în care privim limba română, atât scris cât și vorbit?

Da, într-adevăr, este nevoie să schimbăm puțin modul de a privi limba română. Pentru că, astfel, putem schimba modul în care o folosim.
Cred că merită, în primul rând, clarificat cu un umor trist, că atunci când poetul spune că limba noastră (română) este o comoară, el nu ne îndeamnă să o îngropăm, ci să ne bucurăm de bogățiile ei.
Apoi, eu mă întreb: În ce fel am folosi limba română, dacă “să vorbești și să scrii corect românește” ar fi un must have sau ar fi un trend, în orice sezon? Sau dacă ar fi cool și sexy în gașca ta de prieteni. Sau dacă ar fi perceput ca parte esențială a unor servicii de calitate. Sau dacă ar fi probă eliminatorie pentru aparițiile în emisiunile TV sau pentru ocuparea fotoliilor de miniștri. Sau dacă ar fi văzută ca dovada supremă a manifestării patriotismului și a valorii naționale.
Și, iată, provocarea pe care o lansez tuturor: haideți să alegem o zi (poate chiar ziua de azi) în care să ne imaginăm cum ar arăta țara noastră, dacă “să vorbești și să scrii corect românește” ar însemna toate cele de mai sus. Iar apoi, haideți să începem să trăim ca și cum România aceasta deja există… Și, cu timpul chiar așa va fi… Pentru că noi o vom crea!

          Alina, ție ți se întâmplă să greșești? Ne poți exemplifica o situație? Ce metode ai găsit pentru a remedia acest lucru?

Desigur, sunt și eu om. 🙂  De-a lungul istoriei mele de viață, am învățat să iubesc limba română. Și mulțumesc pentru acest lucru tatălui meu care mi-a cultivat iubirea pentru citit. Și, mai târziu, în liceu, doamna profesor de română care mi-a fost și dirigintă a știut să creeze un mediu, unde iubirea și respectul pentru limba română au crescut și mai mult. Astfel încât, ca adult am dobândit o ușurință de a mă exprima în limba română. Dar, desigur, din grabă sau din cauza unor variante nefericite propuse de aplicația de autocorect a telefonului, mai dau și eu…dude
Noi învățăm prin imitare și repetare. De aceea, am observat că din cauza expunerii frecvente la formele incorecte de folosire a limbii române, uneori, am câteva secunde de dubii legat de cum se scriu/spun corect unele cuvinte. De exemplu, oscilez între formele verbale „mi-ar plăcea” și „mi-ar place” sau „a tăcea” și „a tace”. Însă, reușesc să îmi reamintesc, rapid, că formele corecte sunt: „mi-ar plăcea” și „a tăcea”.
Ce fac pentru ca aceste situații să rămână erori sau excepții? Mă pun mai mult în medii de creștere. Unde oamenii vorbesc și scriu corect românește. Și, unde își asumă că dacă nu știu, învață.

          Cum crezi că putem să corectăm eventualele greșeli pe care le facem? 

Pe lângă a citi, a asculta cu atenție pe ceilalți, a urma anumite modele, aș mai putea adaugă ca metode: exersarea conștientizării de sine și găsirea unui partener de schimbare.
Astfel, mai întâi, fii conștient(ă) și atent(ă) la ceea ce spui pentru a te putea corecta acolo unde ai greșit. Aici, o provocare și o ocazie de a te antrena este, de exemplu, să observi și să devii conștient(ă) de câte ori folosești „care” în loc de „pe care” (forma corectă a  pronumelui relativ „care” la acuzativ).
Apoi, pentru a face mai ușor de parcurs drumul schimbării, îți poți găsi un partener – o persoană alături de care să înveți ceea ce nu știi, care să îți ofere feedback pertinent în legătură cu progresul pe care îl faci și să te ajute să corectezi greșelile care pot să apară. Și, totul cu drag, cu blândețe și cu consecvență. Față de ceilalți și față de noi înșine.

           Ți se pare că se mai pune astăzi accentul pe a vorbi corect românește? Instituțiile care ar trebui să se ocupe de acest lucru își fac bine treaba?

Nu se pune deloc accentul pe a vorbi corect românește. Din păcate, am întâlnit persoane care se mândresc cu agramatismul lor pe care îl prezintă ca o modalitate de a vorbi liber. De asemenea, am cunoscut persoane care fac din folosirea corectă a limbii române o formă de snobism și înfierează crunt pe oricine mai scapă vreo eroare de gramatică.
Dar gradul de civilizație al  unei țări nu este reprezentat de preocuparea unei minorități de a vorbi corect limba țării respective. De fapt gradul de civilizație al unei țări  se măsoară în nivelul de educație al majorității cetățenilor ei. De aceea, scrierea și vorbirea corectă a limbii române trebuie să fie preocuparea tuturor și nu apanajul unei elite.
Nu cred că merită să comentez cât de credibile și reprezentative sunt persoanele care, în ultima vreme, s-au perindat pe la șefia ministerului educației. Însă, ce vreau să punctez este că exact aceasta este reala capcană în care putem să cădem. Să ne focusăm doar pe responsabilitatea pe care o au guvernanții în ceea ce privește educația. Și să pierdem din vedere că, de fapt, responsabilitatea este a fiecăruia dintre noi. Într-adevăr este jenant să ai un ministru al educației care nu vorbește corect românește. Și sunt de acord că poate fi mai greu să înveți și să vorbești corect românește, atunci când îți lipsesc modelul și mediul de inspirație și de creștere. Însă de noi depinde dacă toate acestea ne vor face să renunțăm sau ne vor îndârji să continuăm… Și de noi cei de azi depinde, dacă vom  vorbi într-o limbă română corectă, mâine. Între noi și despre noi – ca indivizi și ca popor.

        Te rog să adresezi un mesaj sau un îndemn persoanelor care au ales să citească acest material.

Vă mulțumesc pentru interesul și hotărârea de a citi gândurile și rândurile pe care, cu drag, le-am împărtășit cu voi. Acest lucru mă bucură, mă onorează și mă face să sper că noi, românii, avem resurse să producem schimbarea pe care ne-o dorim. Și, deja, am început. Acum, aici, cu limba română!

         Îți mulțumim Alina pentru că ai încercat să ne aduci în față atât de multe lucruri educative și îți urăm succes în toate proiectele viitoare pe care le vei demara!

Am scris capitolul cu numărul 21. Un capitol în care am încercat să aducem în fața tuturor și perspectiva acceptării corecturii, nu doar pe cea a conștientizării. Revenim cu materiale noi și interesante și vă invităm să ne fiți alături și în următoarele capitole!

Share This:

Cap. 20- Limba română și importanța ei în cadrul unei edituri

Cap. 20. Mamă, soție, manager de editură, Cristina Antonica este astăzi modelul educațional pe care l-am ales să discutăm despre limba română și importanța acesteia. Creanga Fermecată este numele editurii în care Cristina pune zilnic o parte din suflet și trebuie să mărturisim faptul că, citind cărțile preparate în acest cuptor, am redescoperit gustul bun al cărții.

          Mulțumim Cristina pentru faptul că ai acceptat invitația noastră!

          Știm că tu te afli în spatele proiectului Creanga Fermecată. Te rog să ne spui în câteva cuvinte despre ce este vorba și de unde a pornit acest proiect.

Editura Creangă Fermecată a venit firesc ca răspuns la întrebarea “Care este darul meu către Lume?”. A existat un moment în viața mea în care mi-am pus serios această întrebare și mi-am dat seama că fiecare dintre noi are datoria de a lăsa o urmă frumoasă și bună. Nu am știut nimic din ceea ce urma să fac, însă am avut viziunea produsului final. Acest simț a adus în viața mea oamenii potriviți la timpul potrivit.

          Este firesc să relaționăm activitatea unei edituri de limba română, așa că te rog să ne spui cât este de importantă limba română pentru tine, ca manager al proiectului tău. Dar dincolo de acesta?

Eu sunt la vârsta la care îmi dau seama că am avut parte de o educație formată de oameni pasionați de meseria, vocația lor. Încerc să le urmez exemplul și în cadrul activității mele, mai cu seama că vorbim de activitatea unei edituri. Eu cred că este necesar să fac casă bună cu limba română. Ceea ce pot confirma este faptul că există momente în care, indiferent de voința proprie, se întâmplă și mutilări ale dragii limbi scrise. Aici mă gândesc la un tiraj întreg compromis datorită unei erori umane – transmiterea la tipografie a unui document greșit. Mi s-a întâmplat, am învățat mult din această experiență. Dincolo de proiectul meu, ortogramele mi se par una din pietrele de încercare a relației individ-social media. Este bine, totuși, că avem curajul să scriem, sper să ne găsim curajul să îndreptăm ceea ce vremea a cimentat incorect.

Sursa foto: Cristina Antonica

Corectitudinea exprimării autorilor în limba română este un criteriu de alegere a cărților ce urmează a fi publicate? 

Atunci când îți dorești să publici o carte, ai petrecut deja suficient timp încercând să scoți varianta cea mai bună a textului pe care urmează să îl propui unei edituri. Mă gândesc aici atât la firul epic, dar și la regulile de scriere, gramaticale ori de punctuație. Oricum, o dată acceptată o propunere, ea trece prin mâinile și prin fața ochilor unui corector de încredere.

Mai sunt persoane interesate să scrie cărți? Se acordă limbii române în acest caz importanța cuvenită?

Oh, da! Eu primesc des propuneri. Chiar dacă textele nu se potrivesc cu filosofia ori principiile editurii, eu încerc să ajut cât mai mult. Au ieșit câteva cărți pe piață pentru care eu am avut doar rol de sfătuitor. Eu cred că pentru fiecare carte există un timp și-un loc potrivit. Parcursul lor este lung, dar tare frumos.

Consideri că se poate scrie o carte în condițiile în care limba română este mai puțin cunoscută? Există ideea de transfer de responsabilitate către persoana care efectuează corectarea?

Aceste persoane există și își fac treaba foarte bine. Deseori rămân în umbră, numele lor nefiind menționat. Existența colaborărilor cu astfel de persoane nu urmărește acoperirea neajunsurilor unui autor, ci mai degrabă livrarea unui produs cât mai bun. Un autor, condus de muză, de inspirație, poate livra un produs excelent, un best seller, însă datorită implicării personale, emoționale, să facă greșeli în scris. Să scrii este un proces uman în fond și la urma urmei…

          Pentru mulți dintre noi cărțile în format clasic rămân o bază solidă. Consideri că lumea este mai interesată de cărțile în format electronic, digital?

Nu, dar recunosc, eu sunt o împătimită a cărților “fizice”. Cred că este comod să porți un dispozitiv în care poți stoca oricâte cărți îți dorești. Cu toate acestea, sunt cărți a căror splendoare se poate vedea, simți cu ajutorul printurilor. Mă refer, bineînțeles, la cărțile pentru copii, enciclopedii ori albume de artă. Experiența din tipografie mi-a deschis o lume magică unde mașinăriile sunt îmblânzite de mâna omului, culorile au infinite nuanțe și luminozități, iar mirosul, oh, mirosul cărții noi proaspăt scoasă din cuptorul de litere…. hmm, este divin!

          Ne influențează cărțile cunoștințele de limbă română?

Le dezvoltă, le aprofundează, ne ajută să relaționam mai ușor, să ne facem înțeleși. Rolul cărților îl vezi, îl simți atunci când prinzi și guști prima poantă dintr-o carte. Îmi aduc aminte acum de fiica mea, mare pasionată de lectură. Îmi plăcea să o urmăresc citind, îți făcea o poftă teribilă. Ochii unui copil prins de lectură deschid în fața unui adult o poveste nouă. Se oglindesc în privirile lui toate întâmplările personajului principal, zambetele trădează acea emapatie după care tânjim, hohotele te anunță că ai dat lovitura, ai ales o carte bună, potrivită pentru acest “ astăzi”. Influența cărților se mai poate simți și când, într-o discuție cu un pasionat de lectură, impresiile, paralele cu alte cărți decurg firesc, atemporal.

          Mediul online are vreo influență asupra modului nostru de a vorbi sau scrie?

Mediul online a mai stricat din “scris”, însă a oferit o portiță excelență pentru interesați: practic, te poți informa despre orice, oricând și asta aduce o îmbogățire a cunoștințelor și, de ce nu, a limbii române în timp real.

         Din postura de manager de editură, intri în contact cu multe scrieri, supuse sau nu greșelii. Ne poți spune dacă totuși și tu greșești? Dacă da, cum încerci să te corectezi?

Clar! Eu cred că și eu mai am de învățat, când am dubii consult și eu un specialist, online sau offline. Cu toate acestea, sunt o împătimită a ortogramelor, aici știu sigur că pot ajuta la rândul meu. Deci, toate ortogramele mutilate sunt invitate la mine!

          Care crezi că este soluția pentru a ne perfecționa în permanență cunoștințele de limbă română, referindu-ne la vârsta adultă

Fiica mea este în clasa a treia. Mi-am cumpărat de curând o culegere de gramatică. Aș putea jura că la școală sunt prezentate numai excepții. Evident, exagerez, totuși a aduce în preajma copilului o atmosfera de studiu face bine ambelor echipe. Copilul preia din disponibilitatea părintelui de cunoaștere, părintele petrece timp de calitate cu propriul copil și mai învață lucruri noi, uitate sau chiar neștiute încă.

          Pe lângă faptul că deții o editură, mai ai și un job și ești și părinte. Când crezi că începe procesul de învățare a limbii române și când se termină acesta?

Procesul de învățare începe din timpul vieții intrauterine, când mama ne citește, ne cânta, ne dezmiardă. Vorbim în primul rând de transfer de afecțiune, dar și de muzicalitate a limbii. Copilul nou născut recunoaște vocea celor apropiați. Sigur, contactul fizic primează, însă și viul grai are un rol important. Mama transmite în primii ani de viață toate adevărurile supreme: iubirea, binele și răul etc. De învățat nu contenim să învățăm! Frânturile de limba pot ajuta la seniorat menținerea memoriei ori cursivitatea unui discurs.

           Te rog să adresezi câteva cuvinte cititorilor care au avut răbdarea să parcurgă acest material.

Le mulțumesc, răbdarea este o virtute. Să păstrezi curiozitatea vie până la sfârșitul unui text reprezintă o calitate.

         Îți mulțumim Cristina Antonică și așteptăm să citim cât mai multe cărți de la editura ta!

Am scris și capitolul cu numărul 20, în care am discutat despre  rolul limbii române într-o editură și nu numai. Următorul capitol va trata punctul de vedere al psihologului și al omului, în raport cu limba română, cu greșelile, dar și cu capacitatea a accepta corectura, atunci când ea este necesară!

Share This:

Cap. 22- Un îndemn spre a scrie și a vorbi corect românește de la primul și singurul român ajuns în cosmos!

Pentru că vremea ne îmbie să stăm la căldură, vă invităm așadar la lectură! Capitolul de astăzi vine cu mai mult decât un model educațional sănătos și ne aduce o persoană care a dus numele țării pe culmi din cele mai înalte. Discutăm astăzi cu primul român care a ajuns în spațiul cosmic și a cărui dedicare, pasiune și muncă de cercetare ne-au purtat de multe ori în visare. Dumitru- Dorin Prunariu, omul care a reușit să ne cucerească copilăria și să ofere un adevărat model pentru mulți dintre noi care se visau cosmonauți, ne vorbește astăzi despre importanța limbii române și despre cât de mult ar trebui să o prețuim.

           Domnule Prunariu, vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră de a răspunde acestui interviu!
Numele dumneavoastră este prezent în memoria românilor datorită faptului că ați fost primul și singurul român care a zburat în spațiul cosmic. În mod cert, activitea dumneavoastră este una care a inspirat și va mai inspira foarte mulți tineri. Cât de mult a contat pregătirea dumneavoastră (anii de școală, liceu, facultate) în această direcție?

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

Nu este ușor să ajungi în spațiul cosmic. Selecțiile sunt dificile și implică multe faze. Una dintre ele este reprezentată de pregătirea profesională, iar aceasta materializează o pregătire acumulată de-a lungul anilor, începând cu școala generală, liceu, facultate, toate acestea având un cuvânt important de spus în modul în care abordezi pregătirea științifică. Modul în care te exprimi, înțelegerea corectă a unui text complex sunt lucruri care se învață, acestea reprezentând un bagaj pe care l-ai acumulat și pe care îl valorifici în activitatea ta profesională ulterioară. Normal că limba română este un element de bază pentru a comunica, pentru a-ți putea valorifica cunoștințele. Aceste lucruri au un cuvânt greu de spus în faza finală a selecției tale pentru o anumită poziție profesională. Normal că pe lângă aceasta urmează apoi învățarea limbilor străine, mai ales dacă profesia ta implică deplasări externe și cooperare cu instituții din alte țări. Fără acestea nu te descurci pe plan internațional, iar ele se învață plecând de la cunoașterea foarte bună a limbii tale natale.

Aveți proiecte atât in tară, cât și în străinătate. În contextul actual, este mai important ca tinerii să cunoască o limbă de circulație internațională? Sau mai înainte de orice limba maternă?

Limba maternă este de bază. Fără buna ei cunoaștere este greu să înveți o altă limbă străină, să poți face diferențe, asocieri. Este o chestiune în primul rând de cultură generală să îți cunoști bine propria limbă și să o vorbești corect. Apoi, desigur, învățarea limbilor străine, cum spuneam, este o condiție sine qua non a colaborărilor internaționale. În acest context, atunci când eram eu în școală, limba franceză prevala și era considerată o limbă elegantă, o limbă a diplomației, ceea ce într-un fel a rămas până astăzi. Pe atunci limba engleză era mai puțin promovată. O dată cu dezvoltarea computerelor, o dată cu dezvoltarea aviației, a științelor spațiale, limba engleză a devenit limba de bază pe plan internațional. Și atunci e normal ca învățarea ei să devină o necesitate.

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

  Cât de mult contează să fii autodidact atunci când vine vorba de a lucra la propriul vis?

În primul rând cred că visele generează pasiuni, care apoi au nevoie să fie îndeplinite. Indiferent de ce domeniu de activitate sunt legate visele, pentru a le îndeplini ai nevoie de cunoștințe de bază pe care ți le transmite școala, apoi instituția de învățământ superior. Paralel, pentru orice pasiune care reprezintă întruchiparea unui vis, vei căuta singur informații, vei descoperi, vei găsi soluții de realizare, vei inova sau chiar inventa daca ești în stare. Dacă din pasiune ajungi să faci profesie este ideal. Munca va fi o plăcere, nu vei simți când trece timpul, nu vei simți acut oboseala, vei avea realizări deosebite.

        Cât de mult contează școala în vederea formării profesionale?

Școala este o instituție care trebuie să îți transmită cunoștințele de bază și să te învețe cum să înveți. Cel puțin în facultate, Facultatea de Inginerie Aerospațială pe care am absolvit-o, profesorii ne-au învățat la anumite materii, este drept, nu la toate, cum să învățăm, cum să descoperim în cărți ceea ce ne trebuie, cum să găsim informația de care avem nevoie pentru a merge mai departe și a ne dezvolta profesional cu forțe proprii. Pe atunci nu exista internetul. În viziunea mea acesta ar trebui să fie principalul rol al școlii: să îți transmită cunoștințele de bază și să te învețe cum să înveți. Nu peste tot însă este înțeles acest lucru. Nu toate cadrele didactice au capacitatea și pregătirea profesională de a face acest lucru.
Eu cel puțin sunt foarte mulțumit de școala pe care am făcut-o.

        Sesizați vreo diferență între școala și sistemul de învățământ vechi și sistemul actual?

Constat că astăzi anumite elemente pe care școala trebuie să le considere de bază în procesul educațional, având în vedere psihologia și capacitatea de asimilare a copiilor, având în vedere conținutul și modul de predare a unor materii esențiale pentru înțelegerea ulterioară a altor materii complexe și a unor fenomene care se petrec în jurul nostru sunt alterate. Având deja nepoți pe care îi văd la școală, îmi dau seama că sistemul de învățământ este mult diferit față de perioada mea și personal nu văd un mare beneficiu al modificărilor aduse până în momentul de față. Nu se mai predau elemente de bază care să le deschidă ochii asupra vieții și universului în care trăim. Tot mai puțini tineri mai înțeleg unde și cum să încadreze o serie de informații care le parvin, și neavând elemente de bază ajung să creadă orice informație indiferent cât de aberantă poate fi. Unii au ajuns să creadă cu tărie în așa-zisa ”nouă teorie” cum că Pamântul este plat! Alții cred și iau în serios orice se vinde la televizor, fără să treacă puțin prin filtrul rațiunii ce li se vinde ca informație. Rolul școlii este foarte important în a crea și menține o societate conștientă și pregătită, chiar dacă nu acesta este interesul unor grupuri de interese.
Dezavantajos este și faptul că fiecare ministru vine cu noi modificări ale procesului de învățământ, apoi există și recomandări internaționale dar care trebuie aplicate constructiv și adaptate la tradiția învățământului nostru de succes. Elevii sunt derutați, profesorii la fel, ajung să fie  demotivați și rezultatul este un proces educațional tot mai scăzut calitativ.

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

          Mai este astăzi important să citim, să ne documentăm, în contexul în care era digitală și internetul ne oferă informația cu atâta lejeritate?

A citi este important oricum, fie că o faci pe un ecran de computer, fie că o faci dintr-o carte. Evoluția tehnologică a schimbat radical sistemul și modul în care poți să te documentezi. Desigur, când am învățat noi, cartea fizică reprezenta totul. Pe atunci nu existau computere, deci nici internet. În momentul în care citeai o carte se stabilea o anumită relație psihologică cu acea carte. Învățai să iei un lucru de la început și, terminând cartea, percepeai psihologic ce înseamnă să duci un anumit lucru la bun sfârșit. Învățai cum este organizată o carte de beletristică, cu introducere, cu cuprins, cu încheiere, așa cum trebuie să fie organizate multe lucruri în viață.

În momentul în care începi să te documentezi pentru o anumită lucrare ai la dispoziție foarte multă informație pe care în principal o cauți pe internet. În acest condiții documentarea îmbracă un caracter punctual, nu mai ai timp să citești o carte de la cap la coadă, sau un material consistent, să înțelegi un întreg context, ci cauți doar elemente care să servească strict interesului tău. Acest lucru modifică într-un fel și psihologia de abordare a procesului de învățare și documentare. Aplicând acest lucru când nu ai încă însușite elemente de bază într-un anumit domeniu, devi într-un fel superficial și te mulțumești să produci materiale zis ”originale” prin metoda ”copy-paste” ajungând să gândeși și să treci tot mai puțin informația prin propriul filtru. Atunci când ai un material scris în față, când stai cu creionul pe el (cel puțin prin prisma formării generației mele), parcă vezi altfel materialul în întregimea lui. Eu, de exemplu, atunci când trebuie să întocmesc un material pe o anumită tematică, prefer să îl printez, să îmi așez foile una lângă alta și să încep să fac comparații între informații, să văd de unde-unde mut paragrafe, ce modific, având astfel o viziune integrală asupra lui. În momentul în care pe computer ai o singură pagină în față  și nu poți să îți arunci ochii simultan pe mai multe pagini (deși, practic se poate face și acest lucru dar dimensiunea ecranului dezavantajează mult), atunci nu mai ai o vedere și o înțelegere completă a materialului. Dar, cine știe, poate noile generații de copii care s-au născut cu computerul în brațe, care trăiesc prin tot felul de echipamente computerizate, vor găsi probabil un alt mod de a se forma.

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

Care este părerea dumneavoastră cu privire la modificările aduse astăzi limbii române (abrevieri, folosirea de cuvinte surogat, din alte limbi, neacceptarea corecturii chiar și atunci când acest lucru se impune)?

Utilizarea unor termeni importați acolo unde avem termeni românești consacrați denotă în primul rând lipsă de educație, lipsă de cunoaștere a propriei limbi și este păcat că se petrece așa. De multe ori este vorba despre o preluare directă a unor termeni din principalele limbi în care se transmite informația în media sau pe internet, în primul rând din limba engleză. Pentru că toate meniurile în cele mai multe computere sunt în limba engleză ne-am învățat atât de mult cu ele și cu cititul informațiilor, cel puțin tehnico-științifice, în această limbă, încât de multe ori cuvinte și expresii engleze ajung să intre în vocabularul profesional curent. Am și eu astfel de tendințe și de multe ori în domeniul profesional îmi este mai ușor să folosesc termeni în engleză . Este adevărat, mediul în care trăim acum și în care ne desfășurăm activitatea produce modificări și alterează limba tradițională. Important este să sesizăm limita de la care nu mai ușurăm exprimarea ci o schimonosim.

  Vă rugăm să ne acordați un punct de vedere personal cu privire la următoarea întrebare: cât este de importantă limba română în sânul familiei ?

Vă dați seama că toți din familie am vorbit și vorbim între noi în limba română. Copiii au învățat de mici și limbi străine, cel mic a terminat un liceu în limba engleză, cel mare vorbește engleza foarte bine utilizând-o zilnic profesional – este pilot -, ambii au facut la școală și franceză, cel mic a făcut o parte din studii la Budapesta și a învățat de la zero și limba maghiară. În educația lor nu am făcut niciodată rabat de la limba română. Am fost poate chiar puțin perfecționiști în utilizarea corectă a acesteia. Indiscutabil, nu poți transfera integral acest rol școlii. Copiii văd un exemplu în părinți. Dacă părinții nu vorbesc corect limba română, copiii o vor învăța deficitar și în timp nu o vor mai practica adecvat.

          Dumneavoastră vi se întâmplă să greșiți? Dacă da, cum încercați să remediați această situație?

În primul rând caut să mă exprim permanent corect în limba română. În scris pun virgulele unde trebuie, folosesc formele verbale adecvate care să exprime exact ce doresc. Deci în tot acest context, oricând scriu un text, îl recitesc, îl revăd, de multe ori fac corecturi, și mi se pare un lucru foarte normal și necesar.

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

              Experiența dumneavoastră a fost unică și fabuloasă în același timp. Cât este șansă, noroc și cât înseamnă pregătire într-o astfel de experiență?

Indiscutabil în orice domeniu de activitate atunci când ajungi să faci ceea ce îți dorești există și șansă. Pot spune că pentru mine, în abordarea cosmosului, un lucru important l-a avut șansa. Eram inginer de aviație, devenisem din pasiune, puteam să rămân în continuare să lucrez la o fabrică în acest domeniu de activitate care îmi plăcea. A venit însă un moment în care, efectuându-mi stagiul militar într-o anumită unitate militară de aviație, s-a declanșat exact în acea perioadă în România procesul de selecție pentru candidați cosmonauți. Comandantul unității militare a venit și ne-a întrebat cine vrea să fie voluntar pentru a fi selecționat pentru un zbor cosmic? Puteam să fi intrat în altă serie pentru a-mi efectua stagiul militar, cu șase luni mai devreme sau cu șase luni mai târziu, și să nu mă fi aflat acolo în acel moment. Aș fi aflat poate din presă, mult mai târziu faptul că au fost selecționați candidați cosmonauți, iar eu nu aș fi avut șansa să particip la selecție. Deci șansa, după mine, are un rol important. După ce ai beneficiat de șansă, munca și pregătirea de specialitate reprezintă factorii cei mai importanți care te detașează de ceilalți și te duc în frunte. Deci mai departe pasiunea, munca, rezultatele foarte bune te fac să te diferențiezi de ceilalți și într-adevăr să reușești.

           Din ce în ce mai mulți tineri par astăzi lipsiți de orizont. Cum putem motiva tinerii de astăzi să creeze la rândul lor lucruri mărețe?

Faptul că acum copiii sunt destul de derutați, în primul rând se datorează și unei cascade întregi de informații neesențiale care sunt transmise de media, în principal de televiziune. Se transmit o grămadă de emisiuni ieftine, ușoare, care prind rapid la orice categorie de oameni, doar cu prețul de ”a face rating” și mult mai puține emisiuni de știință (sau sunt canale specializate pentru emisiuni de știință pe care cei mai mulți nu le urmăresc). Unele familii sesizează ignoranța în care ne cufundăm și iau măsuri raportate la copiii lor. Acestea caută să le transmită copiilor altă categorie de informație și să-i învețe să aprecieze acea informație și importanța ei pentru viață.
Din păcate, vedetele de moment, așa numitele “valori” pe care le văd copiii in media, sunt valori ieftine, trecătoare, dar copiii nu înțeleg acest lucru și, fără puțină educație și orientare din partea cuiva elevat, le iau drept model. Cum să-i mai intereseze pe mulți în acest ocean de sclipici atrăgător dar ieftin lucruri dificile cum sunt științele, matematica, fizica, ș.a?. O societate, pentru a se dezvolta, are nevoie de profesioniști adevărați care să producă și lucruri esențiale pentru susținerea unei societăți, nu numai să consume.

           În finalul acestui interviu, vă rog să adresați câteva cuvinte cititorilor noștri!

Pentru că acest material este specific orientat spre limba română le-aș transmite tuturor faptul că este necesar, este corect și este elegant să îți cunoști foarte bine limba natală și să o practici adecvat. Între oamenii elevați acest lucru nu poate provoca decât aprecieri și admirație.

           Vă mulțumim, domnule Dumitru Prunariu, pentru că ați acceptat invitația noastră de a răspunde acestui interviu!

Capitolul de astăzi ar trebui să reprezinte pentru oricine dintre noi un îndemn. Un îndemn spre a ne uita puțin la felul în care erau făcute lucrurile înainte și la potențialul pe care îl avem astăzi, o dată cu dezvoltarea tehnologiei. Domnul Dumitru Prunariu constituie fără îndoială un exemplu pozitiv, un exemplu de dedicare și dorință de a face mai mult, un exemplu de pasiune și de muncă ce aduce rezultate memorabile pentru viitoarele generații.

Ne vedem mâine, cu materiale la fel de interesante. Până atunci, nu ezitați să distribuiți acest material, dacă v-a fost pe plac!

Share This:

Cap. 19- Când limba română e prezentă și în linii de cod!

Capitolul 19 ne aduce sub lupă limbajul folost de către programatori. Surpriză, tot limba română o folosesc și aceștia, dacă discutăm despre programatori români. Astăzi am invitat-o pe Daniela Burac șă ne răspundă câtorva întrebări ce au legătură cu campania noastră #corectromânește, iar ea a acceptat acest lucru, în ciuda provocărilor zilnice și a timpului destul de redus. Pe Daniela o puteți găsi pe Sekko.ro, acolo unde se ocupă de partea de implementare tehnică a strategiei, dar și de webdesign și mentenanță.

Mulțumim Daniela pentru că ai acceptat invitația noastră! Știm că te ocupi de realizarea de site-uri, de partea tehnică, de programare și de structura siteu-rilor. Te rog să ne spui cât timp ți-a luat pentru pregătirea ta în acest sens.

Bazele educației în domeniul programării au început în liceu. Am fost la profil real, informatică intensiv. De atunci este o învățare și o pregătire continuă, chiar dacă educația formală s-a finalizat o dată cu examenul de licența. Am putea spune ca pregătirea în școli a durat 7 ani. Dar ținutul pasului cu noile tehnologii în domeniu nu se termina niciodată.

Sursa foto: Daniela Dincă

Având în vedere nivelul de interacțiune cu clienții, cât de mult folosești limba română în activitatea ta?

În fiecare zi. Este esențial sa comunici zilnic cu clientul, pentru ca el sa fie la curent cu stadiul proiectului.

Activitatea ta se reflectă foarte mult în mediul online. Consideri că în acest caz avem nevoie de o anumită conduită în sensul folosirii corecte a limbii române?

Din punctul meu de vedere, am grija să mă exprim corect atât în scris cat și verbal, atunci când discut cu beneficiarul. În primul rând trebuie să dau dovadă de profesionalism.

De asemenea, de cele mai multe ori, primele cuvinte și texte de pe un site aparțin programatorului. Mesajele pe care le afișează  platforma web, link-urile paginilor, elementele de interacțiune cu site-ul, toate trec prin mâna programatorului și fac mai ușoară navigarea site-ului.

Deși este mai avantajoasă realizarea de site-uri pentru piața externă, rămâne mult de muncă și la nivel intern. Cat este de important ca un site românesc să arate bine din punct de vedere lingvistic?

Este mai avantajoasă financiar, da. Dar munca la un site românesc este de multe ori mai ușoară, neexistând o bariera culturală. Ne este mai cunoscut publicul țintă și ne este mai ușor să ne adresam publicului din România decât celui din SUA, de exemplu.

De cealaltă parte, este importantă educarea proprietarului de site în legătura cu conținutul pe care îl va afișa pe site. Un site care afișează  texte corecte din punct de vedere gramatical și cu mesaje transmise corect este mult mai plăcut utilizatorului și nu lasă impresia ca “e făcut pe genunchi”.

Imaginați-vă cum ar fi dacă Amazon ar fi afișat la începuturile lui “Boks” în loc de “Books”. Imaginați-vă cum ar fi fost dacă Emag ar fi vândut în 2001 “Leptopuri” sau ne-ar fi îndemnat “Contactaține”. Ar mai fi acum lideri în domeniul lor?

Sursa foto: Daniela Dincă

Prestigiul unui site poate veni și din conținutul acestuia? Este important felul în care scriem pe un site?

Categoric, da! Scrierea corectă pe site este genul de aspect pe care dacă îl neglijezi te afectează negativ într-o proporție mult mai mare decât te-ar ajuta dacă ar fi corecta.

Dacă uiți de cratima, dacă “mănânci” un “i”, dacă lipsește punctuația, blog-ul tău devine greu de urmărit și vizitatorul nu revine pe site.

Dacă descrierile produselor din magazinul online, nu sunt ușor de citit, nu vei putea sa transformi un vizitator în client

Dincolo de linkuri bine optimizate, contează o greșeală de scriere într-un url, spre exemplu?

In ceea ce privește link-urile suntem limitați de platforma folosita și de browserul utilizatorului. Asta înseamnă că nu putem folosi diacritice în link-uri. De cele mai multe ori, platforma elimina un caracter pe care nu-l poate folosi în link.

Noi, ca specialiști, trebuie sa ne asiguram că platforma știe să înlocuiască un “ș” cu un “s” atunci când generează link-ul, sau să facem noi manual înlocuirea.

De obicei link-ul le da utilizatorilor posibilitatea să își facă o idee despre ce e vorba în pagina respectiva fără să o deschidă. Dacă este corect și ușor de citit, ne poate ajuta.

Mediul online favorizează extinderea greșelilor de scriere și vorbire?

Din pacate, da. Accesul la internet le permite acum tuturor sa se exprime liber, chiar și celor fără cunostințe temeinice de limba română.

Să nu se înțeleagă greșit: posibilitatea liberei exprimari este neprețuită. Însă face loc unor “modele personale” care nu sunt chiar demne de urmat. Vedem cu toții pe rețelele sociale cum “vedetele de carton” își exprima ideile fără sa țină cont cât de corect scriu. De cele mai multe ori, devin exemple de urmat pentru tineri.

Daniela, ție ți se întâmplă să greșești? Ce pârghii folosești pentru a repara aceste situații?

Bineînțeles. Ca orice om, sunt supusă greșelii. Din fericire, în domeniul meu, corectarea se face ușor: greșelile din cod se rezolvă cu “backspace” și “delete”. Chiar și cele din interfața cu care vine în contact utilizatorul, tot din cod sunt generate.

Destul de multe persoane vad în activitatea ta un job de viitor. Cât de mult a contat pregătirea ta în ceea ce ai realizat până acum? Dincolo de profilul real al activității, latura umană (pregătirea în limba română, anii de studiu a acestei discipline) a contat?

A contat din momentul 0. Din momentul primei probe de limba română, la “examenul de capacitate” din 2002.

Dincolo de profilul real al studiilor, am ajuns acolo datorita notelor la probele de limba română. Nu aș fi fost admisă la profilul “mate-info” dacă aș fi avut o medie de admitere mai mică.

Nu aș fi fost admisă la facultatea dorită, dacă aș fi avut o medie mai mică la examenul de bacalaureat.

Ba chiar recunosc că la bacalaureat, nota la matematică a fost mai mică decât cea de la limba română. La matematică, dacă ai calculat greșit 2+2, nu primești nici un punct. în schimb, la un comentariu pe marginea textului primești puncte chiar și pentru punctuație și cratime puse corect.

În finalul acestui interviu, te rugăm să adresezi câteva cuvinte cititorilor noștri!

Aș vrea să le transmit să nu se oprească niciodată din a învăța ceva nou. Indiferent de domeniu. Fie că vor să devină specialiști în domeniul profesional, sau să devină părinți mai buni sau bucătari mai inspirați, nu există cale mai bună decât să citească. Să-i urmărească pe cei mai buni din domeniul lor și să-i ia ca exemplu. În ziua de astăzi accesul la informație este mai ușor ca niciodată. Este ieftin și rapid să înveți ceva nou.

Sfatul meu cel mai important este să evolueze ca persoană pe orice plan doresc – personal sau profesional.

Mulțumim, Daniela și îți urăm succes în proiectele viitoare!

Am scris astăzi capitolul cu numărul 19 și am discutat despre importanța limbii române în programare. Este interesant cum și cele mai dificile și tehnice domenii au nevoie de limba română. Pentru mâine am pregătit o supriză. Un model. Detalii mâine! 🙂

Share This:

Cap. 18- Importanța limbii române, din perspectiva unui trainer, translator și entertainer!

Capitolul 18 al campaniei #corectromânește se încăpățânează să ne aducă zâmbetul pe buze în ciuda ploii de afară. Astăzi discutăm cu Sarah Key (Alexandra Stoian), pe care am invitat-o să ne răspundă la întrebări, în stilul ei caracteristic: plin de amuzament, acolo unde este cazul și serios, când este nevoie să punctăm aspecte de netrecut cu vederea. Sarah este trainer, translator și entertainer, dar dincolo de aceste lucruri este un om cu un simț al umorului foarte bine dezvoltat și cu un respect pentru limba română foarte bine înrădăcinat. Îi spunem bun venit și îi mulțumim pentru implicarea în campania noastră!

Sursa foto: Sarah Key

Bună, Sarah! Pentru început, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine și despre activitatea ta.

Sunt trainer de mai bine de zece ani și entertainer de când mă știu. Nebunia cu trainingul a fost genul de activitate pe care nu am găsit-o eu. Ea m-a găsit pe mine. A început cu limbile străine și de câțiva ani s-a extins și în alte zone, când am început să mă simt pregătită să țin training-uri de soft skills, customer service, gestionare a situațiilor dificile etc. Am o experiență de vreo nouă ani de practică în zona asta, așa că acum îi ajut și pe cei aflați la început de drum prin training-uri, ateliere, webinarii și sesiuni de coaching. Apropo de partea de entertaining, mulți mă știu mai degrabă ca solist vocal decât ca trainer.
Când nu sunt ”entertrainer”, sunt traducător și de mai bine de un an am trecut de la statutul de freelancer la cel de antreprenor. Dețin Leanway Entertraining, care e alter ego-ul meu prezentabil. E entitatea în spatele căreia mă ”ascund” când trebuie să fiu om serios. De patru ani și ceva sunt și mămică, un vis împlinit pe care îl aveam de când aveam eu vreo patru ani și ceva, probabil. Țin minte că îi spuneam mamei să nu dea hăinuțele care îmi rămăseseră mici, pentru că vreau să le păstrez pentru copiii mei. 😊 Cu toate poveștile astea, multă lume crede că mai am puțin și ies la pensie. Uneori nici mie nu-mi vine să cred că am 28 de ani.

Ne-ai spus că te ocupi și de segmentul customer service. Cât de mult contează limba română în acest domeniu?

Ca să fiu sinceră, depinde foarte mult cui se adresează ceea ce faci. Eu am ani de experiență în customer service adresat clienților străini, din țări precum Franța, Elveția, Luxemburg, Belgia, Liechtenstein, Canada și nu numai, dar și acolo sunt oameni veniți de peste tot. Practic, cred că sunt foarte puține nații cu care să nu fi avut de-a face cel puțin o dată. Am stat de vorbă față în față, am vorbit la telefon, ne-am scris, am avut cam toate tipurile de interacțiune cu clienți de tot felul. Am vorbit cu ei în engleză, în franceză, în spaniolă, în japoneză, uneori a trebuit să ”storc” puținele boabe din alte limbi pe care le știu la nivel de supraviețuire, pentru că ei nu vorbeau niciuna dintre limbile pe care le vorbeam eu sau nimeriseră greșit. Unde nu m-am priceput deloc, am apelat la mâini și la picioare. E uimitor cât de mult te ajută limbajul non-verbal în comunicare. Acum, ca să mă refer strict la segmentul din România, sigur că limba română e esențială, pentru că e limba noastră oficială, așa că, dacă vrei să ai clienți români, trebuie să le vorbești pe limba lor. Dar e mai mult decât atât; nu e suficient să vorbești în română, ci trebuie să le vorbești în română ”altfel”. Degeaba rostești cuvinte, dacă ele nu fac oamenii să simtă ceva special.

De ce este important ca o firmă să aibă nu doar oameni bine pregătiți, ci și persoane care cunosc foarte bine limba română?

Dacă ne referim la firmele din România, e vorba de ce spuneam mai devreme. Când te cheamă ”Ionescu” sau ”Popescu” sau e clar că ești român, e alt tip de interacțiune. Dar chiar și dacă nu ai nume românesc și poate nu ești nici român, faptul că poți comunica în limba țării în care locuiești și lucrezi face o diferență crucială în percepția ta asupra lumii înconjurătoare. Să nu mă înțelegi greșit, cred că se poate trăi în România și fără să vorbești fluent limba română, eu locuiesc cu un exemplu viu în acest sens, dar știu totodată și ce dificultăți aduce situația asta. Sunt foarte multe lucruri la care nu ai acces, cum ar fi un banal afiș pe un stâlp sau o piesă de teatru.

Sursa foto: Sarah Key

Cât de mult contează să scrii și să vorbești corect, în interacțiunea cu oamenii din jurul tău?

În ceea ce privește munca mea, având în vedere că formarea mea profesională de bază este ca filolog și traducător, să vorbești corect și să scrii corect e vital. Oamenii se bazează pe ajutorul meu în acest sens, sunt plătită pentru așa ceva. Elaborez texte, traduc texte, corectez texte, nu aș fi nimic dacă nu aș face asta într-o manieră corectă și îngrijită. Cât despre partea de customer service, din nou, e esențial să te prezinți impecabil din punct de vedere al limbii pe care o vorbești. Reprezinți ceva mult mai mare decât tine, reprezinți o firmă, o imagine, o idee. Nu contează că e ”doar firma ta”, cum am mai auzit uneori. Cu atât mai mult, dacă e firma ta, trebuie să îi faci cinste. E ca și când, doar pentru că în majoritatea timpului poate lucrezi de acasă, la o întâlnire cu un potențial client te-ai duce îmbrăcat în pijama. Nici eu nu sunt adepta ținutei business de tip ”la patru ace”, sunt un spirit liber, dar chiar și așa, există niște limite. Dacă nu stăpânești limba pe care o vorbești, rezultatele nu vor fi niciodată aceleași, iar experiența (atât a ta, cât și a celorlalți) va fi net inferioară.

Cât de mult contează pentru o firmă să aibă persoane desemnate care să mențină o relație cu clientul, respectând și aspectul scrierii și exprimării corecte?

Experiența mea spune că nu degeaba cele mai prestigioase firme au un serviciu de relații cu clienții în care se investesc milioane. Știi vorba aia conform căreia angajații nu părăsesc companiile, ci managerii ? Chiar a fost realizat un studiu recent care a confirmat asta. Managerii sunt pentru angajați cei care reprezintă firma. Puțin îl interesează pe un salariat ce face CEO-ul companiei care poate e la mii de kilometri distanță, pe el îl interesează dacă șeful lui e ”cum trebuie”, orice ar însemna asta. Ei bine, tot așa, clienții nu părăsesc companiile, ci serviciul de relații cu clienții. Omul cu care stai tu de vorbă când intri într-o companie sau care îți răspunde la e-mail sau la telefon e omul care reprezintă compania. Uneori un client nu are decât o singură interacțiune cu o firmă, dar impresia despre ea e posibil să rămână timp de ani de zile. De calitatea acelei interacțiuni poate, într-o situație extremă, să depindă viitorul unei firme. Mi se pare că sunt prea mulți cei care subestimează acest aspect și care cred că ”merge și așa”. Mulți consideră că, doar pentru că vorbesc limba română, sunt și calificați să stea de vorbă cu un client.

Cât ne poate costa o exprimare defectuoasă în afaceri sau în interacțiunea de zi cu zi?

Uite, îmi amintesc de un caz pe care l-am studiat în cadrul unui training pentru traducători. Era o conferință la care participau și străini. Exista un traducător, dar pentru că reprezentanții firmei-gazdă nu prea înțelegeau subtilitățile care stau în spatele limbajului, nu au știut cum se selectează un traducător și au dat peste un începător. La un moment dat, negocierile au devenit destul de intense și era crucial acordul tuturor părților în problema respectivă. Unul dintre străini a ținut un discurs scurt și de impact (cel puțin în limba engleză așa ar fi fost), pe care traducătorul l-a tradus mai mult prin aproximare, ca să zic așa. Dar partea care a schimbat complet percepția românilor asupra situației a fost atunci când domnul vorbitor de engleză a spus : ”We urge you to support us in undertaking this activity” (=”Vă solicităm să ne sprijiniți în a întreprinde această activitate”), iar traducătorul a tradus : ”E urgent pentru noi să ne suportați, pentru că vrem să îngropăm această activitate”. Sigur că mulți vor fi tentați să spună că asta se întâmplă doar în traduceri (cu toate că, dacă mă întrebi pe mine, așa ceva nu ar trebui să se întâmple sub nicio formă), dar de câte ori nu se întâmplă să auzim cuvinte precum ”fortuit” sau ”locație” folosite greșit, prin calc lingvistic sau traducere ”prin aproximare” din alte limbi ? De câte ori nu am auzit spunându-se ”Am decât 5 lei la mine” sau am văzut cratime lipsă sau în plus în cele mai ciudate locuri ? Cât de mult ne poate costa o exprimare defectuoasă ? Răspunsul e că depinde de la caz la caz, dar vin și te întreb : tu cam ce riscuri ești dispus(ă) să îți asumi în sensul acesta ?

Sursa foto: Sarah Key

Există greșeli și există lipsă de informare. Cum crezi că se pot acoperi aceste lacune?

Există, așa este. E trist că, în secolul informației, în care totul e la un click distanță, oamenii par mai dezinformați decât erau înainte de toate astea. Cei care mă cunosc și care interacționează des cu mine știu că eu am un crez : totul pleacă de la educație. Cred că sunt extrem de puține probleme pe lumea asta care nu pleacă, în esență, de la educație sau de la lipsa ei, de la cele mai banale lucruri până la cum sunt conduse țări întregi, până la crime și alte atrocități. Foarte puține se întâmplă din alte motive. Cred că, dacă am fi mai educați și mai informați, nu am avea nici pe departe atâtea probleme. Cea mai eficientă și mai plăcută metodă pe care am găsit-o eu este cea a mentoring-ului. Eu am un mentor pentru fiecare activitate pe care o desfășor, iar mentorii respectivi mi-au fost, la un moment dat, profesori. Dar nu e nevoie să existe și dimensiunea asta, a profesoratului, ceea ce contează e să ai un model cu care să ai și contact frecvent în zona în care își dorești să te dezvolți. Recomand oricui vrea să corecteze ceva sau să învețe mai mult despre un subiect să nu facă asta singur. Sigur că există și autodidacți care fac treabă bună, dar la un moment dat ating un plafon. Nu ai cum să excelezi de unul singur, probabilitatea de a ajunge la un astfel de nivel e atât de mică, încât nici nu aș lua-o în calcul dacă aș vrea să învăț ceva. Eu am ajuns să îmi selectez profesorii și mentorii cu o rigurozitate greu de închipuit.
Nu mai accept pe oricine, pentru că știu exact ce să caut. Iar atunci când găsesc acea persoană, o las să își facă treaba, chiar dacă mă ”chinuie” și are metode pe care nu le agreez în mod special. E o chestiune de încredere. Când găsești un om de nădejde în zona de training, indiferent de ce domeniu ai aborda, ai încredere că te va învăța bine și nu îl contesta la fiecare pas, doar pentru că e prea greu sau prea incomod. Ca să ofer și o variantă mai la îndemână, dacă aveți un dubiu legat de un cuvânt sau o structură gramaticală, dicționarele sunt la un click distanță. 😉

O solicitare, o reclamație, o comandă, o cerere de ofertă. Ce mesaj transmitem atunci când textul este redactat în mod corect?

Voi presupune că prin ”redactat corect” te referi nu doar la corectitudinea gramaticală și ortografică, ci și la gradul de adaptare a limbajului tău la destinatarul mesajului și la toate subtilitățile care se mai ivesc prin astfel de texte. Mesajul transmis în acest caz este, după părerea mea: ”Sunt aici pentru tine, pot să te ajut așa cum ai nevoie și îmi doresc să rezolv sau să te ghidez în problema pe care o ai. Poți să ai încredere în mine.”

Vedem tendința care ne aduce din ce în ce mai mult către mediul online. Ce parere ai despre modul în care un site sau magazin online ar trebui să își etaleze produsele sau serviciile? Este important modul în care realizam acest lucru?

E o întrebare al cărei răspuns are foarte multe ramificații. E o întreagă discuție aici și sunt multe păreri, care mai de care mai interesante. În orice caz, toți experții sunt de acord că e important modul în care realizăm acest lucru. E important cum te prezinți, doar că nu există acel ”mod corect” de prezentare. Unii spun că trebuie să fie foarte simplu și ușor de urmărit, alții spun că trebuie să existe foarte multe opțiuni. Unii spun că trebuie să fie cât mai colorat și plin de poze, alții spun că trebuie să fie cât mai puțin încărcat vizual. Rețeta universală nu există. Dar cu siguranță trebuie să fie scris corect și coerent, aici pot să îți certific 100%. De fapt, una dintre metodele cele mai bune de a-ți da seama dacă un website doar vrea să-ți ia banii sau dacă e o înșelătorie de-a dreptul e să verifici cam câte greșeli de scriere și de exprimare are pe milimetru pătrat. În cel mai rău caz, vei vedea că e o escrocherie. În cel mai bun caz, nu e o escrocherie, dar e o firmă care nu investește în oamenii ei. În oricare dintre situații, vrei cu adevărat să lucrezi cu așa ceva ?

Ce părere ai despre a ne exprima părerile persona sub forma unui blog și despre a transmite mesajul cât mai clar în limba română?

Blogurile sunt cu dus și întors. Nu aș putea să mă pronunț dacă sunt o idee bună sau nu. Întrebarea e: ce vrei să transmiți prin acel blog, care e scopul lui ? Nu cred că un blog e pentru oricine, pentru că necesită niște resurse pe care mulți nu sunt dispuși să le investească, iar dacă se dovedește a avea succes, va cere din ce în ce mai multe resurse. Ce-i drept, va și aduce rezultate, dar cred că un blog trebuie de la început planificat ca o ”aripă” separată a unei afaceri și trebuie luat foarte în serios, pentru că îți poate ridica firma sau ți-o poate trânti în feluri în care nici nu te aștepți. Dar să luăm cazul în care deja ai luat decizia asta și vrei blog. În cazul acesta, da, îți trebuie cunoștințe despre cum să îl scrii, îți trebuie consecvență, trebuie să știi ce să faci când nu mai ai idei etc. Dacă știi că nu ești persoana potrivită pentru a ține un blog, dar vrei unul, asigură- te că ai o persoană de nădejde care să se ocupe de el și asigură-te că ai niște obiective clar stabilite pentru acel blog.

Sursa foto: Dalina Andrei

Limba străină versus limba maternă. Știu că serviciile tale includ și cursuri de limbi străine. Pierde teren limba română în fața acestora? Exista undeva un echilibru?

Ce întrebare interesantă ! Pun pariu că mulți din cei care lucrează în branșa asta nu se întreabă asta prea des. În mod clar cererea de cursuri de limbi străine este mult mai mare decât cea pentru cursurile de limba română, cu toate că există destul de mulți străini care învață limba română. Problema e în spatele motivului pentru care vor să învețe. Românii învață pentru examene sau pentru a-și putea conduce afacerile mai eficient, pentru a deschide piețe noi peste hotare etc. Străinii învață limba română ca să-și facă viața de zi cu zi mai ușoară. Unii vor să comunice mai bine cu colegii, deși ei vorbesc deja într-o altă limbă pe care o cunosc cu toții, alții vor să își surprindă partenerii de viață care sunt români. De asta, străinii renunță mai ușor, în momentul în care simt că au învățat destul încât să se descurce cu ce și-au propus. Când înveți pentru un examen sau pentru a-ți crește afacerea e altă motivație. Deci cam așa stau lucrurile pe partea de training în domeniul limbilor străine. Pe de altă parte, celelalte training-uri pe care le țin sunt în proporție de aproape 100% în română. În ce privește traducerile, cererea de traduceri mi se pare echilibrată, nu mi se pare că am mai multe traduceri în română decât din română. Cât despre partea artistică și mai ales cea muzicală în care sunt implicată în mod activ, deși mă străduiesc să am în repertoriu și piese în română și să scriu versuri și în română, adevărul e că engleza câștigă teren. În plus, zglobie cum sunt, îmi place să am în repertoriu piese în cât mai multe limbi străine. Pe lângă clasicele limbi de circulație internațională, precum engleza, franceza, germana, spaniola și italiana, am învățat sau am în studiu piese în japoneză, maori (limba populației native neozeelandeze), islandeză, finlandeză, ebraică, sârbă etc. Mi se pare fascinant să vezi cum funcționează alte limbi, chiar dacă nu le înveți ca atare, la un nivel de fluență. Până la urmă, foarte puțini realizează că limba română nu e atât de ”latină” pe cât se spune, ci că e o confluență fascinantă între limbile latine și cele slave, cu influențe destul de puternice maghiare, turcești, nemțești, grecești etc. Nu v-ați întrebat niciodată de ce noi îi înțelegem mult mai ușor pe italieni, spanioli, portughezi și francezi când vorbesc în limba lor maternă decât ne înțeleg ei pe noi când o vorbim pe a noastră ?

Te rog să adresezi câteva cuvinte persoanelor care citesc acest material.

Voi încheia cu niște cuvinte care nu îmi aparțin, cu o traducere a unor texte în limba română, așa cum mi-e obiceiul. Nelson Mandela spunea așa : ”Vorbește-i unui om într-o limbă pe care o înțelege și asta îi va ajunge la cap. Vorbește-i în propria lui limbă, iar asta îi va ajunge la suflet.” Totuși, aș vrea să nu uităm nici de ce spunea Maya Angelou : ”La urma urmei, oamenii nu își vor aminti ce ai spus sau ai făcut, ci își vor aminti cum i-ai făcut să se simtă.” Aceste două idei îmi ghidează mare parte din activitate și cred că, atunci când înțelegi cu adevărat ce stă în spatele lor, perspectiva se schimbă considerabil. Mulțumesc mult pentru ocazia oferită, de a lua parte la acest eveniment și mult spor în toate !

Sarah, îți mulțumim și îți urăm succes în proiectele tale viitoare!

Pe noi Sarah ne-a cucerit cu răspunsurile ei, dar și cu deschiderea de a aduce informații sănătoase campaniei noastre. Vă așteptăm și mâine cu un interviu la fel de interesant, spunem noi. Până atunci, dacă acest material v-a fost de folos, nu ezitați să îl distribuiți. Și da, zâmbiți!

Share This:

Cap. 17- Limba română privită prin obiectivul aparatului foto!

Capitolul 17 aduce în discuție un domeniu nou, în care nu ne-am aştepta ca limba română să fie chiar atât de importantă. Şi totuşi, domeniul foto-video ascunde oameni cu adevărat implicați în promovarea limbii române rostite şi scrise în mod corect. Astăzi discutăm cu Iuliu Paul Pop, un tânăr a cărui modalitate de exprimare o reprezintă fotografia și care reușește să fie un reprezentant de nădejde al acestei nișe. Îi mulțumim și noi pentru exemplul pe care îl oferă, dar și pentru implicarea sa în campania noastră, ce are ca motivație susținerea și promovarea limbii române.

Sursa foto: www.juliuspaul.com

         Bună Paul, îți mulțumim pentru că ai acceptat să răspunzi întrebărilor noastre. Ne poți spune, te rog câteva cuvinte despre activitatea ta?

Buna Mona! Eu sunt fotograf profesionist și doctorand în arte vizuale. Am reușit să transform acum 10 ani pasiunea pentru imagine într-un job full time. Pentru mine este important să văd rezultatul final al muncii mele și desigur să știu că ceea ce fac zi de zi ajută, într-un fel sau altul, oamenii din jurul meu. Pe lângă fotografia de eveniment, lucrez la multe proiecte de suflet. Unul dintre ele este blogul meu de cafea de specialitate.

         La o primă vedere, interacțiunea cu persoanele din domeniul tău de activitate pare a însemna o comunicare destul de redusă la nivel scris-vorbit. Cât de mare este de fapt influența limbii romane în aceasta nișă?

Primul contact pe care îl am cu ai mei clienți este de obicei în mediul online, pe email sau pe rețelele sociale. Acum 10 ani, când am început mica mea afacere, prima interacțiune era aproape în toate cazurile la telefon. Am observat în timp că oamenilor le place sau mai bine zis li se pare mai confortabil să scrie câteva cuvinte pe internet, decât să se exprime verbal la telefon. Cred eu că acest lucru se întâmplă din cauza faptului că mulți oameni se simt rușinați când poartă o conversație mai lungă la telefon cu o persoană străină. Pentru mine este importantă mereu prima impresie, de aceea acord o atenție deosebită modului în care mă abordează în scris clienții mei. De obicei oamenii care îmi scriu se feresc de texte lungi în care să îmi ofere multe detalii despre ceea ce îi interesează. Acest lucru mă deranjează, însă după modul în care sunt puse semnele de punctuație pot să îmi fac o primă impresie.

         Consideri că felul în care scrie sau vorbește o persoană care imortalizează anumite momente este important? Are vreo influență asupra oamenilor felul în care se prezintă un astfel de serviciu?

Am observat că multă lume nu acordă o importanță deosebită modului în care vorbește sau se exprimă în scris un prestator de servicii. Clienții aleg în funcție de portofoliu și preț. Dacă fotograful, videograful sau muzicianul oferă un serviciu de calitate la un preț convenabil, alte aspecte nu mai contează. Nu vreau să generalizez, dar am întâlnit de-a lungul timpului sute de muzicieni la evenimente care deși sunt foarte cunoscuți și solicitați, când ai o conversație cu ei rămâi cel puțin dezamăgit. Eu consider că o persoană publică, indiferent de domeniul ei de activitate, ar trebui să vorbească limba română literară, fără regionalisme și cu un accent regional cât mai neutru. Am întâlnit foarte puțini clienți care să vorbească fluent și corect, deci tind să cred că nu așteaptă opusul de la un prestator de servicii.

Sursa foto: www.juliuspaul.com

Știu că te ocupi de asemenea și de segmentul grafic: realizarea de bannere, de pliante publicitare și de diverse produse care constituie partea vizuală a unor servicii. Cât este de important ca un astfel de produs să fie corect realizat, discutând despre partea de text?

Când trebuie să concep un text publicitar sau un articol pentru blog mă gândesc în primul rând la cine este publicul meu țintă pentru a adapta limbajul la nivelul acelor oameni. Nu poți ști niciodată cine va citi acel text, dar indiferent de cât de simplu sau complex este, trebuie să nu aibă nici o greșeală de exprimare sau de punctuație. Mizez pe acest lucru din nouă motive: în primul rând un text corect scris din toate punctele de vedere denotă profesionalism, iar în al doilea rând cel care face publică o informație, de orice natură (în special un blogger), inevitabil devine un mic formator de opinie care are responsabilitatea de a fi corect din toate punctele de vedere.

         Paul, știu că ești una dintre (puținele) persoane care aleg presa scrisă în detrimentul presei digitale. Care este motivația ta?

Am renunțat la televizor acum șapte ani pentru că majoritatea televiziunilor au un conținut audio-vizual de slabă calitate. Îmi doresc să fiu la curent cu tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, însă nu suport știrile partizane. Consider că fiecare individ trebuie să beneficieze de știri imparțiale, tocmai pentru a nu fii prada unor manipulări în masă. De aceea prefer să citesc presă scrisă (online în mare parte) pentru a putea urmări în paralel mai multe publicații. Din fericire internetul mă ajută să verific autenticitatea unor știri prin găsirea rapidă a surselor de informare.

         Interacțiunea noastră a avut la baza o verificare a unei exprimări dintr-un articol de presă scrisă. Ce te determină să verifici corectitudinea scrierii unei informații? Cât de important este ca atunci când citim să verificăm corectitudinea informației?

Eu am un respect deosebit pentru jurnaliștii profesioniști și imparțiali pentru că ei ne ajută să gândim și să acționăm corect în raport cu evenimentele din jurul nostru. Este evident faptul că orice publicație are și conținut de umplutură, deseori scris de oameni slab pregătiți profesional. Nimic nu este mai neplăcut decât să citești un articol care are o mulțime de greșeli gramaticale. Cât despre corectitudinea informației eu cred că fiecare individ are dreptul să creadă doar ceea ce vrea și îi place. Eu personal consider că este de datoria fiecăruia de a verifica veridicitatea unei informații înainte de a-și crea o părere.

         Aduce mediul online influențe nefaste asupra folosirii corecte a limbii române?

Când a apărut internetul și mai exact chat-ul în România, tinerii de atunci au creat un limbaj de comunicare online bazat pe o gramatică a limbii române foarte stâlcită. Asta s-a întâmplat pentru că dura foarte mult să scrie un text complex și corect la tastatură din lipsă de experientă, iar pentru transmiterea unor mesaje banale se foloseau foarte multe prescurtări, tocmai pentru a economisi timp. În ziua de azi, acest limbaj “stricat” nu prea mai este întâlnit, mulțumită funcțiilor moderne încorporate în chat-uri care oferă sugestii și corectează cuvintele scrise greșit. Problema este că oamenii folosesc atât de mult chat-ul că să întrețină un dialog format din propoziții scurte, încât se află într-o mare dificultate când trebuie să elaboreze două sau trei fraze coerente și corecte gramatical pentru a exprima o părere într-un comentariu, spre exemplu.

Lumea ta se zugrăvește deseori în imagini. Consideri că este timpul să zugrăvim lumea frumos în cuvinte și expresii corecte? Este loc de mai bine în ceea ce privește exprimarea scrisă și vorbită?

Cu siguranță trebuie să vorbim și să scriem corect pentru că doar în acest fel mintea noastră va deveni coerentă. Orice imagine care transmite un mesaj are în spate o poveste. Pentru mine este greu să realizez o imagine potrivită pentru un client dacă acesta nu se exprima coerent și concis asupra conceptului pe care vrea să-l scoată în evidență. Deși îmi corectez deseori prietenii când folosesc cuvinte sau exprimări greșite, îmi este foarte greu să vorbesc perfect corect. Nu pentru că nu aș putea să țin o conversație elaborată ci pentru că oamenii se uită ciudat la mine și mă consideră arogant. Deci, deseori trebuie să vorbesc și eu la fel de stâlcit ca și ei. În scris, exclud complet acest lucru.

         Intri în contact cu foarte multă lume, prin prisma meseriei. Consideri că lumea acordă suficient de multă atenție formelor de exprimare în limba română?

Sunt destul de dezamăgit de faptul că oamenii acordă atât de puțină atenție formelor de exprimare din limba română! Nu vreau sa judec pe nimeni din acest punct de vedere, dar de fiecare dată când am o conversație verbală cu o persoană care are un puternic accent rural, stâlcind cuvintele, simt cum timpanul meu este zgâriat. Cred că oamenii ar putea fii mai atenți la acest aspect, însă din păcate mulți nu pun accentul pe melodicitatea unei conversații ci îi interesează doar informația.

         Te rog să ne spui dacă ți se întâmpla să greșești. Dacă da, cum remediezi această situație?

În timp ce scriu un text, dacă am incertitudini legate de anumite cuvinte sau expresii, verific dicționarele limbii române. Din grabă sau din cauza oboselii se întâmplă să mai am greșeli de punctuație însă am prieteni vigilenți care mă ajută cu identificarea lor. Verbal, nu pot controla tot timpul pronunția cuvintelor.

         Te rog să adresezi un mesaj sau un indemn cititorilor noștri!

Limba română are o melodicitate foarte plăcută, iar în momentul în care vorbești în fraze cât mai lungi ajungi să-ți fie drag să te asculți. Știu că sună puțin narcisist, însă dacă îți educi modul de a vorbi, automat și mintea ta va deveni mai organizată. La un moment dat mă aflam într-o discuție, iar cineva mi-a pus o întrebare. A durat trei zeci și unu din minute că să ofer un răspuns cât mai complex, timp în care nimeni nu m-a întrerupt. Oamenii sau obișnuit să vorbească în propoziții scurte, lucruri banale, lucru care în timp i-a făcut pe mulți dintre ei să devină analfabeți funcționali. Eu vă recomand să citiți cât mai mult și să fiți atenți la modul cum vă exprimați.

         Îți mulțumim Paul și îți urăm succes în ceea ce privește proiectele următoare!

Ne așteaptă mâine capitolul 18, unul care se anunță a fi interesant și educativ. Ne bucurăm că putem discuta cu oameni frumoși, care își aduc aportul în această campanie prin ceva. Continuăm, iar materialul de mâine sperăm să aducă acele informații care să ne ajute să ne perfecționăm, să învățăm și, de ce nu să fim mai buni unii cu ceilalți.

Share This:

Hai pe messenger!
Loading...