Cap. 25- Limba română este importantă, ne spune acest lucru chiar un tată! Taticool!

Capitolul 25 ne aduce o părere sinceră venită din partea unei persoane cunoscute în mediul online. Blogger, antreprenor și tată, Dan Cruceru este în mod cert o voce atunci când vine vorba despre expunerea părerilor în mod public. L-am invitat așadar pe Dan Cruceru să ne răspundă câtorva întrebări cu privire la subiectul campaniei noastre Corect Românește, drept pentru care pe voi vă invităm la lectură!

Sursa foto: Dan Cruceru

Bună ziua, domnule Dan Cruceru, vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră! Vă rugăm să ne spuneți, pe scurt, câteva cuvinte despre activitatea dumneavoastră.

Sunt deținătorul brandului Taticool. Sub această umbrelă, se regăsesc: blogul Taticool– experiențele mele de tată, rubrica săptămânală Taticool în cadrul emisiunii Vorbește Lumea de la Pro tv, canalul de youtube cu același nume, paginile de facebook și Instagram Taticool și, nu în ultimul rând, un magazin fizic și online- Taticool Shop– prin care import, distribui și comercializez exclusiv în România o serie de produse premium pentru copii.

Vă rugăm să ne spuneți cât de mult contează limba română pentru dumneavoastră în viața de zi cu zi (profesional, personal)

Este foarte, foarte importantă. Întreaga mea activitate se învârte în jurul limbii române. De la textele pe blog, la relația cu clienții, țin foarte mult ca atât eu, cât și angajații mei să folosim corect limba română.

           Pe lângă faptul că vă ocupați în mod constant de blog și de magazinul cu produse destinate copiilor, mai sunteți și părinte. Cum vedeți evoluția sistemului de învățământ de astăzi? Se mai pune accent pe limba română învățată în mod corect?

Of, ați atins un subiect care mă preocupă și mă îngrijorează foarte tare. Din păcate simt o degradare puternică a sistemului românesc de învățământ și din ce în ce mai mulți copii nu reușesc să mai folosească în mod corect limba română. De la prescurtări, la englezisme, limba folosită de copiii noștri începe să fie alta decât cea învățată de noi în școală. Și aici este vina sistemului de învățământ, dar și a părinților care nu mai insistă în folosirea corectă a limbii române de către copiii lor.

Sursa foto: Dan Cruceru

            Cum vedeți evoluția tinerilor de astăzi? Mai există ideea de documentare, de a citi, de a fi autodidact? Mai sunt necesare aceste lucruri?

Cred că tinerii de azi sunt mai degrabă autodidacți. Într-un alt fel decât eram noi, dar clar învață mult mai mult singuri, acasă, decât la școală. Își iau informațiile de pe internet, sunt preocupați exclusiv de ceea ce le place și cred că mulți dintre ei vor face performanță. Dar, trăim un paradox: acești tineri sunt din ce în ce mai puțin interesați de școală, dar au o puternică dorință de cunoaștere. Pe care, însă, și-o iau din alte surse.

           Internetul, dispozitivele electronice versus carte tipărită. Ce alegem? De ce alegem în acest fel?

Dacă vorbim despre copii, clar lucrurile s-au schimbat. Un puști va prefera internetul și telefonul mobil. Eu ador mirosul cărților, dar… sunt de modă veche. Nu pot să mă opun introducerii tehnologiei în viața copilului meu. În occident, sunt școli care au eliminat hârtia. Acasă la noi, e un amestec între vechi și nou. Sophia are cărți de povești, dar adoră să descopere și lumea virtuală.

          Este mediul online responsabil în vreun fel de problemele ce apar la nivel de utilizare corectă a limbii române scris-vorbit?

Nu știu dacă poți spune că mediul online e responsabil de ceva. Mediul online este așa.. o chestie mare, multiplă, dar anonimă. Individual, fiecare utilizator sau creator de conținut poate fi făcut responsabil de ceva, dar nu toți la grămadă. Eu pot să-ți spun că, în ceea ce mă privește pe mine, în calitate de blogger, insist să scriu foarte corect în limba română și să încerc să educ prin exemplul meu.

Sursa foto: Dan Cruceru

Scrierea în mediul online: cu sau fără diacritice? Este mai importantă informația decât forma în care este prezentată aceasta?

100% cu diacritice. Tot ce scriu are diacritice. Așa toată lumea va putea citi exact cuvântul pe care am vrut să-l scriu, și nu altul.

Care sunt modalitățile prin care putem salva limba română? Are aceasta nevoie să fie salvată sau de fapt suntem doar câțiva care văd anumite probleme?

Limba română evoluează. Din totdeauna s-a întâmplat asta. Eu nu văd o problemă dacă vor fi introduse în DEX cuvinte noi. Problema apare la cum o scriem. Și aici, repet, atât profesorii, cât și părinții trebuie să-i învețe pe copii că e cool să scrii corect gramatical. Astfel cei din jurul tău vor înțelege că ești un tip deștept.

           Dumneavoastră vi se întâmplă să greșiți în ceea ce privește utilizarea limbii române? Cum remediați aceste situație?

Din păcate, îmi mai scapă și mie greșeli. Foarte rar, pentru că am absolvit, totuși, două facultăți umaniste și, de când mă știu, sunt cu pixul în mână. Sunt jurnalist de profesie, așa că a scrie corect era o obligație de serviciu. Totuși, când greșesc, nu ezit să recunosc și să corectez urgent.

            Dumneavoastră încercați, prin activitatea avută, să îndrumați, să corectați, să constituiți un exemplu pentru persoanele care vă urmăresc?

Așa cum am menționat anterior: da, insist să scriu corect în limba română și îi îndemn pe toți cei care mă citesc să facă la fel.

           Vă rugăm să adresați un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri, cu referire la subiectul campaniei.

Cool este să scrii corect românește! Astfel cei din jurul tău nu vor avea ocazia să te apostrofeze cu LOL sau OMG. Dar, cu siguranță, îți vor da un mare LIKE și un WOW!

           Vă mulțumim, domnule Dan Cruceru și vă urăm succes în proiectele dumneavoastră viitoare!

Încheiem un nou capitol al campaniei noastre, având la îndemână o părere nouă și idei clare, trasate chiar cu ajutorul cuvintelor. Limba română este importantă și iată că fiecare interviu ne-a adus în vedere acest răspuns. Vă așteptăm cu un nou capitol, la fel de interesant și educativ, dar până atunci, dacă acest material v-a fost pe plac, nu ezitați să îl distribuiți!

Share This:

Cap. 23- Când limba română întâlnește oameni pasionați de carte!

Discutăm în această veritabilă zi de iarnă cu fondatoarea unei comunități al cărei nume îți oferă o stare de bine imediată. Ama- happiness is homemade, este comunitatea pe care Ana-Maria Nicolae a creat-o și de care se ocupă în mod constant. Pe lângă aceasta, Ama scrie pe blogul ei, traduce diferite documente și cărți și, foarte important, este și o mămică dedicată. Toate aceste lucruri ne indică faptul că Ama, așa cum este cunoscută Ana Maria Nicolae, este o persoană care pune mare preț pe limba română, drept pentru care am invitat-o astăzi să ne împărtășească câteva păreri cu privire la subiectul campaniei noastre!

          Îți mulțumim Ana Maria, pentru că ai acceptat invitația noastră!

         Ai în grijă o comunitate generoasă de femei, în care subiectele sunt de foarte multe ori relaționate de cultură, carte și educație, pe lângă subiectele utilitare. Tu ești cea care a creat comunitatea, drept pentru care ne interesează dacă tu ești persoana care a dat tonul acestei tendințe educative.

Când am creat această comunitate, scopul meu a fost acela de a oferi oamenilor un colț de internet liniștit, frumos și plin de informații utile. O exprimare corectă, clară și coerentă a venit cumva la pachet cu asta și, fără să cer acest lucru în mod direct, dezvoltarea ulterioară a grupului a confirmat că dacă sădești frumosul, oamenii vor avea grijă de el.

Te ocupi în mod constant de blogul tău, acolo unde postezi mereu lucruri utile și interesante. Cât de multă importanță acorzi felului în care te exprimi pe acest blog? Dar în cadrul comunității online sau în viața privată?

Îmi petrec foarte mult timp folosind limba engleză. De aceea, mă lupt constant cu tendința de a vorbi romgleza. Când scriu pe blog sau pe social media, îmi impun să folosesc doar limba română. Și nu e neapărat vorba de estetică, ci e un mod de a mă impulsiona să găsesc exprimarea corectă în limba română, chiar și atunci când mintea mea alege o alta variantă.

Știu că adiacent comunității online Ama- Happiness is homemade, există și o mică comunitate de carte. Ne poți spune mai multe detalii despre acest grup privat?

Consider că nașterea clubului de carte a fost un pas firesc. Majoritatea membrilor grupului “mare” iubesc lectura și era nevoie de un loc special pentru a discuta despre cărți. Meritul nu este al meu aici, ci a acestei comunități, formate din femei frumoase și inteligente.

          Devin grupurile dedicate cărților o necesitate a vieții noastre? Mai este important să citim? Ne mai ajută acest lucru? Cum?

 Înainte să fie Facebook-ul atât de popular, organizam în Timișoara întâlniri ale iubitorilor de carte (am renunțat după ce au apărut copiii). Migrarea acestor întâlniri în mediul virtual era de așteptat și chiar dacă acestor grupuri le lipsește interacțiunea fizică, au și marele avantaj de a aduna la un loc oameni din întreaga lume, care pot deschide subiecte și purta dialoguri la orice oră și de oriunde. În plus, oamenii se găsesc mai ușor așa – iubitori de carte și de lectură – și astfel comunitățile se dezvoltă mai ușor și oferă o mai mare diversitate.

           Ne influențează mediul online felul în care scriem sau vorbim? Ne influențează în bine sau în rău? Ce am putea face pentru a ne corecta sau pentru a ne îmbunătăți performanțele?

Da, ne influențează și încă mult. Dar cred că este esențial în ce cercuri te învârți și online. Dacă preferi să urmărești pagini cu conținut îndoielnic, expunerea zilnica la un limbaj sărac te va face să crezi că aceasta este limba română. E în puterea noastră sa alegem ce citim sau ce urmărim online.

           Ești de asemenea o persoană care lucrează foarte mult cu limba română, dincolo de propriu blog. Știu că te ocupi și cu traducerea anumitor elemente de conținut. Îmi poți spune, te rog, cât de mult contează ca acesta să fie tradus în mod corect?

Am tradus lunile trecute câteva cărți. Pentru mine a fost o experiență care mi-a deschis ochii din multe puncte de vedere. În primul rând, mi-am dat seama cât de grea e munca de traducător. Apoi am înțeles uriașa responsabilitate a unui traducător de a transpune în romană mesajul autorului. A traduce nu înseamnă a cunoaște cuvintele, ci de a înțelege sensul lor și de a transpune înțelesurile dintr-o limbă în alta, cu tot bagajul acela cultural pe care îl are fiecare. Iar în al treilea rând, am fost pusă în situația de a descoperi că făceam multe greșeli gramaticale – nici nu știu de unde m-am procopsit cu ele sau cum de s-au împământenit până la punctul în care nici nu le mai recunoșteam, dar ele erau acolo. Și astfel am avut ocazia să le corectez.

          De ce este important să respectăm regulile de scriere și vorbire? Cât de mult contează felul în care scriem și vorbim? Spune acest lucru ceva despre fiecare individ în parte?

Cred că a vorbi corect ține de respectul față de propria persoană și de dorința de a te dezvolta, de a avea grijă de tine.  Aș spune că e ca și cum ai avea grijă să te îmbraci zi de zi, să te speli pe față și să iți piepteni părul. Limba este un organism viu, iar faptul că acum 30 de ani erai bun la gramatică, nu înseamnă că nu mai ai nevoie să te îngrijești de felul în care te exprimi.

           Ești mamă și de aceea am vrea și părerea ta. Sistemul de învățământ pune astăzi accent pe învățarea temeinică a limbii române? Vezi vreo diferență între modul de învățare de acum și cel de acum 20 de ani, spre exemplu?

Îmi e greu să mă exprim încă din acest punct de vedere pentru că am copii mici. Ce pot spune însă, este că nu putem lăsa școlii toată grija dezvoltării vocabularului și a exprimării copilului. Acestea nu sunt lucruri care se învață în câteva minute pe zi, ci sunt lucruri care se sedimentează în timp, prin obiceiuri sănătoase. Și aici mă gândesc în primul rând la limbajul folosit în fiecare familie și apoi la expunerea la cărți și multă, multă lectură.

           Care crezi că sunt motivele pentru care greșim atât de mult?

 Cred că greșim mai ales pentru că ne grăbim. Și apoi pentru că multora nu le pasă sau nu consideră că exprimarea este importantă.

          Uneori, în cadrul comunităților online, persoanele implicate în discuții greșesc în scriere. Este normal să corectăm, sau pentru faptul că grupul nu este unul cu specific literar, ar trebui să trecem cu vederea greșala? În grupul tău cum stau lucrurile? 

Depinde ce greșeală. În primul rând, nu cred că exprimarea corectă trebuie să fie prezentă doar în grupuri cu specific literal.

Dar consider că depinde mult și despre ce greșeală vorbim. Există greșeli care se fac din grabă sau neatenție, sunt greșeli făcute în limba română de oameni care au o altă limbă materna sau care locuiesc de 30 de ani în alta țară, care au făcut școala în alta limbă.

Atât pe grup, cat și în viața reală, cunosc mulți oameni care nici liceul nu l-au terminat și care au lacune serioase de gramatică. Culmea e că de la ei am simțit deseori dorința de a învăța, de a se corecta. Ei citesc și recitesc ce scriu, iar atunci când apar greșeli e firesc sa fim înțelegători și să privim puțin dincolo de asta. De multe ori, îmi scriu în privat și îmi zic că le e jenă să scrie pe grup să nu se facă de râs… oamenii aceștia au bun simț și respect față de limbă, chiar dacă nu se exprimă perfect. Ei pot fi ajutați și ghidați cu tact.

Si apoi sunt cei care “greșesc” pentru că nu le pasă de fapt de felul cum se exprimă. Care scriu cum le vine și nu le pasă dacă cei ce citesc pot măcar descifra mesajul. Ei bine, în aceste cazuri, nu am nicio reținere de a-i corecta și de a le atrage atenția. Devine o chestie de igienă a spațiului virtual în care ne aflăm.

            Ama, ție ți se întâmplă să greșești? Dacă da, cum remediezi această situație? Ai vreun exemplu care îți vine în minte?

Da, desigur. De multe ori. Am o colecție de mesaje în care sunt corectată de cititori. Majoritatea scrise cu foarte mult bun-simț și datorită cărora chiar am avut de învățat și mi-am corectat greșeala. Si mărturisesc că am ajuns să apreciez aceste mesaje 😊

         Te rugăm să adresezi un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri!

Să iubească limba română. Să o respecte, dar să nu se teamă de greșeli. Deseori, din greșeli învățam cele mai frumoase lecții.

        Îți mulțumim Ama, și îți urăm succes în proiectele viitoare!

Ne întâlnim curând cu noi materiale interesante, cu noi idei și cu sfaturi constructive, menite să ne ajute să respectăm mai mult limba română. Până atunci, dacă acest material v-a fost pe plac, vă invităm să îl distribuiți!

Share This:

Cap. 21- Departe de a scrie un monolog, mergem cu limba română la…psiholog! :)

Știați că există o legătură între limba română și psihologie? Că există o explicație pentru faptul că reacționam uneori cu frustrare sau aciditate atunci când suntem corectați? Am invitat-o astăzi pe Alina Anca, psiholog clinician și terapeut să ne răspundă întrebărilor legate de importanța limbii române. Alina este licențiată în psihologie și, de asemenea, ea deține și un master în psihologie clinică și consiliere psihologică. Ca psihoterapeut a urmat formarea în psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihoterapie de cuplu focusată pe emoții și terapia EMDR – formă de terapie care se folosește în lucrul cu persoane care au suferit o traumă. De asemenea, Alina este coach, teacher, trainer și speaker în cadrul John Maxwell Team. Și, din această calitate își propune să adauge valoare oamenilor. Astfel că organizează grupuri de Mastermind, pe teme precum leadershipul, comunicarea și imaginea de sine. Susține discursuri, traininguri și întâlniri din care pleci cu rezervorul plin în ceea ce privește informarea și starea de bine.

Alina, îți mulțumim pentru că ai acceptat invitația noastră! Vom împărți discuția între punctul de vedere al specialistului și percepția personală. Te rog să ne spui în deschiderea discuției, de ce este important drumul identificare- conștientizare- reparare, atunci când vine vorba despre greșeli de scriere sau vorbire în limba română.

Cred că putem să vedem identificarea- conștientizarea- repararea ca pe trei pași ai oricărui demers de schimbare și de îmbunătățire. Iar acești pași se pot aplica, inclusiv, atunci când îți propui să scrii sau să vorbești corect românește. Astfel, va fi important să știi în ce fel se întâmplă lucrurile în prezent (ce greșeli faci), în ce fel vrei să fie diferit în viitor (cum este corect să faci) și ce te-ar ajuta să produci schimbarea pe care ți-o dorești (care este planul de acțiune). Însă această formulă a schimbării nu este perfectă… Deoarece funcționează doar dacă persoana o folosește.

           În destul de multe cazuri, atunci când sunt corectați, oamenii tind să reacționeze cu o oarecare doză de frustrare. Psihologic vorbind, ce anume îi reține pe unii oameni să accepte cu bucurie corectura?


De obicei, atunci când cineva ne corectează nu ne place și chiar ne înfurie, uneori. Avem reflexul de a-i corecta pe ceilalți. Însă, nu avem și reflexul de a accepta cu bucurie faptul că cineva ne corectează, “ne face observație”. Poate pentru că asociem „corectatul” cu aducerea sub lupă a greșelii. Și ne poate face să ne gândim că celălalt ne corectează pentru că ne vede ca fiind defecți. Şi nu este confortabil pentru noi să ne gândim că am putea fi percepuți ca defecți de către ceilalți sau de către noi înșine.
Pot fi situații când celălalt ne oferă o potențială sugestie de îmbunătățire. Dar o vom respinge, atunci când percepem această sugestie ca pe o critică sau un atac la imaginea noastră de sine. Modul în care ni se spune ce să corectăm, ne va face să urmăm sau nu sfatul oferit. Pentru că tonul face muzica. Și avem tendința să primim un feedback sau un sfat, dacă acestea vin de la o persoană cunoscută, în care avem încredere și căreia simțim că îi pasă de noi.
Pentru mine, provocarea este să găsesc, în funcție de persoană, răspunsul cel mai potrivit la întrebarea: „Cum pot să îi ofer persoanei o sugestie de îmbunătățire, astfel încât persoana să o perceapă ca o dovadă a faptului că îmi pasă de ea?” Iar atunci când persoana nu primește sugestia mea, știu că nu am găsit cea mai potrivită modalitate de face asta! Așa că, primul lucru la care mă gândesc, atunci când vreau să corectez  pe cineva este: „Cum pot, mai întâi să mă conectez cu acea persoană?”
De asemenea, o metodă care merită folosită ca variantă, atunci când vrem să ajutăm pe cineva să se îmbunătățească, este metoda sandwich. Această metodă oferă un dozaj bun între dulce (aprecierea) și amar (corectarea). Și se folosește următoarea formulă simplă: mai întâi, spune persoanei ce apreciezi la ea, apoi, sugerează-i ce ar putea să îmbunătățească și, la final, manifestă-ți încrederea că va reuși să aplice sugestia ta.

           Există vreun mod prin care putem corecta aceste frustrări-supărări în momentul în care suntem corectați? Putem lucra cu noi înșine pentru a dezvolta o deschidere către a capta mai bine informația corectă?

Foto credit: Dafina Jeaca

Nu doar că există moduri de a corecta aceste frustrări-supărări, ci putem chiar să le facem să nu mai apară. Iar, pentru a reuși acest lucru, avem nevoie de o perspectivă diferită asupra lucrurilor și de antrenament pentru a produce și menține schimbarea dorită. De exemplu, putem schimba perspectiva de a privi gestul celuilalt de a ne corecta. Astfel, putem să vedem gestul celuilalt ca pe un feedback constructiv, oferit cu buna intenție de a ne ajuta să ne îmbunătățim pentru că îi pasă de noi, în loc să-l vedem ca pe o modalitate de a ne pune în inferioritate, de a ne arăta un defect. Desigur, această atitudine poate fi destul de provocatoare și greu de adoptat, mai ales, atunci când celălalt, prin comportamentul lui, tinde să ne confirme mai mult faptul că ne vorbește dintr-o poziție de superioritate. Iar, în acest caz, putem lucra cu noi, așa cum spui și tu, pentru a ne exersa flexibilitatea față de perspective diferite de ale noastre. Însă, uneori, poate fi vorba doar despre a identifica dacă persoana respectivă este interesată să ne ajute, cu adevărat, să creștem sau doar își crește propriul orgoliu.

 

Foto credit: Uzina de Pixeli

          Este orgoliul personal un factor care ne împiedică să ne perfecționăm?

Oo, da! Orgoliul este, poate, cel mai întâlnit factor care stă în calea perfecționării noastre. Și, spun acest lucru din perspectiva unui om care s-a privat mult timp de o creștere frumoasă și autentică. Pentru că a crezut că perfecționismul este calea creșterii sale, iar eșecul trebuie evitat. Pentru că este vorba despre a nu fi bun, a nu fi capabil, a renunța. Însă, din fericire, am aflat, de la Paul Martinelli, unul dintre mentorii mei din John Maxwell Team (JMT) că adevărata cale a îmbunătățirii mele personale include eșecul. Și, eșecul este doar un rezultat pe care pot să îl îmbunătățesc. Și uite așa am ridicat de pe umerii mei povara perfecționismului și m-am mutat într-o călătorie de creștere în care eșuez, învăț, îmbunătățesc și o iau de la capăt.

          Cât este de importantă limba română în domeniul tău de activitate? Pentru a lucra în acest domeniu, spre exemplu, este nevoie să cunoști limba română? Are ea implicații în activitatea ta?


Cred că folosirea corectă a limbii române este importantă în toate domeniile de activitate. Însă, în unele domenii este chiar esențială. Pentru că modul în care vorbești limba română vorbește despre tine! Deci, dacă tu vorbești bine limba română, vorbește și ea de bine despre tine!
Atât în calitate de psihoterapeut, cât și de coach, trainer, speaker certificat John Maxwell Team, cuvântul  este, pentru mine, un instrument de lucru valoros și o modalitate excelentă de a influența și a relaționa cu oamenii. În consecință, cunoașterea și folosirea corectă a limbii române le văd ca o dovadă de respect, de profesionalism și de credibilitate.

          Dincolo de domeniul psihologiei, munca ta se ramifică și în alte direcții. Știu că ești de asemenea și speaker la diferite întruniri și că organizezi de asemenea întâlniri de tip Mastermind. Cât devine de importantă limba română atunci când intri în contact cu atât de mulți oameni? E nevoie să scrii corect? Să vorbești corect? 

Sunt pasionată de dezvoltarea personală și iubesc să fiu alături de oameni care vor să se îmbunătățească și să crească intenționat, în fiecare zi.
Particip la diverse evenimente (în special, de public speaking) care mă aduc mai aproape de Tribul meu – oamenii dedicați creșterii lor personale.  
În calitate de coach, trainer, speaker certificat John Maxwell Team vreau să aduc valoare oamenilor și să îi susțin pe aceia care vor să crească. Organizez programe de training și de mastermind pentru a aprofunda teme importante, în plan profesional și personal, precum: leadershipul și comunicarea. Dar, mai ales, pentru a antrena, consolida și a duce la un nivel maxim, abilitățile de influențare și de conectare care sunt marca unui leader și unui comunicator excelent.
Impactul pe care îl are (sau nu) mesajul unui leader asupra oamenilor care îl urmează și pe care îi influențează depinde și de cât de corect vorbește acesta românește.  Mesajul unui leader te poate inspira. Dar esența mesajului inspirațional poate fi diluată de modul în care mesajul este formulat.
Astfel, formule precum: “Fi curajos” sau „Găseșteț-i stilul propiu” pot să aibă mai puțină forță motivatoare decât variantele lor corecte: “Fii curajos” sau „Găsește-ți stilul propriu”. Deci, dacă vrem să inspirăm, să influențăm, să conducem este nevoie să știm să vorbim și să scriem corect românește.


Schimbând puțin registrul, voi pune o întrebare ce vizează perspectiva personală. Consideri că este nevoie să schimbăm puțin modul în care privim limba română, atât scris cât și vorbit?

Da, într-adevăr, este nevoie să schimbăm puțin modul de a privi limba română. Pentru că, astfel, putem schimba modul în care o folosim.
Cred că merită, în primul rând, clarificat cu un umor trist, că atunci când poetul spune că limba noastră (română) este o comoară, el nu ne îndeamnă să o îngropăm, ci să ne bucurăm de bogățiile ei.
Apoi, eu mă întreb: În ce fel am folosi limba română, dacă “să vorbești și să scrii corect românește” ar fi un must have sau ar fi un trend, în orice sezon? Sau dacă ar fi cool și sexy în gașca ta de prieteni. Sau dacă ar fi perceput ca parte esențială a unor servicii de calitate. Sau dacă ar fi probă eliminatorie pentru aparițiile în emisiunile TV sau pentru ocuparea fotoliilor de miniștri. Sau dacă ar fi văzută ca dovada supremă a manifestării patriotismului și a valorii naționale.
Și, iată, provocarea pe care o lansez tuturor: haideți să alegem o zi (poate chiar ziua de azi) în care să ne imaginăm cum ar arăta țara noastră, dacă “să vorbești și să scrii corect românește” ar însemna toate cele de mai sus. Iar apoi, haideți să începem să trăim ca și cum România aceasta deja există… Și, cu timpul chiar așa va fi… Pentru că noi o vom crea!

          Alina, ție ți se întâmplă să greșești? Ne poți exemplifica o situație? Ce metode ai găsit pentru a remedia acest lucru?

Desigur, sunt și eu om. 🙂  De-a lungul istoriei mele de viață, am învățat să iubesc limba română. Și mulțumesc pentru acest lucru tatălui meu care mi-a cultivat iubirea pentru citit. Și, mai târziu, în liceu, doamna profesor de română care mi-a fost și dirigintă a știut să creeze un mediu, unde iubirea și respectul pentru limba română au crescut și mai mult. Astfel încât, ca adult am dobândit o ușurință de a mă exprima în limba română. Dar, desigur, din grabă sau din cauza unor variante nefericite propuse de aplicația de autocorect a telefonului, mai dau și eu…dude
Noi învățăm prin imitare și repetare. De aceea, am observat că din cauza expunerii frecvente la formele incorecte de folosire a limbii române, uneori, am câteva secunde de dubii legat de cum se scriu/spun corect unele cuvinte. De exemplu, oscilez între formele verbale „mi-ar plăcea” și „mi-ar place” sau „a tăcea” și „a tace”. Însă, reușesc să îmi reamintesc, rapid, că formele corecte sunt: „mi-ar plăcea” și „a tăcea”.
Ce fac pentru ca aceste situații să rămână erori sau excepții? Mă pun mai mult în medii de creștere. Unde oamenii vorbesc și scriu corect românește. Și, unde își asumă că dacă nu știu, învață.

          Cum crezi că putem să corectăm eventualele greșeli pe care le facem? 

Pe lângă a citi, a asculta cu atenție pe ceilalți, a urma anumite modele, aș mai putea adaugă ca metode: exersarea conștientizării de sine și găsirea unui partener de schimbare.
Astfel, mai întâi, fii conștient(ă) și atent(ă) la ceea ce spui pentru a te putea corecta acolo unde ai greșit. Aici, o provocare și o ocazie de a te antrena este, de exemplu, să observi și să devii conștient(ă) de câte ori folosești „care” în loc de „pe care” (forma corectă a  pronumelui relativ „care” la acuzativ).
Apoi, pentru a face mai ușor de parcurs drumul schimbării, îți poți găsi un partener – o persoană alături de care să înveți ceea ce nu știi, care să îți ofere feedback pertinent în legătură cu progresul pe care îl faci și să te ajute să corectezi greșelile care pot să apară. Și, totul cu drag, cu blândețe și cu consecvență. Față de ceilalți și față de noi înșine.

           Ți se pare că se mai pune astăzi accentul pe a vorbi corect românește? Instituțiile care ar trebui să se ocupe de acest lucru își fac bine treaba?

Nu se pune deloc accentul pe a vorbi corect românește. Din păcate, am întâlnit persoane care se mândresc cu agramatismul lor pe care îl prezintă ca o modalitate de a vorbi liber. De asemenea, am cunoscut persoane care fac din folosirea corectă a limbii române o formă de snobism și înfierează crunt pe oricine mai scapă vreo eroare de gramatică.
Dar gradul de civilizație al  unei țări nu este reprezentat de preocuparea unei minorități de a vorbi corect limba țării respective. De fapt gradul de civilizație al unei țări  se măsoară în nivelul de educație al majorității cetățenilor ei. De aceea, scrierea și vorbirea corectă a limbii române trebuie să fie preocuparea tuturor și nu apanajul unei elite.
Nu cred că merită să comentez cât de credibile și reprezentative sunt persoanele care, în ultima vreme, s-au perindat pe la șefia ministerului educației. Însă, ce vreau să punctez este că exact aceasta este reala capcană în care putem să cădem. Să ne focusăm doar pe responsabilitatea pe care o au guvernanții în ceea ce privește educația. Și să pierdem din vedere că, de fapt, responsabilitatea este a fiecăruia dintre noi. Într-adevăr este jenant să ai un ministru al educației care nu vorbește corect românește. Și sunt de acord că poate fi mai greu să înveți și să vorbești corect românește, atunci când îți lipsesc modelul și mediul de inspirație și de creștere. Însă de noi depinde dacă toate acestea ne vor face să renunțăm sau ne vor îndârji să continuăm… Și de noi cei de azi depinde, dacă vom  vorbi într-o limbă română corectă, mâine. Între noi și despre noi – ca indivizi și ca popor.

        Te rog să adresezi un mesaj sau un îndemn persoanelor care au ales să citească acest material.

Vă mulțumesc pentru interesul și hotărârea de a citi gândurile și rândurile pe care, cu drag, le-am împărtășit cu voi. Acest lucru mă bucură, mă onorează și mă face să sper că noi, românii, avem resurse să producem schimbarea pe care ne-o dorim. Și, deja, am început. Acum, aici, cu limba română!

         Îți mulțumim Alina pentru că ai încercat să ne aduci în față atât de multe lucruri educative și îți urăm succes în toate proiectele viitoare pe care le vei demara!

Am scris capitolul cu numărul 21. Un capitol în care am încercat să aducem în fața tuturor și perspectiva acceptării corecturii, nu doar pe cea a conștientizării. Revenim cu materiale noi și interesante și vă invităm să ne fiți alături și în următoarele capitole!

Share This:

Cap. 20- Limba română și importanța ei în cadrul unei edituri

Cap. 20. Mamă, soție, manager de editură, Cristina Antonica este astăzi modelul educațional pe care l-am ales să discutăm despre limba română și importanța acesteia. Creanga Fermecată este numele editurii în care Cristina pune zilnic o parte din suflet și trebuie să mărturisim faptul că, citind cărțile preparate în acest cuptor, am redescoperit gustul bun al cărții.

          Mulțumim Cristina pentru faptul că ai acceptat invitația noastră!

          Știm că tu te afli în spatele proiectului Creanga Fermecată. Te rog să ne spui în câteva cuvinte despre ce este vorba și de unde a pornit acest proiect.

Editura Creangă Fermecată a venit firesc ca răspuns la întrebarea “Care este darul meu către Lume?”. A existat un moment în viața mea în care mi-am pus serios această întrebare și mi-am dat seama că fiecare dintre noi are datoria de a lăsa o urmă frumoasă și bună. Nu am știut nimic din ceea ce urma să fac, însă am avut viziunea produsului final. Acest simț a adus în viața mea oamenii potriviți la timpul potrivit.

          Este firesc să relaționăm activitatea unei edituri de limba română, așa că te rog să ne spui cât este de importantă limba română pentru tine, ca manager al proiectului tău. Dar dincolo de acesta?

Eu sunt la vârsta la care îmi dau seama că am avut parte de o educație formată de oameni pasionați de meseria, vocația lor. Încerc să le urmez exemplul și în cadrul activității mele, mai cu seama că vorbim de activitatea unei edituri. Eu cred că este necesar să fac casă bună cu limba română. Ceea ce pot confirma este faptul că există momente în care, indiferent de voința proprie, se întâmplă și mutilări ale dragii limbi scrise. Aici mă gândesc la un tiraj întreg compromis datorită unei erori umane – transmiterea la tipografie a unui document greșit. Mi s-a întâmplat, am învățat mult din această experiență. Dincolo de proiectul meu, ortogramele mi se par una din pietrele de încercare a relației individ-social media. Este bine, totuși, că avem curajul să scriem, sper să ne găsim curajul să îndreptăm ceea ce vremea a cimentat incorect.

Sursa foto: Cristina Antonica

Corectitudinea exprimării autorilor în limba română este un criteriu de alegere a cărților ce urmează a fi publicate? 

Atunci când îți dorești să publici o carte, ai petrecut deja suficient timp încercând să scoți varianta cea mai bună a textului pe care urmează să îl propui unei edituri. Mă gândesc aici atât la firul epic, dar și la regulile de scriere, gramaticale ori de punctuație. Oricum, o dată acceptată o propunere, ea trece prin mâinile și prin fața ochilor unui corector de încredere.

Mai sunt persoane interesate să scrie cărți? Se acordă limbii române în acest caz importanța cuvenită?

Oh, da! Eu primesc des propuneri. Chiar dacă textele nu se potrivesc cu filosofia ori principiile editurii, eu încerc să ajut cât mai mult. Au ieșit câteva cărți pe piață pentru care eu am avut doar rol de sfătuitor. Eu cred că pentru fiecare carte există un timp și-un loc potrivit. Parcursul lor este lung, dar tare frumos.

Consideri că se poate scrie o carte în condițiile în care limba română este mai puțin cunoscută? Există ideea de transfer de responsabilitate către persoana care efectuează corectarea?

Aceste persoane există și își fac treaba foarte bine. Deseori rămân în umbră, numele lor nefiind menționat. Existența colaborărilor cu astfel de persoane nu urmărește acoperirea neajunsurilor unui autor, ci mai degrabă livrarea unui produs cât mai bun. Un autor, condus de muză, de inspirație, poate livra un produs excelent, un best seller, însă datorită implicării personale, emoționale, să facă greșeli în scris. Să scrii este un proces uman în fond și la urma urmei…

          Pentru mulți dintre noi cărțile în format clasic rămân o bază solidă. Consideri că lumea este mai interesată de cărțile în format electronic, digital?

Nu, dar recunosc, eu sunt o împătimită a cărților “fizice”. Cred că este comod să porți un dispozitiv în care poți stoca oricâte cărți îți dorești. Cu toate acestea, sunt cărți a căror splendoare se poate vedea, simți cu ajutorul printurilor. Mă refer, bineînțeles, la cărțile pentru copii, enciclopedii ori albume de artă. Experiența din tipografie mi-a deschis o lume magică unde mașinăriile sunt îmblânzite de mâna omului, culorile au infinite nuanțe și luminozități, iar mirosul, oh, mirosul cărții noi proaspăt scoasă din cuptorul de litere…. hmm, este divin!

          Ne influențează cărțile cunoștințele de limbă română?

Le dezvoltă, le aprofundează, ne ajută să relaționam mai ușor, să ne facem înțeleși. Rolul cărților îl vezi, îl simți atunci când prinzi și guști prima poantă dintr-o carte. Îmi aduc aminte acum de fiica mea, mare pasionată de lectură. Îmi plăcea să o urmăresc citind, îți făcea o poftă teribilă. Ochii unui copil prins de lectură deschid în fața unui adult o poveste nouă. Se oglindesc în privirile lui toate întâmplările personajului principal, zambetele trădează acea emapatie după care tânjim, hohotele te anunță că ai dat lovitura, ai ales o carte bună, potrivită pentru acest “ astăzi”. Influența cărților se mai poate simți și când, într-o discuție cu un pasionat de lectură, impresiile, paralele cu alte cărți decurg firesc, atemporal.

          Mediul online are vreo influență asupra modului nostru de a vorbi sau scrie?

Mediul online a mai stricat din “scris”, însă a oferit o portiță excelență pentru interesați: practic, te poți informa despre orice, oricând și asta aduce o îmbogățire a cunoștințelor și, de ce nu, a limbii române în timp real.

         Din postura de manager de editură, intri în contact cu multe scrieri, supuse sau nu greșelii. Ne poți spune dacă totuși și tu greșești? Dacă da, cum încerci să te corectezi?

Clar! Eu cred că și eu mai am de învățat, când am dubii consult și eu un specialist, online sau offline. Cu toate acestea, sunt o împătimită a ortogramelor, aici știu sigur că pot ajuta la rândul meu. Deci, toate ortogramele mutilate sunt invitate la mine!

          Care crezi că este soluția pentru a ne perfecționa în permanență cunoștințele de limbă română, referindu-ne la vârsta adultă

Fiica mea este în clasa a treia. Mi-am cumpărat de curând o culegere de gramatică. Aș putea jura că la școală sunt prezentate numai excepții. Evident, exagerez, totuși a aduce în preajma copilului o atmosfera de studiu face bine ambelor echipe. Copilul preia din disponibilitatea părintelui de cunoaștere, părintele petrece timp de calitate cu propriul copil și mai învață lucruri noi, uitate sau chiar neștiute încă.

          Pe lângă faptul că deții o editură, mai ai și un job și ești și părinte. Când crezi că începe procesul de învățare a limbii române și când se termină acesta?

Procesul de învățare începe din timpul vieții intrauterine, când mama ne citește, ne cânta, ne dezmiardă. Vorbim în primul rând de transfer de afecțiune, dar și de muzicalitate a limbii. Copilul nou născut recunoaște vocea celor apropiați. Sigur, contactul fizic primează, însă și viul grai are un rol important. Mama transmite în primii ani de viață toate adevărurile supreme: iubirea, binele și răul etc. De învățat nu contenim să învățăm! Frânturile de limba pot ajuta la seniorat menținerea memoriei ori cursivitatea unui discurs.

           Te rog să adresezi câteva cuvinte cititorilor care au avut răbdarea să parcurgă acest material.

Le mulțumesc, răbdarea este o virtute. Să păstrezi curiozitatea vie până la sfârșitul unui text reprezintă o calitate.

         Îți mulțumim Cristina Antonică și așteptăm să citim cât mai multe cărți de la editura ta!

Am scris și capitolul cu numărul 20, în care am discutat despre  rolul limbii române într-o editură și nu numai. Următorul capitol va trata punctul de vedere al psihologului și al omului, în raport cu limba română, cu greșelile, dar și cu capacitatea a accepta corectura, atunci când ea este necesară!

Share This:

Cap. 22- Un îndemn spre a scrie și a vorbi corect românește de la primul și singurul român ajuns în cosmos!

Pentru că vremea ne îmbie să stăm la căldură, vă invităm așadar la lectură! Capitolul de astăzi vine cu mai mult decât un model educațional sănătos și ne aduce o persoană care a dus numele țării pe culmi din cele mai înalte. Discutăm astăzi cu primul român care a ajuns în spațiul cosmic și a cărui dedicare, pasiune și muncă de cercetare ne-au purtat de multe ori în visare. Dumitru- Dorin Prunariu, omul care a reușit să ne cucerească copilăria și să ofere un adevărat model pentru mulți dintre noi care se visau cosmonauți, ne vorbește astăzi despre importanța limbii române și despre cât de mult ar trebui să o prețuim.

           Domnule Prunariu, vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră de a răspunde acestui interviu!
Numele dumneavoastră este prezent în memoria românilor datorită faptului că ați fost primul și singurul român care a zburat în spațiul cosmic. În mod cert, activitea dumneavoastră este una care a inspirat și va mai inspira foarte mulți tineri. Cât de mult a contat pregătirea dumneavoastră (anii de școală, liceu, facultate) în această direcție?

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

Nu este ușor să ajungi în spațiul cosmic. Selecțiile sunt dificile și implică multe faze. Una dintre ele este reprezentată de pregătirea profesională, iar aceasta materializează o pregătire acumulată de-a lungul anilor, începând cu școala generală, liceu, facultate, toate acestea având un cuvânt important de spus în modul în care abordezi pregătirea științifică. Modul în care te exprimi, înțelegerea corectă a unui text complex sunt lucruri care se învață, acestea reprezentând un bagaj pe care l-ai acumulat și pe care îl valorifici în activitatea ta profesională ulterioară. Normal că limba română este un element de bază pentru a comunica, pentru a-ți putea valorifica cunoștințele. Aceste lucruri au un cuvânt greu de spus în faza finală a selecției tale pentru o anumită poziție profesională. Normal că pe lângă aceasta urmează apoi învățarea limbilor străine, mai ales dacă profesia ta implică deplasări externe și cooperare cu instituții din alte țări. Fără acestea nu te descurci pe plan internațional, iar ele se învață plecând de la cunoașterea foarte bună a limbii tale natale.

Aveți proiecte atât in tară, cât și în străinătate. În contextul actual, este mai important ca tinerii să cunoască o limbă de circulație internațională? Sau mai înainte de orice limba maternă?

Limba maternă este de bază. Fără buna ei cunoaștere este greu să înveți o altă limbă străină, să poți face diferențe, asocieri. Este o chestiune în primul rând de cultură generală să îți cunoști bine propria limbă și să o vorbești corect. Apoi, desigur, învățarea limbilor străine, cum spuneam, este o condiție sine qua non a colaborărilor internaționale. În acest context, atunci când eram eu în școală, limba franceză prevala și era considerată o limbă elegantă, o limbă a diplomației, ceea ce într-un fel a rămas până astăzi. Pe atunci limba engleză era mai puțin promovată. O dată cu dezvoltarea computerelor, o dată cu dezvoltarea aviației, a științelor spațiale, limba engleză a devenit limba de bază pe plan internațional. Și atunci e normal ca învățarea ei să devină o necesitate.

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

  Cât de mult contează să fii autodidact atunci când vine vorba de a lucra la propriul vis?

În primul rând cred că visele generează pasiuni, care apoi au nevoie să fie îndeplinite. Indiferent de ce domeniu de activitate sunt legate visele, pentru a le îndeplini ai nevoie de cunoștințe de bază pe care ți le transmite școala, apoi instituția de învățământ superior. Paralel, pentru orice pasiune care reprezintă întruchiparea unui vis, vei căuta singur informații, vei descoperi, vei găsi soluții de realizare, vei inova sau chiar inventa daca ești în stare. Dacă din pasiune ajungi să faci profesie este ideal. Munca va fi o plăcere, nu vei simți când trece timpul, nu vei simți acut oboseala, vei avea realizări deosebite.

        Cât de mult contează școala în vederea formării profesionale?

Școala este o instituție care trebuie să îți transmită cunoștințele de bază și să te învețe cum să înveți. Cel puțin în facultate, Facultatea de Inginerie Aerospațială pe care am absolvit-o, profesorii ne-au învățat la anumite materii, este drept, nu la toate, cum să învățăm, cum să descoperim în cărți ceea ce ne trebuie, cum să găsim informația de care avem nevoie pentru a merge mai departe și a ne dezvolta profesional cu forțe proprii. Pe atunci nu exista internetul. În viziunea mea acesta ar trebui să fie principalul rol al școlii: să îți transmită cunoștințele de bază și să te învețe cum să înveți. Nu peste tot însă este înțeles acest lucru. Nu toate cadrele didactice au capacitatea și pregătirea profesională de a face acest lucru.
Eu cel puțin sunt foarte mulțumit de școala pe care am făcut-o.

        Sesizați vreo diferență între școala și sistemul de învățământ vechi și sistemul actual?

Constat că astăzi anumite elemente pe care școala trebuie să le considere de bază în procesul educațional, având în vedere psihologia și capacitatea de asimilare a copiilor, având în vedere conținutul și modul de predare a unor materii esențiale pentru înțelegerea ulterioară a altor materii complexe și a unor fenomene care se petrec în jurul nostru sunt alterate. Având deja nepoți pe care îi văd la școală, îmi dau seama că sistemul de învățământ este mult diferit față de perioada mea și personal nu văd un mare beneficiu al modificărilor aduse până în momentul de față. Nu se mai predau elemente de bază care să le deschidă ochii asupra vieții și universului în care trăim. Tot mai puțini tineri mai înțeleg unde și cum să încadreze o serie de informații care le parvin, și neavând elemente de bază ajung să creadă orice informație indiferent cât de aberantă poate fi. Unii au ajuns să creadă cu tărie în așa-zisa ”nouă teorie” cum că Pamântul este plat! Alții cred și iau în serios orice se vinde la televizor, fără să treacă puțin prin filtrul rațiunii ce li se vinde ca informație. Rolul școlii este foarte important în a crea și menține o societate conștientă și pregătită, chiar dacă nu acesta este interesul unor grupuri de interese.
Dezavantajos este și faptul că fiecare ministru vine cu noi modificări ale procesului de învățământ, apoi există și recomandări internaționale dar care trebuie aplicate constructiv și adaptate la tradiția învățământului nostru de succes. Elevii sunt derutați, profesorii la fel, ajung să fie  demotivați și rezultatul este un proces educațional tot mai scăzut calitativ.

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

          Mai este astăzi important să citim, să ne documentăm, în contexul în care era digitală și internetul ne oferă informația cu atâta lejeritate?

A citi este important oricum, fie că o faci pe un ecran de computer, fie că o faci dintr-o carte. Evoluția tehnologică a schimbat radical sistemul și modul în care poți să te documentezi. Desigur, când am învățat noi, cartea fizică reprezenta totul. Pe atunci nu existau computere, deci nici internet. În momentul în care citeai o carte se stabilea o anumită relație psihologică cu acea carte. Învățai să iei un lucru de la început și, terminând cartea, percepeai psihologic ce înseamnă să duci un anumit lucru la bun sfârșit. Învățai cum este organizată o carte de beletristică, cu introducere, cu cuprins, cu încheiere, așa cum trebuie să fie organizate multe lucruri în viață.

În momentul în care începi să te documentezi pentru o anumită lucrare ai la dispoziție foarte multă informație pe care în principal o cauți pe internet. În acest condiții documentarea îmbracă un caracter punctual, nu mai ai timp să citești o carte de la cap la coadă, sau un material consistent, să înțelegi un întreg context, ci cauți doar elemente care să servească strict interesului tău. Acest lucru modifică într-un fel și psihologia de abordare a procesului de învățare și documentare. Aplicând acest lucru când nu ai încă însușite elemente de bază într-un anumit domeniu, devi într-un fel superficial și te mulțumești să produci materiale zis ”originale” prin metoda ”copy-paste” ajungând să gândeși și să treci tot mai puțin informația prin propriul filtru. Atunci când ai un material scris în față, când stai cu creionul pe el (cel puțin prin prisma formării generației mele), parcă vezi altfel materialul în întregimea lui. Eu, de exemplu, atunci când trebuie să întocmesc un material pe o anumită tematică, prefer să îl printez, să îmi așez foile una lângă alta și să încep să fac comparații între informații, să văd de unde-unde mut paragrafe, ce modific, având astfel o viziune integrală asupra lui. În momentul în care pe computer ai o singură pagină în față  și nu poți să îți arunci ochii simultan pe mai multe pagini (deși, practic se poate face și acest lucru dar dimensiunea ecranului dezavantajează mult), atunci nu mai ai o vedere și o înțelegere completă a materialului. Dar, cine știe, poate noile generații de copii care s-au născut cu computerul în brațe, care trăiesc prin tot felul de echipamente computerizate, vor găsi probabil un alt mod de a se forma.

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

Care este părerea dumneavoastră cu privire la modificările aduse astăzi limbii române (abrevieri, folosirea de cuvinte surogat, din alte limbi, neacceptarea corecturii chiar și atunci când acest lucru se impune)?

Utilizarea unor termeni importați acolo unde avem termeni românești consacrați denotă în primul rând lipsă de educație, lipsă de cunoaștere a propriei limbi și este păcat că se petrece așa. De multe ori este vorba despre o preluare directă a unor termeni din principalele limbi în care se transmite informația în media sau pe internet, în primul rând din limba engleză. Pentru că toate meniurile în cele mai multe computere sunt în limba engleză ne-am învățat atât de mult cu ele și cu cititul informațiilor, cel puțin tehnico-științifice, în această limbă, încât de multe ori cuvinte și expresii engleze ajung să intre în vocabularul profesional curent. Am și eu astfel de tendințe și de multe ori în domeniul profesional îmi este mai ușor să folosesc termeni în engleză . Este adevărat, mediul în care trăim acum și în care ne desfășurăm activitatea produce modificări și alterează limba tradițională. Important este să sesizăm limita de la care nu mai ușurăm exprimarea ci o schimonosim.

  Vă rugăm să ne acordați un punct de vedere personal cu privire la următoarea întrebare: cât este de importantă limba română în sânul familiei ?

Vă dați seama că toți din familie am vorbit și vorbim între noi în limba română. Copiii au învățat de mici și limbi străine, cel mic a terminat un liceu în limba engleză, cel mare vorbește engleza foarte bine utilizând-o zilnic profesional – este pilot -, ambii au facut la școală și franceză, cel mic a făcut o parte din studii la Budapesta și a învățat de la zero și limba maghiară. În educația lor nu am făcut niciodată rabat de la limba română. Am fost poate chiar puțin perfecționiști în utilizarea corectă a acesteia. Indiscutabil, nu poți transfera integral acest rol școlii. Copiii văd un exemplu în părinți. Dacă părinții nu vorbesc corect limba română, copiii o vor învăța deficitar și în timp nu o vor mai practica adecvat.

          Dumneavoastră vi se întâmplă să greșiți? Dacă da, cum încercați să remediați această situație?

În primul rând caut să mă exprim permanent corect în limba română. În scris pun virgulele unde trebuie, folosesc formele verbale adecvate care să exprime exact ce doresc. Deci în tot acest context, oricând scriu un text, îl recitesc, îl revăd, de multe ori fac corecturi, și mi se pare un lucru foarte normal și necesar.

Sursa foto: Dumitru-Dorin-Prunariu

              Experiența dumneavoastră a fost unică și fabuloasă în același timp. Cât este șansă, noroc și cât înseamnă pregătire într-o astfel de experiență?

Indiscutabil în orice domeniu de activitate atunci când ajungi să faci ceea ce îți dorești există și șansă. Pot spune că pentru mine, în abordarea cosmosului, un lucru important l-a avut șansa. Eram inginer de aviație, devenisem din pasiune, puteam să rămân în continuare să lucrez la o fabrică în acest domeniu de activitate care îmi plăcea. A venit însă un moment în care, efectuându-mi stagiul militar într-o anumită unitate militară de aviație, s-a declanșat exact în acea perioadă în România procesul de selecție pentru candidați cosmonauți. Comandantul unității militare a venit și ne-a întrebat cine vrea să fie voluntar pentru a fi selecționat pentru un zbor cosmic? Puteam să fi intrat în altă serie pentru a-mi efectua stagiul militar, cu șase luni mai devreme sau cu șase luni mai târziu, și să nu mă fi aflat acolo în acel moment. Aș fi aflat poate din presă, mult mai târziu faptul că au fost selecționați candidați cosmonauți, iar eu nu aș fi avut șansa să particip la selecție. Deci șansa, după mine, are un rol important. După ce ai beneficiat de șansă, munca și pregătirea de specialitate reprezintă factorii cei mai importanți care te detașează de ceilalți și te duc în frunte. Deci mai departe pasiunea, munca, rezultatele foarte bune te fac să te diferențiezi de ceilalți și într-adevăr să reușești.

           Din ce în ce mai mulți tineri par astăzi lipsiți de orizont. Cum putem motiva tinerii de astăzi să creeze la rândul lor lucruri mărețe?

Faptul că acum copiii sunt destul de derutați, în primul rând se datorează și unei cascade întregi de informații neesențiale care sunt transmise de media, în principal de televiziune. Se transmit o grămadă de emisiuni ieftine, ușoare, care prind rapid la orice categorie de oameni, doar cu prețul de ”a face rating” și mult mai puține emisiuni de știință (sau sunt canale specializate pentru emisiuni de știință pe care cei mai mulți nu le urmăresc). Unele familii sesizează ignoranța în care ne cufundăm și iau măsuri raportate la copiii lor. Acestea caută să le transmită copiilor altă categorie de informație și să-i învețe să aprecieze acea informație și importanța ei pentru viață.
Din păcate, vedetele de moment, așa numitele “valori” pe care le văd copiii in media, sunt valori ieftine, trecătoare, dar copiii nu înțeleg acest lucru și, fără puțină educație și orientare din partea cuiva elevat, le iau drept model. Cum să-i mai intereseze pe mulți în acest ocean de sclipici atrăgător dar ieftin lucruri dificile cum sunt științele, matematica, fizica, ș.a?. O societate, pentru a se dezvolta, are nevoie de profesioniști adevărați care să producă și lucruri esențiale pentru susținerea unei societăți, nu numai să consume.

           În finalul acestui interviu, vă rog să adresați câteva cuvinte cititorilor noștri!

Pentru că acest material este specific orientat spre limba română le-aș transmite tuturor faptul că este necesar, este corect și este elegant să îți cunoști foarte bine limba natală și să o practici adecvat. Între oamenii elevați acest lucru nu poate provoca decât aprecieri și admirație.

           Vă mulțumim, domnule Dumitru Prunariu, pentru că ați acceptat invitația noastră de a răspunde acestui interviu!

Capitolul de astăzi ar trebui să reprezinte pentru oricine dintre noi un îndemn. Un îndemn spre a ne uita puțin la felul în care erau făcute lucrurile înainte și la potențialul pe care îl avem astăzi, o dată cu dezvoltarea tehnologiei. Domnul Dumitru Prunariu constituie fără îndoială un exemplu pozitiv, un exemplu de dedicare și dorință de a face mai mult, un exemplu de pasiune și de muncă ce aduce rezultate memorabile pentru viitoarele generații.

Ne vedem mâine, cu materiale la fel de interesante. Până atunci, nu ezitați să distribuiți acest material, dacă v-a fost pe plac!

Share This:

Cap. 19- Când limba română e prezentă și în linii de cod!

Capitolul 19 ne aduce sub lupă limbajul folost de către programatori. Surpriză, tot limba română o folosesc și aceștia, dacă discutăm despre programatori români. Astăzi am invitat-o pe Daniela Burac șă ne răspundă câtorva întrebări ce au legătură cu campania noastră #corectromânește, iar ea a acceptat acest lucru, în ciuda provocărilor zilnice și a timpului destul de redus. Pe Daniela o puteți găsi pe Sekko.ro, acolo unde se ocupă de partea de implementare tehnică a strategiei, dar și de webdesign și mentenanță.

Mulțumim Daniela pentru că ai acceptat invitația noastră! Știm că te ocupi de realizarea de site-uri, de partea tehnică, de programare și de structura siteu-rilor. Te rog să ne spui cât timp ți-a luat pentru pregătirea ta în acest sens.

Bazele educației în domeniul programării au început în liceu. Am fost la profil real, informatică intensiv. De atunci este o învățare și o pregătire continuă, chiar dacă educația formală s-a finalizat o dată cu examenul de licența. Am putea spune ca pregătirea în școli a durat 7 ani. Dar ținutul pasului cu noile tehnologii în domeniu nu se termina niciodată.

Sursa foto: Daniela Dincă

Având în vedere nivelul de interacțiune cu clienții, cât de mult folosești limba română în activitatea ta?

În fiecare zi. Este esențial sa comunici zilnic cu clientul, pentru ca el sa fie la curent cu stadiul proiectului.

Activitatea ta se reflectă foarte mult în mediul online. Consideri că în acest caz avem nevoie de o anumită conduită în sensul folosirii corecte a limbii române?

Din punctul meu de vedere, am grija să mă exprim corect atât în scris cat și verbal, atunci când discut cu beneficiarul. În primul rând trebuie să dau dovadă de profesionalism.

De asemenea, de cele mai multe ori, primele cuvinte și texte de pe un site aparțin programatorului. Mesajele pe care le afișează  platforma web, link-urile paginilor, elementele de interacțiune cu site-ul, toate trec prin mâna programatorului și fac mai ușoară navigarea site-ului.

Deși este mai avantajoasă realizarea de site-uri pentru piața externă, rămâne mult de muncă și la nivel intern. Cat este de important ca un site românesc să arate bine din punct de vedere lingvistic?

Este mai avantajoasă financiar, da. Dar munca la un site românesc este de multe ori mai ușoară, neexistând o bariera culturală. Ne este mai cunoscut publicul țintă și ne este mai ușor să ne adresam publicului din România decât celui din SUA, de exemplu.

De cealaltă parte, este importantă educarea proprietarului de site în legătura cu conținutul pe care îl va afișa pe site. Un site care afișează  texte corecte din punct de vedere gramatical și cu mesaje transmise corect este mult mai plăcut utilizatorului și nu lasă impresia ca “e făcut pe genunchi”.

Imaginați-vă cum ar fi dacă Amazon ar fi afișat la începuturile lui “Boks” în loc de “Books”. Imaginați-vă cum ar fi fost dacă Emag ar fi vândut în 2001 “Leptopuri” sau ne-ar fi îndemnat “Contactaține”. Ar mai fi acum lideri în domeniul lor?

Sursa foto: Daniela Dincă

Prestigiul unui site poate veni și din conținutul acestuia? Este important felul în care scriem pe un site?

Categoric, da! Scrierea corectă pe site este genul de aspect pe care dacă îl neglijezi te afectează negativ într-o proporție mult mai mare decât te-ar ajuta dacă ar fi corecta.

Dacă uiți de cratima, dacă “mănânci” un “i”, dacă lipsește punctuația, blog-ul tău devine greu de urmărit și vizitatorul nu revine pe site.

Dacă descrierile produselor din magazinul online, nu sunt ușor de citit, nu vei putea sa transformi un vizitator în client

Dincolo de linkuri bine optimizate, contează o greșeală de scriere într-un url, spre exemplu?

In ceea ce privește link-urile suntem limitați de platforma folosita și de browserul utilizatorului. Asta înseamnă că nu putem folosi diacritice în link-uri. De cele mai multe ori, platforma elimina un caracter pe care nu-l poate folosi în link.

Noi, ca specialiști, trebuie sa ne asiguram că platforma știe să înlocuiască un “ș” cu un “s” atunci când generează link-ul, sau să facem noi manual înlocuirea.

De obicei link-ul le da utilizatorilor posibilitatea să își facă o idee despre ce e vorba în pagina respectiva fără să o deschidă. Dacă este corect și ușor de citit, ne poate ajuta.

Mediul online favorizează extinderea greșelilor de scriere și vorbire?

Din pacate, da. Accesul la internet le permite acum tuturor sa se exprime liber, chiar și celor fără cunostințe temeinice de limba română.

Să nu se înțeleagă greșit: posibilitatea liberei exprimari este neprețuită. Însă face loc unor “modele personale” care nu sunt chiar demne de urmat. Vedem cu toții pe rețelele sociale cum “vedetele de carton” își exprima ideile fără sa țină cont cât de corect scriu. De cele mai multe ori, devin exemple de urmat pentru tineri.

Daniela, ție ți se întâmplă să greșești? Ce pârghii folosești pentru a repara aceste situații?

Bineînțeles. Ca orice om, sunt supusă greșelii. Din fericire, în domeniul meu, corectarea se face ușor: greșelile din cod se rezolvă cu “backspace” și “delete”. Chiar și cele din interfața cu care vine în contact utilizatorul, tot din cod sunt generate.

Destul de multe persoane vad în activitatea ta un job de viitor. Cât de mult a contat pregătirea ta în ceea ce ai realizat până acum? Dincolo de profilul real al activității, latura umană (pregătirea în limba română, anii de studiu a acestei discipline) a contat?

A contat din momentul 0. Din momentul primei probe de limba română, la “examenul de capacitate” din 2002.

Dincolo de profilul real al studiilor, am ajuns acolo datorita notelor la probele de limba română. Nu aș fi fost admisă la profilul “mate-info” dacă aș fi avut o medie de admitere mai mică.

Nu aș fi fost admisă la facultatea dorită, dacă aș fi avut o medie mai mică la examenul de bacalaureat.

Ba chiar recunosc că la bacalaureat, nota la matematică a fost mai mică decât cea de la limba română. La matematică, dacă ai calculat greșit 2+2, nu primești nici un punct. în schimb, la un comentariu pe marginea textului primești puncte chiar și pentru punctuație și cratime puse corect.

În finalul acestui interviu, te rugăm să adresezi câteva cuvinte cititorilor noștri!

Aș vrea să le transmit să nu se oprească niciodată din a învăța ceva nou. Indiferent de domeniu. Fie că vor să devină specialiști în domeniul profesional, sau să devină părinți mai buni sau bucătari mai inspirați, nu există cale mai bună decât să citească. Să-i urmărească pe cei mai buni din domeniul lor și să-i ia ca exemplu. În ziua de astăzi accesul la informație este mai ușor ca niciodată. Este ieftin și rapid să înveți ceva nou.

Sfatul meu cel mai important este să evolueze ca persoană pe orice plan doresc – personal sau profesional.

Mulțumim, Daniela și îți urăm succes în proiectele viitoare!

Am scris astăzi capitolul cu numărul 19 și am discutat despre importanța limbii române în programare. Este interesant cum și cele mai dificile și tehnice domenii au nevoie de limba română. Pentru mâine am pregătit o supriză. Un model. Detalii mâine! 🙂

Share This:

Contactează-ne!
Loading...