Nu mai folosiți orgoliul și jena ca paravan în calea învățării!

Cunoscându-mi firea curioasă și mai ales urmărind și unele campanii care s-au desfășurat în mediul online, am înțeles că cea mai bună metodă de a exemplifica și susține o campanie precum Corect Românește este tocmai prin puterea exemplului propriu. Din acest motiv, astăzi scriu despre greșeli, văzute prin ochii celui corectat, astfel încât să înțelegem ce se întâmplă de fapt atunci când ți se arată (mai mult sau mai puțin politicos și cu tact) că ceea ce știi nu este corect. Să ne înțelegem, nu încerc să spun sub nicio formă că astăzi, când scriu articole SEO, eu nu greșesc. Spun însă că mereu este loc de mai bine.

Exemplul de azi va fi unul pe care l-am trăit acum…18 ani :), în timpul unei conferințe ce se organizase în cadrul liceului la care învățam. Trebuie să recunosc faptul că întotdeauna mi-a plăcut să citesc, să învăț, să evoluez. Nu aveam la momentul respectiv dicționar de neologisme, deși îmi doream foarte mult unul, dar pur și simplu nu mi-l puteam permite. Totuși, acesta nu a fost un impediment pentru mine, pentru că dorința de cunoaște mai mult a fost atât de puternică, încât m-am hotărât să utilizez resursele de care dispuneam, în lipsă de altceva. Pare pueril acum, însă pentru a-mi face dicționar am folosit un carnetel obișnuit, pe care notam cuvintele din DEX care mi se păreau mie mai…deosebite. În acest fel, în scurt timp am reușit să strâng un număr considerabil de cuvinte, pe care le și învățasem și al căror sens îl înțelegeam deja. Acest lucru mă ajută și astăzi, atunci când scriu articole SEO, pentru că vocabularul este lucru cel mai de preț al unui content writer.

Pentru că aveam așa o afinitate față de limba română (ca și astăzi, când scriu articole SEO), am reușit să mă integrez minunat în cadrul echipei revistei școlii și am început să particip la întâlniri, seminarii și conferințe care aveau legătură cu limba română. Așa am ajuns și la o lansare de carte ce avea loc la liceul la care învățam, prilej numai bun să îmi etalez cunoștințele asimilate. Întâmplarea face că am fost prima persoană care a dorit să pună întrebări invitatului de atunci, domnului profesor de limba română Gruia Novac. Nu mai rețin întrebarea, însă ce știu e că începea cu “v-ar place să…”.

Continuarea este lesne de intuit. Profesorul m-a corectat, eu am încremenit pe moment, m-am scuzat, m-am corectat la rându-mi și am continuat dialogul cu domnul profesor. De ce am povestit acest lucru? Ei bine, deși aveam în jur de 16 ani, bunul simț și dorința de a evolua m-au determinat să iau în calcul corectura, să merg acasă să mă documentez și în consecință să scot din vocabularul meu greșeala. Din acel moment am decis să fiu mai atentă la utilizarea corectă a limbii române, pentru ca am înțeles că doar așa voi putea dialoga cu oameni care știu mai mult decât mine. Mi-am dorit să fiu și eu un om care aproape nu greșeste, însă nu am lăsat orgoliul să fie mai presus de dorința de a mă perfecționa.

Mi-a fost jenă? O, da! Aș fi preferat să fiu atenționată în privat și nu în fața unei săli pline cu oameni? Clar da! Și totuși, în ciuda circumstanțelor, am decis să iau ce e bun din situație, pentru că da, primisem ceva în schimbul acelei ușoare umiliri publice. Dacă astăzi scriu articole SEO, acest lucru se datorează capacității de a lăsa orgoliul și jena deoparte. 

Ce încerc să spun? Ne simțim prost când cineva ne corectează și apoi sărim în sus că trebuia să fim corectați în privat. Corect, însă uite că uneori nu se întâmplă acest lucru. Just, dar totuși acesta nu este un impediment în calea învățării ci o iluzie. Ne temem de ce va spune lumea. Ne deranjează că lumea zâmbește pe sub mustață, crezând că o corectură ne face mici. Dimpotrivă, felul în care știi să iei ce e bun contează foarte mult.

Nu vă mai simțiți rușinați atunci când cineva vă corectează! Nu mai lăsați jena să vă acopere ochii și să vă retrageți spusele! Nu mai folosiți orgoliul ca paravan! Fiți diplomați de oricare parte a baricadei ați fi! Important este să învățăm, nu să ducem un război al cui știe mai multe. Citiți, învățați, documentați-vă dacă ați fost corectați! Verificați dacă informația e corectă și scoateți greșelile, atât cât se poate. Nu veți deveni poate experți peste noapte, însă veți ști o informație în plus față de ieri, informație pe care o veți transmite corect copiilor voștri și nu numai!

Citiți! Orice! Faceți-vă propriul dicționar de neologisme! Fiți vii și păstrați limba română la fel de vie!

Share This:

Campania Corect Românește merge mai departe!

După finalizarea campaniei #Corectromânește am avut ocazia să discutăm cu destul de multe persoane, iar unele dintre ele ne-au îndrumat către continuarea sub o formă sau alta a lucrării începute. Inițial campania nu s-a dorit a fi doar una temporară, drept pentru care acest îndemn s-a potrivit foarte bine cu planurile noastre, deoarece vom încerca în mod constant să susținem crezul nostru- păstrarea și utilizarea limbii române în mod corect, indiferent de mediul de activitate (dar cu accent și pe activitatea de redactare de articole pentru site-uri).

Aruncând o privire pe internet în ultima perioadă, am ajuns la concluzia că este necesar să continuăm. Este important să ducem informația corectă mai departe și să susținem transformarea limbii române acolo unde acest lucru este benefic. Nu credem că limba română este inertă, din contră, înțelegem că este necesar ca aceasta să sufere anumite modificări, însă nu credem în mutilare și în lene. În ambiția unora de a nu investi în ceea ce va însemna de fapt baza lingvistică pentru generațiile următoare.

Am discutat în campanie cu persoane mai mult sau mai puțin cunoscute, care ne-au arătat punctul lor de vedere în ceea ce privește limba română. Fiecare poveste și fiecare persoană în parte ne-au demonstrat că de fapt mai există oameni care cred că limba română este importantă, deși inițial campania plecase de la o temere cum că suntem prea puțini. În realitate am avut o surpriză extrem de plăcută, am rămas surprinși să cunoaștem oameni care, în ciuda unor greșeli, nutresc spre un țel comun- cunoașterea, înțelegerea și repararea acolo unde este nevoie.

Vom scrie așadar în continuare, respectând ceea ce ne-am propus inițial. Nu vom jigni, nu vom râde de nimeni și nu vom publica materiale care să aducă atingere unor anumite persoane. Există site-uri speciale care fac acest lucru. Nu vom ține lecții de limba română, deoarece, așa cum am menționat și în campanie, chiar și noi greșim, dar avem dorința de a ne corecta greșelile. În plus, nu suntem profesori pentru a ne permite acest lucru și nu deținem adevărul absolut. Nu căutăm polemici, ci căutăm o pace unitară în care să ne putem crește copiii fără teama că aceștia vor trebui să se adapteze unor reguli impuse de cineva care a avut neșansa să nu cunoască foarte bine dedesubturile limbii române.

Plecam de la ideea că limba română merită susținută, în ciuda nenumăratelor mesaje de pe internet care susțin faptul că rețelele sociale spre exemplu, reprezintă locuri de relaxare și nu de limba română. Nu credem că va muri cineva dacă își va revizui vocabularul sau dacă va accepta să folosească forma corectă a cuvintelor în detrimentul unor greșeli. Nu credem în a umili prin ce facem, ci încercăm doar să (NE) fim de ajutor, ajutând astfel generațiile ce vin din urmă.

Vă așteptăm să ne fiți în continuare alături, așa cum ne-ați fost și pe parcursul campaniei Corectromânește și sperăm să vă fie de folos informațiile pe care urmează să le publicăm. În același timp, pentru cei care nu cunosc activitatea și scopul campaniei desfășurate, vă invităm să citiți Prefața și Cuprinsul, pentru a înțelege cât mai bine.

Share This:

Cap. 31- O campanie anume gândită, realizată cu o echipă unită!

Astăzi punem punct campaniei Corect Românește, iar selecția de interviuri se va opri aici, la capitolul cu numărul 31. Ne-am gândit ca în acest capitol să vă facem cunoștință cu echipa care a lucrat la acest proiect, total nesponsorizat. Poate că vă veți aștepta la un număr mare de persoane, însă echipa campaniei Corect Românește a fost destul de redusă. Astfel, vă vom face astăzi cunoștință cu fiecare membru al echipei, care va răspunde la rându-i la câteva întrebări!

Cristina Alina CotoiWhite Sand Boutique este persoana care a stat în spatele campaniei din punct de vedere grafic.

Sursa foto: Cristina Alina Cotoi

Cristina, spune-ne, te rog, cât este de importantă limba română pentru domeniul tău de activitate?

Din punct de vedere gramatic limba română are o importanță foarte mare deoarece graphic designer fiind nu îmi permit să realizez un produs grafic care să conțină greșeli gramaticale. Acel produs grafic nu doar că intră in portofoliul meu și este folosit de client, însă este văzut de foarte mulți oameni, unii mai atenți alții nu, însă o greșeală gramaticală sau de exprimare este mereu vizibilă. La nivel de interacțiune, eu discut în marea majoritate a timpului cu clienții în scris, și sunt destul de atentă și la ce și cum scrie clientul, dar și ceea ce îi raspund eu. În domeniul meu, consider că limba română folosită corect denotă profesionalism.

De ce este important modul în care vorbim și scriem, într-o lume dominată de tehnologie?

Eu consider că într-o oarecare măsură modul în care scriem ne definește. Poate verbal ne mai scapă câte o bâlbă, câte o gafă de exprimare din grabă, însă în scris ai timp să îți formulezi întrebarile și răspunsurile coerent și corect gramatical.

Cum vezi evoluția limbii române pe viitor?

Eu încep să observ o schimbare în bine. Din ce în ce mai mulți clienți îmi scriu cu diacritice și sunt plăcut surprinsă. Avand în vedere că acum câțiva ani înlocuiam anumite cuvinte cu diverse prescuratări care acum ni se par amuzante, observ din ce înce mai mulți oameni care încearcă să se autocorecteze și să fie mai atenți la modul în care se exprimă.

E cool să scrii și să vorbesti corect românește?

E mai mult decât cool! Este frumos! Este elegant! Este normal!

 

Sursa foto: Diana Daniela Grad

Diana Daniela Grad a fost una dintre persoanele de baza, care s-a ocupat de corectarea textelor.

Diana, ai fost una dintre privirile de verificare din spatele campaniei. Te rog să ne spui părerea ta: mai este necesar să citim? Citim online sau cărti în format fizic?

Desigur. Este necesar să citim. Cititul dezvoltă vocabularul, imaginația. Și cărțile citite online sunt bune, dar nu se compară cu o carte pe care o poți ține în mână și căreia ii poți răsfoi paginile fine. Mie, personal, îmi place să miros paginile cărților. Am cărți în bibliotecă pe care le-am citit și răscitit, și încă îmi plac cum miros.

De ce este important să (ne) corectam, să ne verificam greselile?

Oricui i se poate întâmpla să scrie greșit un text atunci când ideile sale se grăbesc să iasă și nu-și găsesc ordinea. Dar este important să mai aruncăm o privire asupra textului respectiv și să corectăm eventualele greșeli gramaticale, pentru că felul în care ne prezentăm cu un text scris, reflectă felul nostru de a fi, ca persoană. Este important să știm când să scriem corect o ortogramă sau când să punem virgula la locul ei, mai ales că folosirea corectă a virgulei poate face o diferență enormă într-un text.

Ce crezi că ne împiedică să scriem și să vorbim corect românește?

În prezent, mesageria instant necesită o tastare mai rapidă a mesajelor și implicit prescurtarea cuvintelor în acest sens. La asta se adaugă și lacunele gramaticale din perioada școlară. Ce rezultă de aici? Rezultă un mare eșec, pe care omul nu-l realizează, voit sau nu, dar față de care se simte jignit atunci când este corectat din punct de vedere gramatical.

 

Sursa foto: Serban Anastasiu

Șerban Anastasiu– s-a ocupat de corectură și de implementarea strategiei campaniei

Șerban, ai fost implicat în fiecare interviu în parte, ai citit annumite idei și îndemnuri. De ce scade atât de mult interesul pentru limba română?

Interesul scade pentru că foarte mulți dintre noi mergem pe ideea “lasă mă, că merge-așa!” Din această cauză nu mai suntem atenți nici la ce exprimăm, nici la cum facem asta. Ne permitem să credem că știm chiar și atunci când nu știm. Privim intenția cuiva de a ne corecta ca pe un afront adus imaginii noastre și suntem de-a dreptul leneși când vine vorba de a corecta sau a învăța ceva.

Care ți se par cele mai mari probleme ale lumii moderne din punct de vedere al limbii române?

O parte dintre probleme sunt enumerate în răspunsul la întrebarea anterioară. Dar nu cred că sunt toate! Alături de cele menționate mai sus aș adăuga rețelele de socializare, care ne-au făcut să credem că soarta lumii stă în timpul nostru de răspuns. Că dacă scriem “ms” în loc de “mulțumesc” am mai rezolvat o problemă și azi. Că e mai interesant sa arătăm că știm să folosim niște prescurtări sau că nu bagă nimeni de seamă dacă nu facem corect acordul subiectului cu predicatul.

Pe de altă parte, deși nu am fost un elev strălucit, măcar sistemul de învățământ de acum ceva ani a reușit să îmi întipărească destul de adânc in creier dorința de a nu “măcelări” limba natală după bunul meu plac. Mie și altora ca mine. De aceea am ajuns într-un punct în care dacă văd că nu știu ceva pun mâna și caut să remediez. Mă uit pe internet, întreb prietenii care știu mult mai bine subtilitățile gramaticale ale limbii române și astfel evit să comit aceeași greșeală de două ori. In sistemul modern de invățământ văd că aceste lucruri sunt date uitării.

Ce mesaj ar stimula cel mai bine noile generații să vorbească și să scrie corect românește?

Alături de modul in care arăți (îngrijit, curat, frumos îmbrăcat), modul in care comunici are o pondere covârșitoare la crearea unei prime impresii favorabile. Mi-a spus cineva la un moment dat că “nu vei avea niciodată o a doua șansă pentru o primă impresie”. Iar dacă prima impresie pe care o lași este una mai puțin plăcută, interlocutorul (o domnișoară pe care o placi, un posibil angajator la un interviu, sau un simplu om cu care vrei să te împrietenești) se va duce către cel sau cea care a provocat acea ”primă impresie” favorabilă. Ține de fiecare dintre noi să dorim să învățăm și să evoluăm.

Mulțumesc și eu echipei și lui Dumnezeu pentru că ne-a înzestrat cu răbdare și putere!

Ajungând la final, nu ne rămâne decât să vă mulțumim și să vă îndemnăm să sprijiniți limba română, pentru că ea este tezaurul nostru și merită apărată cu toate puterile. Campania noastră nu va avea scrisă o încheiere, un final, deoarece considerăm că mai sunt pagini de scris. Pagini pe care poate că nu le vom scrie noi! Așadar, vă lansăm această provocare: să continuați voi capitolele campaniei, fiecare în felul său. Doar așa vom transmite generațiilor viitoare o moștenire cu adevărat valoroasă!

Vă mulțumim!

Share This:

Cap. 30- Râdem și glumim, corect românește scriem și vorbim!

Am decis să acordăm penultimului capitol al campaniei noastre Corect Românește o doză de amuzament, amestecată fin cu seriozitatea pe care o impune subiectul. Astăzi discutăm cu două tinere pe care este imposibil să nu le cunoașteți și anume cu Cristina Lupu și Josephine Ciel. Într-un cuvânt Likeone, un proiect care are la baza ideea de distracție, de bucurie, de poftă de viață. Astăzi discutăm despre limba română într-un proiect de entertaining, într-un proiect care uneori pare (doar pare!) a nu avea mare lucru în comun cu felul în care scriem sau vorbim!

Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră! Pentru început, vă rog să ne spuneți câteva detalii despre voi și despre proiectul vostru.

LikeOne este un proiect care a inceput in urma cu aproape 3 ani, dintr-o joacă. Nu ne-am gândit nici o clipă că vom ajunge să-l transformăm în job.

Sursa foto: Likeone

Activitatea voastră se apropie foarte mult de segmentul vlogging. Ne puteti spune cât de mult contează limba română într-un astfel de proiect? Cât de mult vă axați voi pe limba română, ce grad de importanță are?

Vlogging…nu chiar, noi nu ne consideram vloggeri, ci entertaineri. Noi creăm continut atemporal, scriem scenarii, creăm comedie.

Este foarte important pentru noi ca tot ce postăm să conțină o limbă română corectă, în special când facem descrierile la poze, când răspundem la comentarii, etc. De fapt, de cele mai multe ori cu asta facem glume pe seama haterilor, că nu stiu să scrie corect și își dau singuri cu firma în cap când atacă.

De multe ori, un îndemn bun se transmite prin lucruri pozitive. Încercați prin activitatea voastră și prin destinderea publicului să atrageți atenția și asupra unor probleme mai puțin plăcute? (cum ar fi  că nu citim suficient, că greșim și nu acceptăm greșelile, etc.)

Noi nu înțelegem de ce nu știu oamenii să scrie corect. Adică, toți sunt la școală, ei ce fac la ora de română? Scrisul și cititul sunt primele lucruri pe care le înveți în școală. Nu înțelegem de ce nu știu oamenii rolul cratimei. Cred că educația este ultimul lucru pe care îl au în cap tinerii din ziua de azi și nici măcar nu-și pun întrebarea dacă oare au scris corect sau nu. Insta stories-urile ne ajută pe noi să mai transmitem una-alta celor care ne urmăresc și o facem, în felul nostru.

Cât de mult a contat școala în dezvoltarea proiectului vostru de astăzi? Cât de mult a contat ideea de a fi autodidact?

Păi în primul rând pentru noi era o rușine să scriem greșit. A fi autodidact este cel mai important lucru. Doar tu te poți îndruma să înveți și să te educi. Educația este o alegere proprie. Cel mai important este să-ți pui mereu întrebări. De multe ori scriem ceva și ne intrebăm una pe alta, cuvantul x se scrie cu cratima sau nu?…și ca să fim sigure intrăm pe google. Asta ni se pare cel mai important, să-ți pui intrebări.

Sursa foto: Likeone

Înainte de a filma un material se realizează un scenariu scris? Este important ca acesta să fie scris în mod corect?

Noi funcționăm mult pe improvizație dar când colaborăm cu diverse companii, se cere un scenariu. Bineînteles că-l scriem corect, chiar ne stresăm să nu cumva să fie trimis cu greșeli gramaticale.

Este important ca acest scenariu să fie pus în scenă folosind limba română în mod corect? Acordați atenție acestui aspect? 

Depinde de clip. S-a întâmplat să tragem din nou clipul sau să renuntam la unele cadre pentru că pronunțasem greșit un cuvânt pentru că nu dorim să promovăm agramatismul.Dar în cazul nostru există și clipuri unde ne folosim de jargon și acolo avem voie să facem ce vrem :)).

Vi se intamplă să greșiți? Cum corectați această situație? Ne puteți da un exemplu?

Cum am mai zis, depinde de situatie, dacă e pe live, facem o caterincă și spunem cuvântul corect, dacă e o filmare, montăm in asa fel încât să tăiem greșelile (daca s-au facut).

Epoca video și cea a liveurilor pe rețele sociale este abia la început. Mai este nevoie să citim? Să ne documentăm?

Normal! Cititul dezvoltă vocabularul și ajută foarte mult la creație, mai ales in ceea ce facem noi. Aici ține și de preferințe. Atâta timp cât alegi să te educi o poti face și prin articole, reportaje, documentare, cred că ține și de preferințe și de ce e pasionat fiecare. Dar nimic nu dezvoltă imaginația și limbajul precum cărțile.

Lipsa timpului ne împiedică uneori să citim. Totuși, acest lucru nu este imposibil de realizat. Ne puteti da un exemplu de o ultimă carte citită de voi?

Mesajele și meniurile se pun?:)))))))))

Voi susțineți ideea de a vorbi și scrie corect românește? Cum? Ne puteți da exemple?

Cine se uită la postarile noastre poate observa cum scriem :)).

Vă rugăm să adresați un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri.

Educația și cunoașterea e o alegere, voi alegeți asta. Nu vă bazați pe vloggeri/influenceri să vă educe, totul ține de voi. Noi, când eram mici nu aveam vloggeri sau influenceri, ci știam pur și simplu că trebuie să ne educăm, asta era normalitatea. Ieșeam la party seara dar a doua zi ne luptam între noi la școală pentru un 10.

Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră și vă urăm succes în proiectele viitoare!

Urmează curând capitolul final al campaniei noastre. Sperăm că pe parcursul acestor zile am reușit să vă convingem de cât este de importantă limba română în orice domeniu de activitate, fără a răspunde generic la această întrebare, ci punctual, pe nișe. Vă așteptăm cu capitolul final și vă invităm la lectură!

Share This:

Cap. 29- Limba română dă viață proiectelor mari!

Scriem capitolul de astăzi cu ajutorul unei persoane care dincolo de certificări în anumite domenii, pune un foarte mare accent pe oameni și pe modul de interacțiune dintre aceștia. Elena Toma ne-a atras atenția datorită unui proiect mai puțin întâlnit și anume realizarea, în timp, a unei cărți de bucate pentru copii, ca activitate care să aducă aproape 2 generații, cu concepțiile, credințele și aportul lor. Astăzi Elena a fost de acord să ne vorbească despre limba română și despre cât de importantă este aceasta atât din punct de vedere profesional, cât și personal.

Sursa foto: Elena Toma

Elena, îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația noastră. Te voi ruga să îmi spui, in câteva cuvinte, care sunt proiectele tale.

Imaginează-ţi o oglindă pivotantă cu doua feţe pe un suport. Oglinda unei părţi este normală, în schimb, cea de-a doua este cu sistem de mărire, pentru a evidenţia părţile importante si delicate pentru tine. Mereu m-au fascinat oglinzile de acest gen. Au un secret al lor…
Bine, bine…care este legătura oglinzii cu proiectele mele?
Te invit să întoarcem împreună oglinda, respectiv partea cu sistemul de mărire către noi. Aici am ales să proiectez reflexia proiectelor mele din sfera personală, iar pe cealaltă parte, cea normală, pe cea a proiectelor din sfera profesională. Ambele părţi ale acesteia, au un singur punct comun: suportul. Proiectele mele din ambele domenii: personal şi profesional, au, de asemenea, tot un numitor comun: CUVÂNTUL.

In calitate de coach, trainer si public speaker certificat John Maxwell Team Romania, am iniţiat un proiect numit „Caută. Descoperă. Învaţă.”Este un atelier de dezvoltare personală care mi-a adus in viaţă oameni din diverse arii profesionale, dornici de creştere, de descoperire a sinelui şi a potenţialului infinit cu care fiecare dintre noi suntem înzestraţi.
Cel mai drag sufletului meu, este proiectul pentru copii „Învăţ de mic să cresc mare” ce are ca obiectiv hrănirea minţii copilului, dezvoltarea creativităţii acestuia, iniţierea lui in procesul de creştere.
Tot în ultimii doi ani, creionez în minte un proiect de suflet, dedicat copiilor mei. Am strâns şi încă mai adun materiale şi momente care vor deveni surse de inspiraţie atunci când voi scrie o carte de bucate. Scopul scrierii este acela de a aduce joaca din sufragerie in bucătărie.

Ştiu că ai o experienţă destul de vastă in vânzări, drept pentru care te rog să ne spui cât de mult contează limba română in cadrul interacţiunii cu clientul, cu colaboratorii, furnizorii etc?

Lucrez in vânzări din 2009 şi, chiar şi in anii dedicaţi creşterii copiilor, am continuat să-mi dezvolt această latură profesională.
Am început ca responsabil de service-center intr-o companie multinaţională din industria frumuseţii. Treaba mea era să simplific lucrurile, să creez ordinea si disciplina necesare desfăşurării activităţilor, pentru colaboratorii companiei. Uşor de zis, dar când vii in faţa a zeci de oameni, cu mult peste vârsta ta, cu mult peste experienţa ta de viaţă, te încearcă un gol in stomac şi-ţi spui „rezist mai mult de trei luni”, în condiţiile în care ei nu-ţi dădeau nici o lună de viaţă ca angajat. Şi uite că in curând de împlinesc nouă ani.
Am lucrat cu sute de oameni şi am cunoscut mii.
Cel mai puternic liant dintre mine, ca om de vânzări si colaboratorii companiei este comunicarea. Aceasta nu se limitează doar la fond, ci şi la formă. Rama este cea care defineşte tabloul, aşa cum o exprimare corectă, clară si concisă transmite un mesaj concret si simplu de recepţionat.
Respectând acest tezaur, vorbind-o si scriind-o corect, am avut un partener de încredere pe drumul pe care am ales să mi-l clădesc. Am înteles, relativ repede, că oamenii devin mai atenţi atunci când vorbeşti corect româneşte, că devin mai receptivi. Atunci când un mail ce poartă semnătura ta, respectă întru totul normele limbii române, oamenii au încredere în tine, iar lucrul acesta te creşte.

Sursa foto: Elena Toma

Limba română în mediul profesional versus limba română în particular. Înclinăm să ne corectăm mai mult în faţa persoanelor pe care nu le cunoaştem şi mai puţin în mediul familiar?

Român sunt şi acasă, şi cu prietenii şi la serviciu. Identitatea noastră este aceeaşi in orice colţ de lume ne-am afla, iar respectul pentru limba română este respectul pe care îl am faţă de ceilalţi şi faţă de mine. E prea mult suflet şi prea multă melodie în ea ca să nu o cinsteşti aşa cum se cuvine.
Consider că este musai să ne corectăm de fiecare dată când greşim, oriunde am fi. Acest comportament se dă mai departe, oamenii învaţă să se corecteze doar când mai văd că mai există şi alţii care o fac.
Imaginea sinelui este ceea ce porţi cu tine mereu.

Ştiu că ai în plan un proiect destul de inedit, ce are legătură directă cu subiectul campaniei. O carte de bucate ce pot fi realizate împreună cu cei mici. Cât de mult contează ca o carte să fie scrisă in mod corect?

Limba română are nevoie, mai mult ca niciodată, de cărţi scrise corect, de voci care să o vorbească si braţe care să o apere!
În secolul al XXI-lea, limba română este maltratată, e dureros de înstrăinată. Parcă ar fi ruptă in mii de bucăţi şi au mai rămas câţiva oameni care iau bucăţile şi încearcă să o repare.
Cele mai grave răni îi sunt aduse în mediul online: prescurtări fără sens, multe, dar foarte multe neologisme inutile. E ca o haină albă, imaculată, pătată intenţionat.
Avem nevoie de oameni să scrie cărţi, să-i ducă frumuseţea mai departe, avem nevoie de oameni să ţină discursuri, să îi arate simplitatea cu fluiditatea, să dea mai departe acest unic cântec al poporului român.
O carte scrisă corect este încă o dovadă că muzica ei invită sufletul lal dans.

Pentru că am discutat puţin despre legătura părinte-copil, te rog să ne spui din perspectiva părintelui, care crezi tu că este rolul acestuia în ceea ce priveşte transmiterea corectă a noţiunilor de limbă română către copii?

Primul cuvânt care îmi vine în minte este „esenţial”. E responsabilitatea părintelui să dăruiască pruncilor săi moştenirea poporului român. Este ceea ce îi va face unici în lume, este despre identitatea noastră prin ei.
Modul in care vor învăţa aceştia să o primească este însuşi modalitatea prin care vor ştii să o dăruiască la rândul lor.
Limba română are multă iubire in ea, cuvintele limbii noastre sunt vii, sunt lumină.
Părintele este cel care creează mediul de creştere şi este datoria lui să fie cât mai prezent şi mai intenţionat în acest proces.
Copiii sunt cele mai inteligente fiinţe de pe pământ, au un simţ al sufletului extrem de sensibil. Reuşesc să construiască adevarate imperii in noi, părinţii. Dar noi? Noi ce construim în şi pentru ei?
Când sunt bebeluşi, singura modalitate de comunicare şi conectare cu ei sunt atingerea si timbrul vocii. Limba română are blândeţea necesară, nu este nevoie să distorsionăm în vreun fel pronunţarea cuvintelor.
Când mai cresc un pic, responsabilitatea părintelui creşte. Acesta va rosti cuvintele corect, pentru a nu crea confuzii. Apoi, responsabilitatea este din ce în ce mai mare: vorbim corect româneşte pentru ca el, copilul, să ştie clar şi sigur că este pe cel mai bun drum. Cum va ştii acest lucru? Va veni, negreşit, momentul validării corectitudinii când va intra in societate. Dacă păstrăm linia firescului, copilul va simţi echilibrul pentru că acesta a fost plantat la momentul potrivit.

Cât de mult a contat şcoala în vederea pregătirii tale? Mai este astăzi nevoie de şcoală?

Nu pot să-mi imaginez, nu pot să cuprind cu mintea viaţa mea fără şcoală. Prin şcoală înteleg educaţie şi voi face referire strict la acest aspect.
Am profesori care au făcut o diferenţă în viaţa mea punându-şi amprenta asupra pregătirii mele. Oameni care au crezut în mine, m-au susţinut şi m-au încurajat.
Am crescut într-o familie modestă, cu multe neajunsuri materiale si emoţionale. N-am avut condiţii care să-mi permită să urmez studii universitare cu plată. N-am avut opţiuni. Trebuia fie să învăţ, fie să renunţ la visul meu de a ieşi din tipare. Am ales prima variantă.
Am învăţat că educaţia este o călătorie care se încheie doar atunci când inima nu-ţi mai bate. Şi nu pentru că ai murit fizic, ci pentru că nu mai ai visuri de împlinit. Mort eşti cu adevărat, când in viaţă fiind, nu mai ai niciun vis către care alergi.
Şcoala mi-a dat şansa să fiu Elena de azi, şi tot ea este cea care îmi deschide calea spre Elena la care visez să fiu peste 10 ani.
Da, este nevoie şi astăzi de şcoală…mai mult ca niciodată! Ţărişoara noastră dragă are nevoie de oameni compentenţi, de oameni cu suflet şi cu viaţă!

Mai este nevoie să citim? Sau viteza cu care trecem prin viaţă este o scuză bună pentru a nu mai citi?

Când eram mică şi nu ştiam să citesc, iubeam cărţile cu imagini. Probabil că mi-ar fi plăcut şi cele care „aveau doar scris”, dar nu avea cine să-mi citească. Mă întorc la cărţile cu imagini. Le priveam de zeci de ori, iar in mintea mea aceeaşi poveste prindea viaţă în ce feluri voiam eu. Mă fascina că personajele puteau face ce-mi doream eu. Apoi, după ce am învăţat să citesc binişor, mergeam săptămânal la bibliotecă. Era un loc magic pentru mine. Ţin minte că acolo stăteam ore întregi. Îmi plăcea şi îmi place şi acum mirosul cărţilor, în special al celor vechi.
Unele cărţi erau rupte. Le lipeam cu grijă, gândindu-mă că sigur mai sunt copii care încă nu le-au citit. E atât de viu sentimentul acela! Simţeam că pot ajuta cumva pe cineva. Cu greu mă hotăram ce poveşti iau cu mine acasă. Aveam la un moment dat, o listă, o evidenţă pe care o ţineam despre ce am citit şi ce vreau să citesc.
Aşa am învăţat să călătoresc. Când voiam să fiu în altă parte decât locul în care mă aflam, luam o carte şi plecam cu mintea pe meleaguri neatinse de imaginaţia mea până atunci.
Cititul e foarte asemănător cu oxigenul şi are aceeaşi importanţă pentru noi. Nu există viaţă fără citit, aşa cum nu există viaţă fra oxigen.
Nu există nicio scuză pentru a nu mai citi. Cei mai mulţi dintre noi, ne folosim doar o parte din talentele cu care am fost înzestraţi şi rar ne străduim să ne atingem adevăratele comori. Dumnezeu ne-a dat un dar: potenţialul. Darul nostru pentru Dumnezeu este dezvoltarea potentialului. Tare mult imi place esenţa acestui citat.
A nu mai citi inseamnă a înceta să mai creşti. Este ca şi cum parcurgi drumul în viaţă fără a achita niciodată călătoria.

Ţie ţi se întâmplă să greşeşti? Cum remediezi această situaţie?

La mine, greşeala este un întreg proces. Apare aproape de fiecare dată când mă grăbesc. În graba aceasta a mea, reuşesc să creez un soi de „panică” a mea, cu mine.
Am mai învăţat că greşeala te creşte. Că dacă nu o ascunzi intr-unul din sertarele sufletului tău, dacă o priveşti din toate unghiurile vei găsi în ea adevărate lecţii, ce-ţi vor fi chei spre a deschide alte uşi
Câte minuni a pus Dumnezeu in om!

Ţi se întâmplă să corectezi alte persoane? Daca da, cum încerci să faci acest lucru, astfel încât corectura ta să declanşeze un aspect pozitiv?
Aici simt să răspund în două direcţii.
Mă stăduiesc să vorbesc şi să scriu corect româneşte, dar niciodată nu îi corectez pe ceilalţi. Consider că un comportament este mai puternic decât o observaţie.
Sunt un om cu multe greşeli. Nu-mi permit să îi corectez pe ceilalţi. Reprezentarea lumii fiecărui individ este diferită, unică şi este puternic influenţată de circumstanţele vieţii noastre, de mediul de creştere, de convingerile moştenite, de religie, de atât de mulţi factori. Lumea mea arată diferit de a doamnei care azi mi-a zâmbit pe stradă. Diferită şi de cea a domnului lângă care am aşteptat autobuzul treizeci de minute şi nici nu şi-a dat seama că am repirat lângă el.
Am învăţat să respect lumea fiecaruia şi să accept oamenii aşa cum sunt şi cum aleg să devină.
Da, pot să intervin. Doar atunci când cineva este interesat de opinia mea. Ofer cu drag informaţii dacă le deţin. Dacă nu le am, revin cu ele în timp util.
Suntem fiecare responsabil pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce facem, dat mai ales pentru ceea ce ne dorim să devenim.

Închei prin a-ţi mulţumi pentru proiectul tău, pentru faptul că aduci valoare limbii române, prin munca ta!
Îţi mulţumesc pentru că m-ai primit in casa muncii tale!

Îți mulțumim și noi, Elena și îți urăm succes în proiectele tale!

Doar două capitole ne mai despart de final. A fost o aventură plăcută, din care și noi am tras propriile învățăminte. Pentru mâine am pregătit 2 surprize, ca de final de campanie. Vă așteptăm să le vedeți!

Share This:

Cap. 28- Și bebelușii au acces la limbaj, când stau la pieptul mamei!

Pentru capitolul nr. 28 am invitat o persoană care reprezintă un domeniu relativ nou în România, care însă merită susținut din toate punctele de vedere. Mara Popescu este consultant în alăptare și în babywearing, dar este de asemenea și parte activă a proiectului Caravana 07ALAPTARE. Mara este o persoană foarte implicată în proiectele sale, dar este și mamă. Am invitat-o să discutăm puțin astăzi despre proiectele în desfășurare și despre importanța limbii române în acestea.

Mara, îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația noastră! Te rog să ne povestești puțin despre activitatea ta. Te rog să ne spui ce proiecte ai în desfășurare, ce profesie ai?

Mulțumesc pentru invitație. Sunt educator prenatal, consultant în alăptare și în babywearing și sunt vicepreședinte al Asociației de Pediatrie și Consultanță în Alăptare. De 4 ani organizez întâlnirile săptămânale ale Grupului Alăptare și Babywearing Titan, țin cursuri pentru gravide și mame, călătoresc prin țară cu Caravana 07ALAPTARE. Particip în mod constant la cursuri de specializare pentru profesioniști ca să am acces la cele mai recente studii și recomandări și ca să le transmit mai departe părinților cu care lucrez.

Sursa foto: Cristina Nichitus Roncea

Având în vedere multitudinea de proiecte în care te implici, te rog să ne spui cât de mult contează limba română în activitatea ta.

Exprimarea corectă a informațiilor ajută ca persoanele cărora mă adresez să înțeleagă mesajul. Acord în egală măsură importanță conținutului și formei în care mă exprim.

Participi la diferite evenimente, la unele chiar în calitate de speaker. Cât de mult contează să rostești în mod corect cuvintele și sintagmele? Cât de mult contează să pregătești un material corect realizat?

Pregătirea materialelor pentru cursuri și prezentări mă ajută să păstrez o structură a informațiilor pe care doresc să le transmit și să folosesc în mod eficient timpul pe care îl am alocat ca speaker. Acord timp recitirii materialelor pentru a identifica și corecta eventuale greșeli sau reformulez pentru a fi cât mai concisă exprimarea.

Pot fi influențați oamenii de felul în care vorbește un anumit model educațional?

Da. Părinții sunt asaltați, din diverse surse, de sfaturi nesolicitate și contradictorii. Este bulversant, mai ales pentru că ei doresc să facă ceea ce este cel mai bine pentru copil, dar nu știu exact ce trebuie să facă. În momentul în care găsesc un model în care au încredere, părinții pot să preia mai ușor atât informații, cât și comportamente.

Ești inițiatoarea întâlnirilor de babywearing ale mămicilor din Titan (și nu numai). Întâlnirile se adresează în special părinților. Cum vezi tu importanța limbii române, mai ales atunci când te adresezi acestei categorii?

Sunt onorată că la întâlnirile noastre participă mame și tați preocupați de îngrijirea sănătoasă a copiilor, dar care au un nivel ridicat al educației. Avem în grup medici, psihologi, educatori, juriști, contabili etc. Persoanele cu studii superioare oferă din experiența lor profesională atunci când li se solicită sprijin și au un nivel mai ridicat al așteptărilor în ceea ce privește exprimarea.

Deseori la aceste întâlniri există diferite persoane în rolul de vorbitor. Alegerea vorbitorului are la bază și modul acestuia de a se exprima corect românește?

Când aleg invitații la evenimentele pe care le organizez, țin cont atât de competențele profesionale, cât și de fluiditatea discursului și de carismă. Caut specialiști bine pregătiți, dar și modele care să inspire proaspeții părinți și să le transmită încredere.

Știu că susțineți alăptarea, familia și rolul ei în dezvoltarea copiilor, dar și purtarea sănătoasă a bebelușilor. Alături de voi, și noi susținem aceste lucruri. Dincolo de acest aspect, aș vrea să te intreb cât de mult contează limba română într-o familie din perspectiva ta personală. Cât de mult înseamnă pentru un copil să recepționeze mesaje corecte, chiar înainte de a merge la școală?

În primii 7 ani, mintea copilului este ca un burete care absoarbe informațiile din mediu, fără a le pune la îndoială, și cred că părinții au rolul de a oferi modele sănătoase din toate punctele de vedere, al alimentației, al exercițiilor fizice, dar și al interacționării umane și al unui limbaj corect.
Bebelușii care sunt la pieptul mamei, în sistem de purtare, au acces la limbajul părinților, pe care pot să și-l însușească fără efort.

Mediul online oferă posibilitatea de a adera la comunități online de informare. Consideri că este important ca limba română să fie respectată în cadrul acestora? Nu ne referim la a fi expert în lingvistică, ci la ideea de a incerca să te aliniezi unei vorbiri sau scrieri corecte. Ți se pare că este nevoie de o revitalizare a limbii române în contextul actual?

Atunci când un părinte pune întrebări exprimate clar, atât din punctul de vedere al conținutului, cât și al formei, acesta va putea primi răspunsuri clare. În grupul on-line pe care îl administrez încurajez părinții să transmită mesajele scrise corect, pentru a putea fi înțelese de către ceilalți și a primi răspunsurile de care au nevoie. Evităm folosirea prescurtărilor sau a devierilor de la subiect, orientându-ne pe soluționarea problemei pentru fiecare caz în parte. Faptul că părinții se cunosc între ei cred că ajută să se respecte și în interacțiunea on-line.
Dar am primit și intrebari la care nu am putut răspunde pentru că nu întețegeam despre ce este vorba.

Sursa foto: Cristina Nichitus Roncea

Gestionați la nivel de organizație destul de multe resurse. Un site, o pagină dedicată social media, diferite documente virtuale, articole utile distribuite în scopul informării. Este nevoie ca informațiile conținute de acestea să fie corecte din punctul de vedere al limbii române?

Ne dorim să transmitem informații corecte și bine formulate pe site-ul pedilactis.ro (cu articole scrise de specialiști în pediatrie și alăptare), pagina Facebook a Asociației de Pediatrie și Consultanță în Alăptare și în grupul Facebook Alăptare și Babywearing Titan. Însă, având în vedere timpul limitat pe care îl avem disponibil pentru aceste acțiuni de voluntariat, simt nevoia de a avea alături un specialist în comunicare, pentru a reciti articolele și a propune soluții de îmbunătățire.

Știu că una dintre modalitățile de exprimare (distracție, coordonare, sport, socializare) a mamicilor la întâlnirile din Titan este cea prin flashmoburi, dansând cu bebelușii la piept. Crezi că limba română poate deveni o modalitate la fel de plăcută de exprimare? Cum vezi tu o schimbare în acest sens?

Mie îmi place sintagma “o minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Atunci când învățarea are loc în joacă și este asociată cu o stare de bine, experiența este mai plăcută în ansamblu. Părinții din grupul nostru învață prin accesul la informații raționale (studii și statistici), văzând imagini emoționante sau participând, împreună, ca o comunitate unită, la activități fizice precum dansul și plimbările în parc. Nu cred că este vorba despre o concurență pentru diferitele feluri de învățare sau exprimare, ci de alcătuirea unui ansamblu armonios.

Mara, ție ți se întâmplă să greșești? Daca da, cum încerci să remediezi acest aspect?

Sigur că se întâmplă să greșesc. Încerc, în fiecare moment, să fac tot ce pot mai bine și să învăț din greșeli, pentru a nu le repeta apoi.

Mara, te rog să adresezi un mesaj sau un îndemn cititorilor noștri!
Părinților le recomand să aibă grijă și de ei, pentru că adesea sunt atât de preocupați de copii, încât le alocă lor toate resursele și uită de propria persoană sau de relația de cuplu.
În schimb, să identifice care sunt cele mai importante valori ale lor și să fie modele cât mai bune pentru copiii lor.
Vreți copii empatici? Fiți empatici!
Vreți copii sănătoși? Informați-vă și adoptați în primul rând voi comportamente sănătoase!
Vreți copii fericiți? Fiți fericiți!
Vreți copii educați? Educați-vă!
Vreți să aibă relații armonioase? Lucrați la relația voastră de cuplu!
Vreți să aibă succes profesional? Faceți cu plăcere ceea ce vă pasionează cu adevărat!
Copiii învață urmând modelul vostru. Pentru ei, acesta este normalul.

Mulțumim Mara pentru minunatele informații oferite și vă urăm succes în ceea ce privește proiectele viitoare!

Finalul campaniei este aproape, însă pare că domeniile în care limba română este un liant esențial sunt foarte multe. Mai avem de parcurs câteva capitole, pe care vă invităm să le citiți si să le distribuiți, dacă vă sunt de ajutor.

 

Share This:

Contactează-ne!
Loading...