Mai mult decât stele Michelin etalate, o porție de sănătate!
Numele meu este Mona și sunt bucătar în propriul restaurant de 2 stele Michelin. Ca bucătar, văd zilnic persoane ce consideră că o masă gustoasă este cea în care bunătățile sunt îmbibate cu ulei din comerț, procesat termic, ceea ce reduce foarte mult din aportul nutritiv, prăjite temeinic și mai apoi asezonate cu legume care trec prin aceleași chinuri. Văd copii care refuză legumele și fructele și se îndreaptă către mâncărurile nesănătoase, al căror gust este unul sintetic, fabricat.
Eu cred că putem mânca gustos, dar și sănătos în același timp, iar acesta este specificul restaurantului meu. Cred în calitatea mâncărurilor pe care le realizez, deoarece consider hrana ca fiind mijlocul prin care putem îmbunătăți calitatea vieții. Pentru mine gustul trebuie îmbogățit, nu modificat și de aceea am grijă să îmi pregătesc zilnic rezerve proaspete din fiecare produs ce va sta la baza unor adevărate ospețe: ulei presat la rece din semințe oleaginoase (floarea soarelui, nuci, susan, in, nuci de Macadamia), realizat cu presa de ulei YODA HOME PRO, legume și fructe proaspete de la piața de la periferia orașului și carne de la ferma unde îmi petrec puținul timp rămas liber. Aleg să îmi prepar singură uleiul deoarece semințele nu aduc doar un plus de gust și aromă, ci și un aport important de acizi grași esențiali, Omega 3 și Omega 6, care contribuie la starea noastră de bine și pe care organismul nu îi poate produce în mod natural.
Am învățat să gătesc de la bunica mea. Ea mi-a arătat cum un strop de ulei de migdale schimbă total gustul plăcintei și cum uleiul de susan transforma în tentație o friptură de pui, atunci când se prelinge peste carnea aburindă, fierbinte, îmbibată de arome. Bunica mea nu avea presa de ulei Yoda pe care o am eu azi, cumpărată într-o perioadă de reduceri presă de ulei Yoda, dar avea un mojar de lemn în care semințele dansau o adevărată horă a bucuriei, până să se transforme în ulei.
Zilnic, restaurantul meu își așteaptă oaspeții. Mi-au strâns mâna celebrități, sau persoane neimplicate în viața publică. Indiferent de statut, ei m-au felicitat și au revenit la mine, sau m-au recomandat celor curioși să guste cu adevărat aroma vieții.
Restaurantul meu este deseori preferat de către sportivi, insă astăzi voi pune ideile mele culinare în fața unei legende care mi-a inspirat viața, celebrul Michael Jordan! Rezervarea este făcută pentru două persoane, iar faptul că însoțitorul este un domn, îmi dă de înțeles că vorbim despre o cină de afaceri. Voi crea așadar un cadru plin de savoare, care să satisfacă cerințele culinare ale oaspeților mei.
Nu pierd timpul și încep să pregătesc mai întâi felul principal, pentru ca acesta să aibă timpul necesar gătirii, urmând ca pe parcurs să alcătuiesc și celelalte feluri. Mă refugiez în cămară și aleg de acolo piesele de puzzle care îmi lipsesc din imaginea de ansamblu. Strâng în șortul imaculat legumele necesare și mă opresc mai apoi la raionul de semințe. De la colegii mei bucătari, am aflat că Jordan, cam cu 4 ore înainte de meci, mânca o porție de friptură. Caz rezolvat, mă voi ocupa de prepararea unei fripturi de vită, cu legume la cuptor, însă voi avea grijă să stropesc din plin bucatele divine cu nițel ulei presat la rece de susan. Dacă friptură a mai mâncat cu siguranță și în alte restaurante, ca un omagiu adus bunicii mele, astăzi îi voi pregăti Legendei și acea supă cu care bunica ne ademenea mereu la masă. E unică și naturală, iar pentru mine înseamnă gustul copilăriei. Așez cu blândețe pe masă ingredientele și fac un recensământ rapid, să văd ce îmi lipsește:
- ouă proaspete, făină și sare pentru tăiețeii pe care îi voi prepara singură
- 2 roșii mari
- supă de pui
- 1 lingură de ulei presat la rece
- 4 căței de usturoi
- 1 ceapă mare
- sare
- oregano
- putină brânză rasă
Tai legumele mărunt și mă apuc de prepararea uleiului. Presa mea de ulei este atât de uimitoare încât nu îmi trebuie prea mult timp pentru acest lucru. Perpelesc ușor tăiețeii, până devin fâșii aurii. Îi scot, îi las puțin să se odihnească, timp în care rumenesc ceapa, usturoiul și roșiile, apoi adaug supa de pui. Bucătăria este învăluită de arome timide ce se înlănțuie într-o armonie perfectă. Adaug tăiețeii rumeniți, apoi condimentele, las tăiețeii să se hidrateze, iar la final, peste ei voi aduce iarna, cu fulgi de brânză rasă.
Pentru că e un oaspete special și apreciază mâncarea sănătoasă, astăzi voi pregăti și celebra mea salată muzicală. Nu eu am numit-o așa, ci oaspeții mei, care au spus despre ea că este atât de bună încât auzi îngerii cântând în ceruri! Mă inspiră mereu feedbackul oaspeților mei și de aceea sunt hotărât să gătesc acest aperitiv. În consecință, dacă restul felurilor sunt aproape gata, voi începe pregătirile. Salată, roșii, ridichi, câteva cuburi de brânză, iar dresingul va fi realizat cu ulei presat la rece din semințe de dovleac, sare, piper și puțin oțet balsamic. Pentru desert am în plan choux à la creme, în a căror compoziție voi adăuga puțin ulei de migdale, pentru o savoare specială.
Oaspeții au sosit, drept pentru care sunt serviți cu ceva de băut. În scenă intră farfuriile cu preparatele aburinde. Îmi crește inima când văd dansul elegant al ospătarilor care se întorc mai apoi cu ele goale. Oaspeții par a se simți bine. Se aud râsete, iar momentele de liniște din separeul lor îmi spun că își savurează în tihnă bucatele.
Profit de timp pentru a-mi curăța presa de ulei și ustensilele folosite, când sunt anunțată că Legenda este la ușa bucătăriei mele și că ar vrea să îmi adreseze câteva vorbe. Îmi analizez ținuta impecabilă și îl poftesc înăuntru. Îmi strânge mâna, mă felicită și îmi spune că simfonia de gusturi din această seară i-a amintit de gustul copilăriei. „Cum ai reușit, ce magie e asta?” Văzând alături de mine presa de ulei Yoda, proaspăt curățată, zâmbește larg și îmi spune: „Acum înțeleg!”
Articol realizat pentru Superblog 2017.
Povestea este pură ficțiune, personajele menționate fiind utilizate strict pentru cerința probei.